Nu mi-a plăcut niciodată toamna, poate și pentru faptul că toate lucrurile neplăcute pe care le-am trăit mi s-au întâmplat în acest anotimp dar anul acesta ziua din septembrie în care m-am trezit și am văzut ceața groasă care acoperea orașul am simțit-o ca pe o adevărată binecuvântare. Venise toamna și am răsuflat ușurată că vara s-a terminat.
A fost o vară îngrozitoare, sau cel puțin eu așa am perceput-o, și spun asta pentru că am avut de suportat luni întregi de caniculă. Nu că mă vaiet, deși asta fac, dar în ultimii ani suport din ce în ce mai greu temperaturile ridicate. De când mă știu, nu mi-a plăcut soarele iar să stau la plajă pentru mine nu a fost niciodată o plăcere. Slavă Domnului că nu mai e la modă să te întorci de la mare cu pielea tuciurie! Se pare că vara acestui an fost cea mai călduroasă vară înregistrată vreodată în Europa de la începutul măsurătorilor meteorologice. Ca să nu mai spun că peste asta s-a suprapus și seceta cumplită care a bântuit continentul.
Abia am așteptat să ajung în ploioasa Anglie și să scap de canicula de acasă dar să vezi surpriză, când am ajuns acolo am dat peste recordurile absolute de temperatură înregistrate vreodată în Regat. Șoc și groază. De șapte ani de când merg cu regularitate în Anglia, este pentru prima dată când văd iarba uscată. Galbenă și veștedă, un peisaj dezolant pe care până acum îl asociam doar cu insulele vulcanice unde nu plouă niciodată. Foarte trist dar se pare că schimbările climatice despre care se vorbește de câțiva ani buni nu mai sunt o glumă. Marea problemă cu care m-am confruntat în Anglia este faptul că aproape nicăieri nu este aer aer condiționat. Și nu este pentru că până acum nu a fost nevoie. La 14 grade câte erau în august, mai degrabă porneai caloriferul. Acum am văzut că marile magazine au început să-și monteze instalații de aer, dar autobuzele și trenurile nu au. Norocul meu a fost că acolo nimeni nu suferă de ”curent” și cel puțin se călătorea cu toate geamurile deschise dar tot a fost horror mai ales la orele amiezii.
Când m-am întors acasă cel mai tare m-am bucurat de pisică și de faptul că am aer conditionat. Cred că doar de aceste două lucruri mi-a fost dor. Ba, poate și de un langoș cu brânză de la bistroul de la colțul străzii, dar să îmi pun aer condiționat (în urmă cu vreo patru ani) a fost cea mai înțeleaptă decizie ever. Îmi aduc aminte că abia toamna am reușit să finalizez lucrarea (cam pe vremea asta era) după ce, și atunci, răbdasem o vară întreagă temperaturi extreme. Nu știam atunci cum alegi aparatul de aer conditionat, m-am dus la magazin și am vrut să îl iau pe cel mai scump că mă gândeam că este și cel mai bun. Nu e chiar așa, sunt mai multe criterii de luat în calcul dar în orice caz, acum cu siguranță m-aș uita de două ori și la clasa energetică. Nu pentru că ne spune Comisia Europeană să reducem consumul cu 5% în orele de vârf, ci pentru că mi se pare de bun simț. Vedem cu toții cât de mult au crescut prețurile la energie și nu îi înțeleg pe cei care se revoltă la auzul cuvântului economie. Până la urmă e vorba de buzunarul propriu.
Chiar, de când prețul la energie a crescut atât de mult ce faceți ca să scădeți consumul? Sau nu faceți nimic? Eu sunt mai atentă cu becurile aprinse și nu mai spăl atât de des, aștept să se adune mai multe haine.
