Bătrânețea, vrem, nu vrem, vine și doar cei norocoși cu adevărat reușesc să o prindă. Nu aș da un prag exact, o limită peste care dacă ai trecut ai sărit în cealaltă tabără dar totuși am observat că în jurul vârstei de 40 de ani majoritatea oamenilor încep să-și schimbe modul de a mânca, se gândesc la tot felul de diete, încep să se țină de mersul la sală sau își cumpără bicicletă, nu mai fac exces de alcool, nu mai pierd nopțile și renunță definitiv la fumat. Unii îmbătrânesc mai repede, alții mai târziu, unii se ”țin bine” și la 90 de ani în timp ce alții se ramolesc imediat ce s-au căsătorit, unii scriu cărți la 100 iar altora le e teamă să încerce lucruri noi la 35. Pe măsură ce înaintez în viață sunt tot mai convinsă că tinerețea e o stare de spirit și doar tegumentele sunt cele care trădează adevărata vârstă biologică. Altfel spus, învelișul ne omoară 🙂
Să fie vârsta doar un număr? Un număr pe care unii îl simt iar alții nu îl bagă în seamă? În una din primele zile la actualul meu job, deci în urmă cu aproape șapte ani, unul din noii mei colegi de atunci m-a întrebat cu cea mai mare seninătate când merg să-mi iau medicamentele. Ce medicamente?, i-am răspuns eu mirată de întrebare. Alea compensate, cum care? că dacă nu le iei în primele zile ale lunii, știi că se epuizează plafonul, a continuat ciudatul dialog. Păi, am răspuns eu tot mai siderată, nu iau niciun medicament. Adică nu am nevoie de nicio rețetă pentru că nu sufăr de nicio boală. A fost un șoc pentru toată lumea din birou și vă jur că s-au uitat toți la mine de parcă picasem din lună. Eram toți de vârste apropiate, deci între 45 și 55 de ani, și din cinci câți eram, doar eu eram ”verde ca bradul”. Adică nu luam medicamente și nu eram sub tratament nici pentru tensiune, nici pentru glicemie, nici pentru inimă, nici nimic. A nu se înțelege că ceilalți arătau cumva a fi în suferință deși, desigur, sunt conștientă că nu toate bolile au manifestări exterioare. Dar mi s-a părut prea de tot ca toți să dea iama lună de lună la medicul de familie doar pentru faptul că au ”o anumită vârstă” și categoric i-am suspectat de ipohondrie. Frica asta permanentă asupra unor afecțiuni care să pună viața în pericol și interpretarea catastrofică a semnelor fizice (care de cele mai multe ori sunt senzații normale) cred că este mai dăunătoare chiar decât boala în sine.
Se spune că bătrânețea nu vine cu flori, ceea ce este perfect adevărat, dar nici să te îngropi înainte de a muri nu este cazul. Mulțumesc lui Dumnezeu și moștenirii genetice că sunt sănătoasă și că nu am înclinații panicarde. Desigur că la fel ca aproape toată lumea, mai am din când în când dureri de spate sau dureri de genunchi. Sau mă mai pricopsesc cu câte o răceală zdravană (deși de doi ani de când port masca în permanență nu mi s-a mai întâmplat) dar de aici până la a înghiți pumnul zilnic de pastile e cale lungă. Adevărul este că am grijă de mine, mănânc fără să fac excese, dorm suficient, fac zilnic plimbări, nu mă stresez fără motiv și am o mulțime de pasiuni cu care îmi umplu timpul liber. După stilul de viață pe care îl am, tot ce ar putea să mă lovească ar fi sindromul de tunel carpian. Glumesc bineînțeles dar chiar există astfel de cazuri ca efect al poziției vicioase și a suprasolicitării încheieturii mâinii în timpul folosirii mouse-ului. Iar cum eu sunt lipită de calculator, nu ar fi imposibil.
Anyway, ce voiam de fapt să aflu de la voi, este câte pastile luați zilnic?
2 de tensiune ,deja de cativa ani buni,dar nu le bag in seama.
Multa sanatate iti doresc!
Si eu tot 2 si tot pt tensiune.🥰
Nici una!
Doamne ajuta sa nici nu fie nevoie!
Eu de obicei nu iau nici ce îmi prescrie medicul in schimb soțul ia toate vitaminele posibile, cheltuie o grămada de bani pe vitamine și tot el e cel care e răcit sau are ceva permanent 🤭
Vitaminele nu le bagam totusi la medicamente 🙂 Eu iau magneziu.
De obicei nici unul, dar chiar acum fac un tratament. Si eu am fost mirată de cei de o varsta cu mine care iau tot felul de medicamente (de obicei pentru tensiune si statine, pt scăzut colesterolul).
Eu iau magneziu, fac cate o cura o data pe an la indicatia medicului. Si de cand fac asta nu mai am cârcei.
Ca bine zici. Si eu am carcei si iau magneziu 2-3 zile si ma las…ar trebui să mă țin mai serios.
In fiecare zi cate 1 puff dintr-un inhalator (pentru astmul alergic pe care-l am de aproape 30 de ani), pentru ca sunt nevoita; as renunta la el bucuroasa, dar nu se poate si nu e vorba de ipohondrie.
Iar acum, in pandemie, am mai luat vit. C si vit. D, cu pauze, ca sa mai ajut imunitatea naturala, desi de obicei nu iau vitamine.
Vitaminele intra in alta categorie 🙂 Multa sanatate iti doresc! stiu cat de greu e cu alergiile…
Nici una. Fac anual analize si ajustez daca e cazul. De exemplu anul trecut am avut lipsa de fier.
Si da, batranetea este o stare de spirit, fizicul ne ajuta in functie de genetica.
Lipsa de fier nu am avut niciodata, de magneziu in schimb, da.
Draga Ioana, desi cred ca sunt un pic mai in virsta decit tine, nici eu nu iau nimic ! In schimb sunt atenta là ce si cit maninc, fac sport, si ma abtin de la dulciuri, alchool si tot ce este considerat « junk food « .
Nu stiu daca se considera noroc sau putem spune ça batrinetea se pregateste din timp.
Un stil de viata sanatos este potrivit la orice varsta 🙂
44 ani, zero pastile, o dusca de vit D o data pe luna ca nici iarna asta nu pupai Craciunul pe plaja din tenerife. Da’ o sa incep cu colagen ca genunchii scartaie si deja 3 medici si 2 farmacisti zic ca e bine.
Dar de pe la 30 ani am inceput sa fiu atenta la ce maannc si miscare, pt ca… deci da. Imi place cum zice Angela, batranetea se pregateste din timp, dar la 20 ani nu imi pasa de nimica, credeam ca am tras lozul al bun si asa o tzin.