De nevoie, aș putea spune, deși mi-am dorit lucrul acesta din vremea studenției când mi se lungeau mâinile la câte geamantane grele căram după mine prin Gara de Nord. Numai că atunci eram nevoită să fac asta și practic era imposibil să renunț la cea mai mare parte din lucruri pentru că în magazine nu se găsea nimic. Veneam de acasă cu borcanele de zacusă și gem, cu slănina și cârnații în untură și indiferent cât de grele ar fi fost bagajele nu aș fi renunțat la ele pentru nimic în lume. Până la urmă erau o condiție a supraviețuirii.
Eu vorbesc acum de bagajele din timpurile moderne când ne fâțâim dintr-o parte în alta fără să ne facem griji în privința mâncării care, slavă domnului, se găsește pe toate gardurile. Ani de zile am plecat în vacanțe cu portbagajul plin, cu nenumărate genți, gentuțe și valize umplute până la refuz cu haine de vreme rece, de vreme caldă, de ploaie, haine de schimb, haine luate în caz că apare ceva neprevăzut, șosete subțiri, groase, pantofi ușori dar și unii mai groși că cine știe poate nimerim vreme rea și încă jumătate de dulap împachetat frumos sau aruncat la grămadă în geamantan în funcție de cât timp aveam la dispoziție. Iar problema cea mai mare nu era atât făcutul bagajelor ci procesul decizional prin care hotăram (după o lungă deliberare în fața oglinzii) dacă o anumită bluză o iau sau nu cu mine, dacă o anumită rochie mă avantajează sau nu sau dacă am cu ce să îmi asortez pantalonii. Îmi aduc aminte că odată (știu că plecam în Croația) am fost atât de indecisă ce sandale să îmi iau încât am hotărât să îmi pun în bagaj toate încălțările de vară. Vorba consortului, ia-le dragă că doar mașina le duce. Și le-a dus, normal dar în aceeși stare le-a și întors pentru că, evident, nu am apucat să le port.
După ce am trecut la nivelul următor, adică la avion, odată cu apariția curselor low cost, lucrurile s-au modificat radical și toată încărcătura trebuia să poată fi cuprinsă într-un meschin compartiment de doar 55x40x20 de cm. M-am adaptat pentru că n-am avut încotro deși, tehnic vorbind, aș fi avut cum numai că ar fi fost ridicol să plătesc suplimentar bagaj de cală unde să îmi pun pantofi pe care să îi aduc intacți înapoi acasă. La început a fost un pic mai greu dar după două, trei călătorii m-am prins care e capacitatea maximă pe care pot să mi-o permit și nu am simțit că mă resemnez ci mai degrabă am avut un sentiment de ușurare având un singur bagaj pe care puteam să mi-l car cu ușurință singură dintr-o parte în alta.
Frustrări am avut atunci când Wizzair, compania cu care circulam cel mai des, a redus drastic dimensiunile bagajului pe care poți să îl iei gratuit în cabină: 40x30x20 cm, practic cât o poșetă mai măricică. La început mi s-a părut imposibil de călătorit doar cu strictul necesar și nu am crezut că voi fi în stare vreodată să mă limitez la un schimb de lenjerie, un tricou, un pulover și o geacă pe care să o iau pe mine la urcarea în avion chiar dacă afară sunt 30ºC. E însă un mic efort care, la propriu, merită toți banii. Până la urmă peste tot există mașini de spălat iar dacă nu, nu o să-mi pice mâna să limpezesc seara o bluză (care nu trebuie călcată) sau o pereche de șosete. Iar pe lângă asta, să trăiască o mie de ani și cei care au inventat cosmeticele în format travel size și care m-au salvat de la a-mi împovăra bagajul cu două kile pentru că e același lucru și dacă lipsesc de acasă o noapte sau o lună, tot am nevoie de cremă de față, de mâini, de un deodorant, pastă de dinți, fixativ, demachiant, balsam de buze și lista poate continua dar nu o să intru în detalii pentru că nu vreau să mă judecați. Am și eu păsăricile mele și nu pot renunța la cosmetice. În schimb, cu bijuteriile am rezolvat problema, am doar un lantisor din aur pe care îl pun la gât când plec (luat de la sectorul de lantisoare pentru barbati desi mie mi se pare unisex) și o pereche de cercei pe care, la fel, nu îi dau jos deloc. Am renunțat la cutiuțele și casetele de pe vremuri pe care le umpleam cu gablonțuri care trăgeau la kilogram și pe care le schimbam în fiecare zi în funcție de ținuta purtată. Nu mai car nimic pentru că oricum nu mă mai alege nimeni 🙂
Iar în afară de asta, am o mică listă (pe care deja o știu pe de rost) și care cuprinde lucrurile esențiale pe care nu trebuie să le uit acasă indiferent ce s-ar întâmpla: ochelarii, lentilele de contact, încărcătorul de telefon (telefonul nu e pe listă pentru că mi-e lipit de mână), cardurile de memorie, o pilă de unghii pentru că deja a devenit tradiție să-mi rup o unghie când plec undeva și un adaptor de priză pentru UK. În rest, orice aș avea nevoie se găsește de cumpărat. Voi cum stați? plecați de acasă cu toate papornițele pline sau doar cu un mic rucsac? 
Ooo, eu calatoresc foarte light. Haine foarte putine (aici avantaj ca sunt mica = haine mai mici decat cele normale de adulti 🙂 , incaltarile din picioare, un jerseu sau o geaca, depinde de anotimp, purtate pe brat, cosmetice decorative zero sau maxim un ruj, din celelalte de obicei mostre, uneori tot aici se adauga un ulei de masline cumparat la destinatie. Bijuterii, un set de argint pe care il port cand plec, deci nimic in bagaj. Nah, in Grecia beneficiam fiecare de bagaj de cala inclus in bilet deci nu se aplica toate astea, dar nici acolo nu caram multe la dus, se inmulteau brusc la intoarcere. Ulei, branzeturi, tahini, ciocolata mai buna ca a noastra, oregano foarte aromat (intre timp am descoperit ca e maghiran si acum il cultiv singura), mastic, in principal din astea. Dar in primul an am carat o masuta marocana sculptata, noroc ca eram cu autocarul si nu aveam limita la bagaje. Oameni defecti, toti veneau de acolo cu haine si blanuri, noi cu masuta :))))
Ah, si am carat si eu la greu borcane in facultate, dar numai pana la Cluj. Aceleasi lipsuri am prins si eu, chiar daca in primii ani dupa 90.
Daca as putea si eu as reveni din toate calatoriile doar cu chestii de mancat, mirodenii care nu se gasesc la noi si alte lucruri specifice locului. Si mobila sau obiecte decorative pentru casa… exact ca tine as face 🙂
Wizzair m-a disciplinat si pe mine.Am avut ani in care faceam si 10 curse cu avionul in Belgia pt toate vacantele nepoatei mele si daca la inceput luam bagaj de cala pt a duce tot felul de bunatati romanesti,de cand am descoperit acolo magazinul unor aradeni tixit cu tot ce e mai bun la noi, nu mai am disconfortul asteptatului la banda rulanta.In bagajul mic imi incap de fiecare data cateva bluze sau pantaloni pe care trebuie sa-i duc pt ca cei de acolo din an in an in raman mici.In plus in perioada soldurilor pot sa-mi umplu dulapul si acolo fara a-mi goli cardul.Vacantele in general le fac in tara asa ca vorba lui Cristi masina duce dar m-am debarasat si eu de obiceiul de a-mi cara dulapul cu mine.In Grecia am facut o exceptie pt ca nu stiam cum e clima in Creta toamna si a fost bine ca am prins si zile cu ploi reci .La mare ma duc cu avionul dar la intoarcere se termina sezonul estival si suntem nevoiti sa luam cuseta .Mamaia e la cateva statii de Constanta asa ca haine groase daca avem nevoie ni le putem cumpara dace e nevoie.Am invatat sa ma descurc cu strictul necesar.
Strictul necesar difera mult de la persoana la persoana :))))
Cred ca depinde de fiecare cat de mult calatoreste, daca doar cu avionul sau daca des in afara tarii si cat de mult transpira :)) De exemplu, mama mea poate purta aceeasi bluza si trei zile si e ok, dar eu, dupa 8 ore, transpir si nu o mai pot purta a doua oara.
Pentru mine, sincer iti spun, sa ma limitez doar la un schimb de lenjerie intima ar fi groaznic. :))
Bineinteles ca nici mie nu-mi pica mana sa spal rapid un obiect de imbracaminte in vacanta, dar prefer ca in acele cateva zile sa nu fac asta. De obicei am stat in pensiuni sau hoteluri si acolo nu este masina de spalat la indemana, iar daca as avea, as avea o reticenta sa spal intr-o masina de spalat folosita de alte cateva sute de persoane.
Mie mi s-a intamplat sa nu mai am lenjerie intima de schimb si sa fiu nevoita sa o spal, apoi s-o iau jilava pe mine (pentru ca nu s-a uscat – de ex. a fost vreme ploioasa), ceea ce nu e prea bine.
Asa ca daca stau 7 zile, imi iau 9 perechi :)) ,oricum nu ocupa loc mult.
Sunt articole din care pot lua cate unul (cum ar fi: o fusta, o pereche de pantofi), dar tricouri/bluze si lenjerie intima trebuie sa am pentru fiecare zi. Sunt mai linistita asa.
Si eu ma intreb cum e sa nu ai propria masina de spalat si sa speli la comun cu tot blocul asa cum se intampla in majoritatea cladirilor din New York, de exemplu. Sau alte mari orase amaericane unde asta e ceva absolut normal.
la baieti cred ca bagajul e si mai mic. Eu am mai mereu jumatate de rucsac. Bine, cealalta jumatate mai mereu e plina cu gadgeturi 🙂
Pentru gadgeturi se gaseste loc intotdeauna, nu? 🙂
Mai degraba intai ele apoi restul 😀 Laundry mai găsești.