De la tristețe la bună dispoziție în trei pași simpli

        E aproape o săptămână de când a trecut Blue Monday, declarată ca fiind cea mai depresivă zi a anului 2019, dar încă tot nu am simțit vreo îmbunătățire a stării mele de spirit. E tristețea aceea inexplicabilă după sărbători, apatia zilelor gri și scurte, lipsa razelor de soare, revenitul la muncă și demoralizarea legată de faptul că deși s-a scurs aproape o lună din noul an, rezoluțiile au rămas în același stadiu zero, adică doar înșirate pe hârtie.

        Gerul e sec, fără urmă de zăpadă, străzile sunt pustii iar cerul pare că a coborât pe pământ îngustând linia orizontului într-un spațiu mic ce îngrădește abrupt speranța apariției unui petec de albastru. Deși e duminică, ziua mea preferată, m-am trezit lipsită de chef și până spre prânz am sperat că-mi voi reveni dar, în loc să dispară, proasta dispoziție s-a accentuat  iar scurta plimbare pe care am făcut-o gândind că o gură de aer proaspăt mă va înveseli, nu a avut niciun efect.

        Norocul meu a fost să îmi aduc aminte că am undeva prin casă rețeta fericirii 🙂 Fără niciun fel de glumă, există o carte, scrisă de Meik Wiking care  este directorul Institutului de Cercetare a Fericirii din Copenhaga, carte pe care o am și eu dar pe care nu am mai răsfoit-o de tare mult timp. Și a fost suficient să o iau de pe raft și să trec de primele pagini ca să intru imediat în atmosfera și în starea de confort pe care o creează în câțiva pași simpli, pe scurt hygge. este absolut minunată dar miroase a brad, a conifere, a pădure, este lumânarea pe care o aprind atunci când este împodobit bradul de Crăciun ceea ce nu mai este cazul acum în ianuarie.

        În primul rând lumina lumânărilor pentru că nu există cale mai rapidă să ajungi la un sentiment de mulțumire și bunăstare decât admirând fascinanta legănare a unei flăcări vii care într-un fel te aduce mai aproape de natură chiar la tine în casă. Am lumânări de toate felurile dar preferatele mele vor rămâne pentru totdeauna cele de la Yankee Candle și mi-a fost un pic greu să mă hotărăsc pe care să o aprind dar până la urmă am ales-o pe cea care se numește Winter Wonder și care are arome de vanilie dar și de lămâie acrișoară, o aromă foarte interesantă și efervescentă care în jumătate de oră umple toată casa. Cealaltă pentru care optam, Golden Chestnut, miroase a scorțișoară, portocale și castane coapte și, după părerea mea, este chiar mai puternică decât prima. Balsam  & Cedar este absolut minunată dar miroase a brad, a conifere și a pădure viscolită și este lumânarea pe care o aprind atunci când este împodobit bradul de Crăciun ceea ce nu mai este cazul acum în ianuarie.

        Știu că există păreri care susțin că nu este indicat să aprinzi lumânări parfumate deoarece vaporii care se degajă nu ar fi chiar ”sănătoși” mai ales pentru persoanele alergice (deși la câtă poluare inhalăm pe străzi, asta e o picătură într-un ocean) dar, ca să împăcăm pe toată lumea, vă anunț că există și varianta naturală, adică lumânări cu ceară de soia, lumânări care produc aceeași bucurie nu doar olfactivă cât și vizuală dar, în plus, sunt lipsite de controversata parafină.

        Și după ce am aprins lumânarea, am trecut la pasul doi, adică mi-am făcut un ceai de fructe cu miere, mi-am luat revistele cu decorațiuni interioare pe care încă nu am apucat să le citesc deși mi le-am adus din Anglia de o lună, m-am învelit cu pătura roz și, cu spatele lipit de calorifer și cu pisica torcând la piciorele mele, viața a căpătat dintr-o dată o altă strălucire.