Pregătiri și, mai ales, ne-pregătiri de Paști

       Mi-ar fi plăcut să nu încep cu stereotipul ”vai, ce repede a trecut timpl” dar uite că nu mă pot abține 🙂 Așadar, nu-mi vine să cred că e deja sfârșitul lui martie și peste trei săptămâni și un pic vin Paștile. Parcă ieri despodobeam bradul gândindu-ne ce mult mai avem până la primăvară și nici n-am închis bine ochii iar magnoliile au înflorit.

        Prevăd că la fel se va întâmpla și cu perioada următoare, până să ne dezmeticim făcând liste de cumpărături, dereticând prin case, curățând grădinile și scoțând hainele de vară de prin debarale, sărbătorile vor fi trecut deja. Numai că anul acesta, de fapt la fel ca în ultimii, nu o să mă mai stresez cu nimic și nici nu o să pun vreun fel de presiune pe mine sau pe cei din jur doar pentru că ”așa se face” și ca să fiu în rând cu lumea. Apropierea sărbătorilor, de orice fel ar fi, ar trebui să aducă mai multă bucurie și mai puțină zoală. Îmi aduc aminte (cred că acesta a fost declicul care mi-a insuflat dorința de a aștepta în liniște evenimentele majore) când o bună prietenă mi-a povestit cum în Ajunul unui Crăciun și-a dat seama că uitase să șteargă praful de sub patul din dormitor și, în genunchi, cu cârpa în mână, freca de zor parchetul în timp ce de pe scara blocului se auzeau deja copiii care veniseră la colindat. Era așa de panicată că despre casa ei nu se putea spune că e ”lună și bec” încât pur și simplu și-a stricat toată ziua. Amândouă am râs la faza asta și ne-am promis că așa ceva nu se va mai întâmpla niciodată. Nu știu dacă ea a reușit, eu însă cu siguranță m-am ținut de promisiune. Curățenia e deci ceva ce fac în mod obișnuit fără salturi spectaculoase înainte de sărbători, adică programul administrativ care intră în rutina săptămânală.

        Nici haine noi de Paști nu mai țin să am, deși tradiția asta spune. Adevărul e că am destule și sunt mai mult decât mulțumită cu ce dețin deja. Nu este nevoie să îmi cumpăr o rochie nouă doar ca să bifez încă un punct pe listă deși îmi face plăcere să mă cadorisesc  cu câte ceva din când în când. Să zicem o broșă cum ar fi cireașa pe care pur și simplu o ador.

        Sau ceva cosmeticale mai ales că am ieșit din iarna asta lungă (în care am purtat masca aproape non stop) cu o piele extrem de uscată și sensibilă. Primesc tot felul de recomandări cu cele mai bune creme antirid dar eu cred că, de fapt,  cele mai bune sunt cele care ți se potrivesc și nu cele care sunt cele mai scumpe. Adică mie mi-a făcut mai mult bine (în sensul în care s-a văzut efectul) o cremă simplă de la Elmiplant decât una de 400 de lei de la Lancôme. În rest, utilizarea unui lapte pentru curatarea fetei, apoi o apă micelară și astfel tenul curat și sănătos devine cel mai frumos accesoriu. Mai de preț decât orice bluză nouă.

        Masa de Paști sau, cum spun cei de la TV, ”ce punem pe masa de Paști” e un subiect care nu poate fi trecut cu vederea și nu pentru că ar fi de importanță națională ci pentru că pur și simplu suntem bombardați din toate părțile cu această întrebare. De parcă ar fi foamete sau am fi lipsiți în timpul anului de vreo plăcere gustativă. Din fericire vremurile în care alimentele se găseau cu greu au trecut de mult și nu văd de ce ar trebui acum să ne ghiftuim mai mult decât putem duce. Așa că o masă simplă, de duminică, mi se pare un lucru mai mult decât rezonabil iar atmosfera de sărbătoare se creează prin ouăle vopsite și un desert mai deosebit. Nu, nu cozonac și nici pască pentru că nu sunt fan 🙂 Dar, desigur, asta este o preferință personală.

      Adevărata pregătire pentru Paști este acea perioadă de liniște spirituală, de fapte bune și de gânduri curate și, desigur, de înfrânare la mâncare. Dar pe această temă am putea vorbi la nesfârșit  pentru că eu nu înțeleg postul care înseamnă găsirea de înlocuitori pentru carne, brânză, lapte sau ouă, nu înțeleg festinurile cu zece feluri de aperitive vegane, mici și șnițele din soia și felii uriașe de tort de morcovi sau brioșe fără ou însă înecate în râuri de miere și siropuri de fructe. Mai umil cred că este să mănânci puțin chiar dacă în dieta dinaintea Paștilor se strecoară un iaurt sau un ou fiert deși, desigur, dogma bisericească spune altceva.

        La fel cum spune și că unul, poate cel mai important dintre principiile moralei creștine, este să îți iubești aproapele iar dacă acest lucru nu îți vine firesc și natural poate în această perioadă ar fi potrivit să te străduiești mai mult. Zilele trecute eram la București cu nepoatele și ne-am urcat într-un autobuz care era relativ aglomerat, nu stăteam chiar ca sardelele dar nici departe nu eram. Fetele sunt mărișoare deja, au 4 și 6 ani deci pot să stea câteva stații în picioare, nu e mare problemă asta dar totuși când vezi copii atât de mici mi se pare normal să încerci să îi protejezi un pic în sensul de a le lăsa acces mai ușor la bara de susținere sau de a-i ocoli, de a le lăsa spațiu cât să nu îi presezi de un spătar de scaun sau chiar să te urci pe ei. Dar exact asta s-a întâmplat cu un cuplu, niște oameni undeva la aproximativ 60 de ani, supărați pe viață și pe tot ce implică transportul în comun care pe lângă faptul că le-au bruscat pe fete împingându-le fără cea mai mică reticență (deși aia mică e cât o scamă) undeva mai încolo de locul în care voiau ei să se instaleze, au mai și bolborosit ceva printre dinți, ceva de genul ”de-a dreacu’ atâția copii”.

        M-am blocat deși șocul adevărat a venit abia peste un minut când autobuzul a trecut pe lângă o biserică și cei doi au început să-și facă șapte rânduri de cruci și să se închine în semn de mare credință. Mi s-a făcut o greață de nedescris.

        Voi cum stați cu pregătirile de Paști? Mergeți pe opulență sau o lăsați mai moale?

Share This:

10 thoughts on “Pregătiri și, mai ales, ne-pregătiri de Paști

  1. Citez din spusele unei prietene comune ‘Ely vin Pastile nu Sanepidul’.Te las sa ghicesti cine e.Asa fac in ultimii ani de sarbatori incet si cu treaba buna( vorba noastra ardeleneasca )fac in fiecare zi cate ceva si cum de felul nostru suntem destul de ordonati, casa nu ne zboara Am aranjat in asa fel dulapurile ca nu mai mut hainele de iarna si de vara fac doar cate un triaj din cand in cand si ma debarasez de cele care nu ma mai incap sau de cele pe care stiu ca nu le mai imbrac.Asta e cea mai mare corvoada si cum nu o fac prea des,

    nu e nu stiu ce efort.Cu mesele festive sau cu feluri de mancare pe care trebuie musai sa le faci ,am hotarat de cativa ani ca nu ma mai stresez.Luam miel de Pasti ca vezi doamne asa e traditia.Faceam o tocanita cu mamaliguta si apoi ciorba cu macris ,drob ,friptura si apoi colebil sau triferment.Ramanea restul in congelator si apoi il preparam dupa nu stiu cat timp doar ca sa nu aruncam mancare pe care am dat atatia bani.Cu porcul de Craciun la fel.Asa ca sarbatorile daca le facem linistiti cu feluri de mancare care ne plac,fara sa cadem in cap de obositi ,cu cei dragi langa noi, sunt tot ce ne dorim.Cu hainele la fel cumparam ce ne trebuie si cand ne place ceva.Suntem la varsta cand nu mai acumulam(ca pensionari obisnuiti deci nu cu pensii speciale) nu mai facem economii si ne bucuram de cate o vacanta sau excursie o iesire la restaurant sau la un teatru bun.Poate suna a resemnare ce spun ,dar am invatat ca stresul, bolile de tot felul ,fricile pe care ni le inoculeaza zilnic cei care parca vor sa ne extermine ei bine toate astea nu duc la nimic bun.Si apropo Ioana de oameni fatarnici nu ducem lipsa din toate timpurile ,dar acum parca e un sport national.Mi lehamite si mie cand intalnesc oameni care stiu cat rau au facut cand erau cine erau si acum fac pe evlaviosii si cei mai de treaba pilduitori.Treci mai departe si nu-i baga in seama ca nu merita.

  2. Pentru mine conteaza intr-o anumita masura si sa-mi curat casa putin mai mult decat o fac de obicei pentru ca prima zi de Pasti nu e o duminica obisnuita, ci e cea mai importanta duminica din an pentru crestini. Simt ca si curatenia din casa contribuie putin la ceea ce simtim in acele zile, la crearea unei atmosfere tainice in casa.
    Nu intorc niciodata casa cu fundul in sus pentru ca incerc sa intretin saptamanal curatenia si caut sa am o mentinere minimala a ordinii (fiecare lucru are locul lui in casa, e folosit si apoi pus la loc, nu e lasat la intamplare).
    De aceea inainte de Pasti doar completez cu cateva treburi pe care nu apuc sa le fac des (sa spal perdelele si geamurile, sa sterg pe sub mobila, sa fac putina ordine in camara). Nu ma spetesc (de exemplu cu perdelele rezolv imediat: le spal la numarul minim de turatii ale masinii de spalat, ca sa nu se sifoneze, iar cand se termina programul le scot si le intind ude pe galerie si asa nu mai au nevoie de calcat, se usuca perfect).

    Nici mie nu-mi place cozonacul in mod deosebit (imi displace mai ales cel cu mult unt), dar am primit de la o colega de birou o reteta buna si aceasta-mi place si mie. In plus stiu ca fac o bucurie celor din casa, asadar fac doi cozonacei (am tavi mai mici, de pandispan) si o pasca cu branza dulce si stafide (“Crucea Pastelui”). Uneori mai fac si o pascuta cu aluat de paine si branza sarata cu ceapa verde si marar (asta pentru ca e preferata mea). Facem in jur de 5-6 oua rosii.
    Pasca, o jumatate de cozonac si 2 oua le punem intr-un cos cu care mergem la Inviere, iar al sfarsitul slujbei vor fi sfintite.
    Nu gatesc multe feluri de mancare pentru ca nu sunt pasionata de gatit, ci doar cateva simple care sa ne ajunga pentru 3 zile. In general avem o supa, o salata boeuf (o fac de 2 ori pe an), parjolute de pui (imi prepar compozitia din timp si o tin in congelator) si cumparam salata verde, ridichi, ceapa verde, cas proaspat.

    Daca este s-o luam teoretic …
    Postul tinut cu alimente care sa imite carnea, ouale sau lactatele nu e post, e regim vegetarian care probabil nici nu e sanatos pentru ca acele alimente contin multe E-uri.
    La fel si postul care consta din mancare de post putina, langa care ne mai ingaduim si cate un ou sau iaurt … nu e post, sa nu ne amagim ca ar fi mai adevarat decat primul.
    Postul adevarat e cel tinut cu mancare de post clasica, facuta nu pentru a avea un regim alimentar vegan, ci pentru a da trupului o hrana usoara ca sa poata trai, dar care sa ajute si sufletul sa se desprinda putin de trup, de material sa se concentreze pe relatia cu Dumnezeu, pe rugaciune, pe pocainta.
    Acum … in ce masura reuseste fiecare sa tina un post autentic sau folositor, e numai intre om si duhovnicul lui.
    Unii oameni pot renunta din prima la multe si pot tine post usor, altii nu reusesc si poate au nevoie s-o ia treptat. Importanta e intentia curata a omului si dorinta de a pune un inceput bun.

    Imi pare rau pentru intamplarea din autobuz, ar fi tulburatoare si pentru mine si m-as fi blocat si eu.
    Nu e corect, insa, ca a fost scos in evidenta un comportament urat si apoi legat de credinta ca si cum aceasta ar fi mereu falsa, ca si cum cei care-si fac cruce o fac exclusiv de fatada sau din superstitie.

    1. Chiar trecand prin intamplari neplacute cred in continuare ca majoritatea oamenilor sunt buni si ca cei cu credinta adevarata exista. Iar cel mai greu de ținut post este cel in care trebuie infranate pornirile agresive, vorbele urate, barfa si invidia. Cel cu mancatul este mai usor.

  3. Sărbătoarea pe care o aștept cel mai mult peste an! Poate și pentru că este mai puțin atinsă de comercial. Postul Mare ar trebui să fie o perioadă a bunătății și iertării. Eu nu reușesc să mă detașez de material și de grijile, uneori exagerate, din mintea mea.
    Pregătirile pentru Paști le fac cu mama mea. Avem planificate, în fiecare zi, activități precum spălatul geamurilor, perdelelor, curățenia în general. Alegem fața de masă pentru prânzul cu familia dintre cele patru sau cinci țesute de bunica. Un bun prilej de a ne aminti de oamenii dragi din sufletele noastre!
    Stabilim meniul și facem lista de cumpărături necesare. Alegem felurile preferate ale nepoților noștri dar și felurile consacrate precum drobul, sarmalele în foi de viță, tortul de nucă. Nu cred că ar fi Paști fără ele!
    În Vinerea Mare vopsim ouăle cu coji de ceapă iar Duminica suntem fericite că putem petrece încă odată, cu toată familia momente de neuitat!

    1. Sa fim sanatosi si sa putem duce toate pregatirile la bun sfarsit alaturi de cei dragi este tot ce imi doresc.

  4. Maretia Pastelui se vede in suflet si fapte, nu in marimea farfuriei.
    Cu rochiile si hainele noi, inteleg un an, 2, dar dupa 10 ani deja se aduna zeci de rochii si cat putem sa le purtam?.
    Anul asta mergem la Venetia. Cu pandemia am renuntzat la multe calatorii, recuperam una dupa alta zileela astea 🙂

  5. Ioana, cred ca nu am comentat deloc pana acum la tine, dar ti-am urmarit fiecare postare 🙂
    Eu anul asta de Pasti o fac lata :)) Ma duc cu o prietena la o cabana draguta pe langa Cluj si stam 5 nopti. Nu tu curatenie si pregatiri, sa se ocupe gospodinele de asta. Noi astea nemaritate ne bucuram de viata pana mai putem :)) Mai ales ca eu am avut grija de mama bolnava si in varsta multi ani, iar in martie in sfarsit a scapat de suferinta. Acum e fericita langa tata, ca si el s-a dus de cativa ani. Si cu asta s-a deblocat si o relatie care nu se misca de ani de zile, cred ca din cauza ca ne statea mama in coaste. Daca tot am ramas amandoi necasatoriti pana la 37/38 de ani, cred ca e timpul anul asta 🙂

Leave a Reply to ely Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *