Weekendul trecut am făcut prima excursie din acest an. Asta dacă nu pun la socoteală călătoria din Anglia de unde m-am întors la începutul lui ianuarie. Și nu o să o pun pentru că am contorizat-o la 2021, plecarea fiind a doua zi de Crăciun. Săptămâna trecută însă am fost la Brașov într-un city break organizat spontan la inițiativa Cristinei care mi-a scris pe Whatsapp, ”vrei să ne întâlnim vineri la Brașov?” Iar eu am răspuns instant ”da”. Și de aici totul s-a rezolvat foarte simplu așa cum se întâmplă de când există sfântul internet. Am căutat cazare pe airbnb (și am găsit ceva super-mega-drăguț în zona centrală a orașului), am cumpărat online bilete de tren, am făcut bagajul și am plecat.
A fost un city break de relaxare și nu de bifat obiective turistice și deși speram să se adeverească prognoza meteo și să ningă puțin, până la urmă ne-am bucurat că a fost senin și că în aer se simțea un vag iz de primăvară. Ne-am plimbat prin Piața Sfatului, ne-am încălzit ca muștele la soare pe băncile din jurul fântânii, am încercat câteva restaurante, am mâncat înghețată, am pierdut vremea prin librării și am intrat la Muzeul Județean de Istorie (amenajat în Casa Sfatului, clădirea emblemă a orașului). Despre muzeu vreau să vă spun câteva cuvinte. Și o să încep cu părțile bune. În primul rând m-am bucurat că biletele au fost extraordinar de ieftine (7 lei pentru adulți și 1,50 lei pentru copii) ceea ce înseamnă că oricine are curiozitatea să vadă ce este înăuntru, o poate face. Apoi faptul că spațiul este bine întreținut, curat și renovat este din nou un mare plus și, desigur, nu în ultimul rând exponatele care provin din mai multe perioade de timp, stârnesc interesul. Îl stârnesc dar nu îl și domolesc 🙂
Pentru că aici mi se pare că intervine o mare problemă: explicațiile pe care te aștepți să le regăsești în dreptul fiecărei piese sau a fiecărei vitrine cu exponate nu numai că sunt extrem de laconice dar sunt și scrise sub o formă academică, un fel de text preluat din manualele școlare, lucru care nu atrage deloc. Nu m-am putut abține să nu fac comparația cu muzeul de istorie al orașului Birmingham unde intru de fiecare dată când am ocazia și de unde am învățat jumătate din istoria Angliei. Totul este transpus sub formă de poveste și în orice text afișat în muzeu găsești amănunte nebănuite, istorii picante, detalii romantice sau întunecimi sumbre adică exact acele lucruri care transformă niște artefacte istorice seci în obiecte care prind viață și redau culoarea unor vremuri de mult apuse.
În muzeul din Brașov mi-au atras atenția câteva lăzi minunat sculptate, lăzi sub care, pe mici plăcuțe, se preciza căror bresle au aparținut: Breasla Tâmplarilor, a Fierarilor, a Țesătorilor, a Postăvarilor și… nu mai țin minte altele dar erau destul de multe. Frumos, nimic de zis, dar fără explicații. M-am întrebat la ce foloseau, dacă aveau utilitate practică sau erau doar obiecte decorative. Am aflat abia după ce am ajuns acasă și am căutat pe internet. Lada era primul obiect pe care îl achiziţiona o breaslă. În ea se păstra diploma (privilegiul), contractele, banii asociației și alte documente. Lada se deschidea în mod solemn la adunările generale ale breslei și rămânea așa pe toată durata ședinţei. Aceasta avea de obicei două lacăte cu două chei diferite, fiecare dintre ele încredinţată câte unui staroste. Ce frumoase povești s-ar putea țese în jurul acestor obiecte! Și cât interes ar stârni nu doar copiilor ci și tuturor celor interesați de istorie dar, din păcate, nu am găsit asta în muzeu.
Sau poate să fi fost ceva inscripții ascunse prin vreun colțișor obscur pe care să nu le fi observat eu? Posibil și asta pentru că al doilea lucru care m-a dezamăgit a fost iluminatul. Nu pot să spun că nu era lumină suficientă, poate că era, dar categoric lipseau niște spoturi negre care să își îndrepte fascicolul către anumite puncte de interes și aici nu mă refer neapărat la exponate ci și la plăcuțele cu explicații pentru că unele dintre ele erau atât de dosite încât trebuia să mă chiorăsc ca să văd ce scrie. Întotdeauna am fost de părere că anumite lucruri trebuie făcute de specialiști și nu lăsate la voia întâmplării pe principiul că merge și așa. Iluminatul unui spațiu public a trecut de mult la un nivel în care se vede clar o astfel de diferență și nu e totuna dacă vine un designer care proiectează fiecare amănunt creînd ambianța potrivită cu lumini inteligente gen o plafoniera philips, un reflector care își schimbă intensitatea sau lumini care vin din podea.
Acestea fiind spuse, probabil vă întrebați dacă recomand vizitarea muzeului din Brașov. Cu siguranță, da. Dacă nu pentru expozițiile sale (deși, categoric, merită) atunci măcar pentru clădirea în sine care timp de câteva sute de ani a fost sediul primăriei și care încă transmite un vibe bun.
Să fii turist în țara ta este o experiență care nu trebuie ratată. Desigur, un reper de luat în considerare îl reprezintă locurile în care poți să mănânci. Noi am avut două experiențe, una excelentă și una mai puțin plăcută dar despre care o să scriu altă dată. Totuși, numele restaurantului care ne-a încântat în mod deosebit o să îl spun de acum și anume La Ceaun (cel de pe strada Michael Weiss, pentru că am înțeles că mai există un al doilea în Piața Sfatului dar pe acela nu l-am văzut). A fost frumos la Brașov, este al doilea an în care mergem pentru un weekend de februarie și mi-ar plăcea să facem din asta o tradiție. 
Nu sunt consumatoare de muzee dar imi plac cladirile si energia umana, si acum rade sotul ca la Luvru eu m-am bucurat sa privesc oamenii la coada de la bilete si reactiile lor :))
Cat despre explicatiile de la muzeul din Brasov, cam asa e scoala romaneasca: laconice si limbaj sclifosit rupt de realitatea imediata.
In 2014 am vizitat in Londra trei muzee: British Museum, Science Museum si Natural History Museum.
In mod clar sunt mult mai bine intretinute decat cele din Romania, sunt si celebre si nici n-ar putea fi altfel. Nu tin minte ca la acel moment sa fi fost interactive in asa masura incat sa simt o diferenta uriasa.
La cel de stiinte naturale erau multe exponate interesante, iar in holul mare era un urias schelet de dinozaur care era fals, o replica.
Din pacate au trecut aproape 8 ani si nu-mi mai amintesc mare lucru … s-au sters din minte.
Cu siguranta merita sa vizitam si muzeele din Romania.
De exemplu, langa Cetatea de Scaun a Sucevei este un mini Muzeu al Satului (are vreo 30 de case, o scoala si o bisericuta) foarte frumos, toate casutele sunt bine intretinute, curate, mobilate complet, ca si cum ar fi locuite, cu perdelute si flori la geamuri, si costume populare. Sunt explicatii pe scurt la fiecare casuta, se poate intra in fiecare.
Cetatea de Scaun a fost si ea restaurata, mie mi-a placut. Sunt incaperi in care ruleaza filme explicative.
De asemenea imi plac muzeele din manastiri.
Sau muzeul care se afla sub cladirea bisericii mari a Mitropoliei din Iasi.
Sau Muzeul de Arta romaneasca din Sibiu.
N-am fost in foarte multe muzee, dar imi face placere sa vizitez cate unul din cand in cand
Desigur, oricum ar fi, tot ramai cu ceva din orice muzeu.
Merită. Am fost in ultimii ani la Muzeul Universității din Iași (într-o vilă aflată pe o străduță langa Copou). La parter are o expoziție legată de cultura Cucuteni. Mi-a plăcut, merită vizitat. Muzeul de la Mitropolie mă enervează la culme, nu l-am găsit deschis niciodată. La Palatul Culturii am semnat în cartea cu impresii, semnalându-le faptul că textele explicative conțineau greșeli de ortografie.
Ce dor imi este de Iasi! sper sa ajung cat de curand.
Mirela, pe site-ul muzeului mitropolitan aveti programul, ca sa stiti cand e deschis (duminica e inchis):
https://ansamblulmitropolitaniasi.ro/muzeul-mitropolitan
Pe site sunt foarte multe fotografii cu interiorul, pe săli.
Mara, mulțumesc!