Mai am un pic și cad în depresie

        Ieri, mai exact aseară la ora 19:20, am intrat în depresie. După ce m-am plimbat cu telecomanda prin canalele tv care transmiteau știri și am văzut că toate aveau aceleași breaking news, m-am supărat, m-am întristat și în final m-am enervat îngrozitor și am închis televizorul. Cum han-tătar, vorba lui bunică-mea, să nu te enervezi când vezi hora bucuriei încinsă cu atâta patos și nonșalanță, îngrămădeala, îmbulzeala, strângerile de mâini și îmbrățișările pe ritmuri muzicale când de trei luni o țară întreagă se dă de ceasul morții închizând școli, grădinițe, magazine, gări și aeroporturi și băgând în faliment jumătate din antreprenorii activi. Pe când credeam că încet-încet  revenim la viața normală, pe când vedeam că lucrurile încep să se miște și amorțeala se risipește pas cu pas, zbang, se trezește câte o șleahtă de inconștienți cărora li se rupe de orice regulă, de orice recomandare și de orice normă de distanțare și se aruncă unii în brațele altora într-o stupizenie greu de imaginat după atâtea luni de izolare în care am suferit cu toții. Izolare la care presupun că niciunul dintre noi nu mai vrea să se întoarcă.

        Ce poate fi atât de greu în a purta o mască în spațiile publice închise, în a te spăla pe mâini și a respecta o anumită distanță față de persoanele necunoscute? La fel ca mulți alții am așteptat și eu cu nerăbdare să se deschidă terasele și chiar m-am numărat printre primii clienți care s-au încumetat să le treacă pragul dar never-ever nu mi-ar fi trecut prin cap să mă înlănțui într-o horă ținându-mă de brațe cu mesenii și făcând schimb de fluide prin palmele transpirate  cu ceilalți dansatori inconștienți. Dacă nu știți despre ce vorbesc și de ce tot îi dau înainte cu horele, este vorba despre câteva evenimente (deci nu unul izolat, ci o frenezie de mare anvergură) în care oamenii se pare că au uitat că încă suntem în pandemie și s-au comportat ca o turmă de oi ce parcă intenționat testează limitele de transmitere a virusului mârșav. Imaginile au fost transmise de toate posturile de televiziune începând de la Digi și ProTV și terminând cu Antenele.

        Și desigur că toată treaba asta este în directă legătură cu creșterea numărului de noi infectări. 300, 315, 330… zilnic peste 300 exact ca în perioada de criză maximă, iar eu mor încet când observ că nu se întrevede nicio îmbunătățire. Mă afectează în mod direct pentru că aștept măsuri de relaxare în ceea ce privește călătoriile și nu că m-aș duce pe coclauri doar de dragul vacanțelor dar nu mi-am mai văzut soțul de aproape patru luni. Nici eu nu pot să merg la el, nici el nu poate veni acasă și e destul de greu să treacă o atât de lungă perioadă fără să ne întâlnim iar dacă nu ai un termen clar după care să aștepți, e și mai neplăcut. Ca să nu mai spun  că spectrul întoarcerii la starea de urgență și la lockdown mă scoate din minți.

        Mi-e dor să stăm împreună seara și să vedem deodată același film, să mâncăm împreună, să mergem la cumpărături împreună și chiar să discutăm în contradictoriu pe teme politice sau economice. Aș fi putut spune să ne certăm dar întotdeauna când distanța care ne desparte e mare, partea negativă se estompează 🙂 În general îmi lipsesc mult lucrurile pe care le facem împreună indiferent dacă acest împreună înseamnă acasă la noi sau în Anglia. Și mai ales acum de când am stat mai mult prin casă  și mi-au venit atâtea idei de modificare a interiorului, îmi lipsește teribil îndemânarea lui ca să le pot pune în practică. Nu ca să îl laud, dar orice idee am avut de-a lungul timpului, a găsit întotdeauna soluția să o pună în aplicare. Îmi aduc aminte că înainte de revoluție, când ne mutasem în primul nostru apartament și prin pile uriașe făcusem rost de mobila pentru dormitor, am văzut într-un catalog Neckermann un sistem de iluminare încorporat în tăblia patului, ceva de vis la ora aia, o lumină caldă și difuză, mai degrabă ambientală decât bună pentru citit dar oricum ceva care schimba complet atmosfera camerei. Nici nu se punea problema ca în sărăntoceala din Ro să ai atunci acces la așa ceva, dar inginerul meu a recreat sistemul văzut în revistă cu niște beculețe, care à propos, nici alea nu se găseau în comerț ci i le-a adus cineva dintr-o fabrică ce acum nu mai există. A lucrat ceva timp dar a ieșit perfect deși acum, cu o banda cu led-uri totul ar fi floare la ureche. Atunci însă cred că asemenea dispozitive nici măcar nu erau inventate.

        Dacă stau să mă gândesc un pic, de-a lungul timpului a făcut tot felul de lucruri ingenioase, multe din ele fiind improvizații făcute pe seama lipsurilor de care sufeream cu toții. Un fotoliu dintr-o banchetă de mașină, o fustă  pentru Cristina care avea doi ani din blugii uzați care ajunseseră rupți de la atâta purtat, un ceas cu termometru (dintr-un Mercedes)  incorporat în bordul Daciei noastre antice, modificarea alimentării cu apă a mașinii de spălat (ani de zile nu am avut presiune suficientă la apă iar mașina nu intra în funcțiune) și tot felul de chestii de care nu îmi mai aduc aminte decât atunci când le văd în fața ochilor. Pe unele însă nu mai am cum să le văd pentru că nu mai există, cum ar fi prima noastră Dacie, și parcă nu îmi vine să cred ce vremuri am trăit. Să fii nevoit să îți pictezi sigla României pe mașină pentru că nu se găseau stickere auto, a fost culmea culmilor.

        Desigur că între timp am trecut la nivelul următor și acum avem proiecte adevărate și mult mai simplu de realizat dar ce folos dacă de atâtea luni nu am mai putut să ne întâlnim. Și stările mele fluctuează mai nou de la tristețe și supărare la frustrări și nervi de care nu mă pot descotorosi. În capul meu e mizeria asta că virusul nu o să dispară complet nici în septembrie, nici în decembrie și nici în 2021 și până să vedem cum vom reacționa la fiecare val și la fiecare vârf al crizei ar trebui să fim mai prudenți și mai rezervați în participarea la carnavaluri autohtone.  Voi cum mai stați cu starea de spirit? pentru că mie mi s-au înecat toate corăbiile și simt cum mi se fură viața.  

Share This:

21 păreri despre “Mai am un pic și cad în depresie

  1. Îmi pare rău să aud că sunteți într-o situație dificilă în familie. Starea mea de spirit e foarte bună. Sunt elevă, nu am dat încă de bac, trăiesc o fază frumoasă a adolescenței, deși mă îngrijorează corona. Sunt multe lucruri pe care nu pot să le fac sau le fac în alt mod. Mi-ar plăcea să se termine mai repede, deși mă îndoiesc. Vă înțeleg frustrarea atunci când se pune problema ca ceilalți să nu respecte regulile ce ar trebui să ajute. Mai ales când tu însuți ești vigilent. Nu sunt isterică, nu fac mai mult caz de situație decât este necesar. Pur și simplu cred că ar trebui să respectăm regulile responsabil și să așteptăm potoliți să treacă. Altceva nu știu ce ar trebui făcut.

    1. Cred ca, de fapt, nimeni nu stie cu exactitate ce ar trebui facut dar totusi eu cred ca au fost nenorociri mult mai mari care s-au abatut asupra omenirii. Si am trecut peste toate.

  2. sa stii ca asa e si in Olanda, se gasesc diversi care se cred mai destepti, dar majoritatea respecta regulile. Nu stiu ce sa zic, noi am avut demonstratii in strada cu 12 mii de persoane, m-as fi asteptat sa explodeze numarul de imbolnaviri, au trecut 3 saptamani si cifrele sunt in continua scadere, poate si pt ca aici coeficientul ala de transmitere e 1, adica o persoana bolnava molipseste inca o persoana, nu mai multe…
    Eu vad poze pe social media cu persoane din ro care sunt in Grecia, la mare in Romania. Noi avem vacanta planificata peste 3 saptamani si pana acum decurge conform planului, zborul a fost putin decalat, dar nu ne afecteaza cu nimic, mergem in Canare, si in Germania cu masina, ca e aproape. Cred ca in curand o sa se elimine restrictiile si in UK, imi imaginez cat de greu iti este

    1. Pe litoralul romanesc situatia e impartita, in Mamaia si Vama Veche e buluc iar in restul statiunilor e pustiu si inca nu e nimic deschis, chiar aseara am vazut un reportaj interesant pe tema asta.

  3. Imi pare rau Ioana ca trebuie treci si prin necazul asta.Tu si Cristi imi sunteti dragi pt felul vostru de a fi un cuplu modern, care a luat niste decizii curajoase asumate de amandoi.Cat il ai pe tatal tau care va aduna in curte din cand in cand si se bucura de voi toti copii,nepoti si sranepoti e o buna consolare.Inarmeaza-te cu rabdare ca nu pot prelungi la nesfarsit restrictiile cu zborurile .Dau sfaturi dar si eu sunt tare amarata ca nu mai pot pleca la fetele mele iar despre vacanta Oliviei in Romania anul asta nici nu se pune problema .Ne alinam dorul zilnic pe whats app si ma bucur ca tehnologia asta ne mai ajuta.

  4. voi sunteti unu intr-o parte si unu in cealalta parte, tare greu tre’ sa va fie…
    Si noi suferim datorita restrictiilor. Si nu, nu inteleg pe cei care minimizeaza regulile de bun simt: neglijenta e cauza imbolnavirilor, neglijenta proprie. Si nu doar lipsa de masca, ci mai ales igiena proprie (carentele spalatului pe maini, fumat, mancat neglijent etc – ce ne fragilizeaza si imbolnavesc)

  5. Imi pare rau pentru faptul ca nu va puteti intalni cu sotul dumneavoastra, nu stiu daca as putea spune ceva sa va ajute cu adevarat, decat ca va inteleg si suntem mai multi in aceeasi situatie. Eu sunt izolata la domiciliu cu un bebelus de 3 luni care ma epuizeaza fizic, simt cateodata ca nu mai pot; aveam o viata foarte activa cu sotul meu, ieseam in fiecare zi si acum m-ar fi ajutat foarte mult sa ne putem vizita rudele si prietenii si sa iesim in oras, dar cu situatia asta actuala ne multumim cu iesirile in curtea noastra. Nu pot sa inteleg inconstienta, teoriile conspirationiste si teribilismul romanilor (pe care le vad in fiecare zi) de ce le este atat de greu sa respecte aceste cateva reguli de bun simt, mai ales acum cand lucrurile cel putin par a intra intr-un fagas normal. Si mai sunt trista si pentru parintii mei, mama mea vrea sa plece la tatal meu in Italia, desi este riscant, munceste foarte mult si simte ca nu mai face fata fara ajutorul ei si ii este teama pentru ca nu stie cum si in ce conditii se va putea intoarce. Eu am avut ieri o cadere nervoasa, mi-e foarte dor de ei, din cauza situatiei actuale globale nu crede ca va putea veni in august in concediu sa isi cunoasca nepotica. In rest, incerc sa fiu recunoscatoare Lui Dumnezeu ca suntem sanatosi, avem ce manca si avem mijloace de comunicare cu cei dragi.

  6. Cred ca vi-e tare greu 🙁 Si cel mai greu e ca nu ne mai putem face planuri. Noi cred ca renunțăm sa venim in Romania vara asta, ca nu mi-ar conveni sa rămânem blocați acolo si nici sa riscam sa fim internati in vreun spital.
    Dar peste tot e la fel cu cei care nu mai respecta nici o masura, cred ca e in natura umană. Nici la noi nu e altfel, ba chiar imi zicea azi fata ca la scoala nu se respecta (de către profesori) regulile inițiale. De altfel nici cei de la conducere nu-s exemplari (a se vedea Orban sau ceva ministru din Marea Britanie).
    Mi se pare bizar cum in multe locuri care au carantinat devreme, când nu erau multe cazuri, acum explodează nr lor. Ca in Romania, ca in Guyana sau alte departamente din Franta. Ca si cum trebuie un anumit nr de cazuri ca apoi epidemia sa regreseze. De altfel asa si ziceau la inceput: ca stam acasa ca nr de imbolnaviri sa se repartizeze in timp, si nu ca sa facem sa dispară boala.
    De altfel am vazut si la mine cum devin pe zi ce trece mai delăsătoare: daca acum o luna spălăm tot ce intra in casa sau lăsam cumpărăturile peste noapte, acum vin si pe bag direct in frigider sau unde e de pus.

    1. OMS-ul zice ca pandemia va ”disparea” cand minim 60% din populatie va fi trecut prin boala. Deci asteptam sa fim repartizati in timp 🙂

  7. Pe mine m a zguduit rau pandemia,am avut exact acelasi sentiment ca mi a furat cineva viata,ma tulbura si pe mine ganduri de genul,nu o sa treaca niciodata,sau nu foarte curand.Dar pana la urma gasesc de undeva resursele sa trec peste fiecare zi,asa vei face si tu,caci esti puternica.Cu sotul ai putea sa te vezi intr o tara unde puteti calatori amandoi,Grecia sau Franta.Am vazut ca de azi se poate calatori in Franta,te ai putea duce acolo si sa vina si el din Anglia.Sigur nu e o solutie pe termen lung,dar rezolva pe moment un dor,si vedem ce va mai fi.Va doresc numai bine,sunteti minunati si tu si el si Cristina,tatal tau,toata familia voastra.

    1. Deocamdata nici varianta asta nu se sustine pentru ca daca el iese din UK, la intoarcere trebuie sa intre in izolare 14 zile si are si el un job de unde nu isi permite lucrul acesta.

  8. N-am vazut imaginile de la stiri din weekend, dar am auzit ce s-a intamplat. Vad si in jurul meu ca o parte din oameni s-au relaxat mult prea tare, de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Inconstienta, nepasare, nesimtire … nu stiu cum sa cataloghez. Poate mai bine e sa nu-i judec, dar pot sa spun ca ma revolta si pe mine ca nu suntem cu totii mai uniti (ca popor), ca nu ne pasa mai mult de ce se intampla cu celalalt de langa noi.
    Ar fi mare pacat sa aruncam la cosul de gunoi eforturile tuturor din cele trei luni in care multi oameni au suferit (fie pt. ca n-au mai avut bani, fie pt. ca au fost singuri in casa, fie pt. ca si-au pierdut locul de munca etc.).
    Imi dau seama ca va este greu pentru ca sunteti la distanta unul de altul si va doresc sa va intalniti mai curand decat credeti acum ca e posibil.

  9. Nu pot decat sa imi imaginez cat de neplacut e pt tine sa nu iti poti vedea sotul, nu am fost niciodata separata atat de mult de al meu. Pandemia ne a prins cu un bebe de 9 luni si soacra care a apucat sa vina din provincie sa ne ajute. Tot stresul de a sta in casa(prob am exagerat nitel😐 si 2 luni am comandat doar online de la market) , oboseala psihica de a citi vesti proaste, rutina zilnica enervanta de la un moment dat etc , toate nu valoreaza nimic pt unii care isi bat joc , nerespectand minime reguli. Sunt bucuresteanca si in farmacii cu pretentii unele dne farmaciste stau cu masca sub barbie- ce sa cerem de la altii ? Imi lipsesc mult calatoriile, dar si banalul mers prin magazine doar pt ” a casca gura” . Sa fim optimisti, zic, nu de alta, dar altfel simt ca o iau cu caputul! Te imbratisez calduros!

  10. eu sunt in belgia, si au inecput sa faca randomly teste si sa vada ca o buna parte e deja imunizata. Cifra vehiculata e ca se termina epidemia cand 75% sunt imunizati, cifra inca nu atinsa, dar e de bine. Azilele de batrani le tin in continuare inchise – au fost situatii dramatice in multe din ele. Se asteapta la un val in sept. cand vine frigul, dar va fi mai slab.
    Criza economica e o problema cu care ne vom descurca mai greu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *