Tocmai ce m-am întors de la Bacău unde am fost împreună cu Cristi care a avut întâlnirea de nu știu câți ani de la absolvirea liceului. A fost o ieșire foarte plăcută și relaxantă. La petrecere eu însă nu m-am dus pentru că știam din experiențele anterioare că soții sau soțiile nu se simt chiar în largul lor și că nu se integrează în atmosfera de acolo unde oameni care nu s-au văzut poate de zeci de ani își găsesc subiecte de conversație doar din amintirile comune. Și, după cum mi-a confirmat soțul, a fost o decizie înțeleaptă nu numai pentru ceea ce spuneam mai înainte ci și pentru faptul că muzica a fost, ca de obicei, dată la maxim, lucru care pe mine mă deranjează extrem de tare. Oricât m-am străduit și oricâte păreri am auzit (pentru că am făcut o adevărată investigație pe tema asta), nu reușesc să înțeleg de ce atunci când ești la masă trebuie să urli ca să te faci auzit și asta doar de către cel care stă alături de tine pentru că dacă vrei să vorbești cu persoana de pe cealaltă parte a mesei, este absolut imposibil. Și există evenimente la care te duci doar cu acest scop: să stai la povești și nu să dansezi ca în discotecă sau club cum îi spune mai nou.
Deci la party nu m-am dust dar am fost curioasă să aflu cum a fost și deși l-am rugat pe Cristi să îmi trimită poze pe whatsapp în timp real, a făcut-o cu mare zgârcenie de parcă era pe bani. Am recuperat însă a doua zi când l-am pus să-mi povestească. Desigur, ”povestitul” ăsta e un fel de a spune, pentru că de fapt scot cuvintele cu cleștele chiar dacă de-a lungul anilor am deprins tehnici speciale de a-l descoase. Așa că întrebările pe care le pun merg țintit la obiect și le evit pe cele la care răspunsul ar putea fi ”bine” sau ”frumos”. L-am întrebat așadar ce l-a surprins cel mai mult și ceea ce mi-a răspuns a fost oarecum șocant. Zicea că o mulțime din colegii lui (deci nu unul, doi ci mulți) aveau dantura praf. Adică dinți lipsă ceea ce îi făcea să pară cu douăzeci de ani mai în vârstă și le dădea un aer trist de bătrâni împovărați de griji și de sărăcie. Ceea ce nu era cazul.
Este adevărat că atunci când eram noi copii mersul la dentist era o adevărată tortură și tratamentele erau dureroase, nu exista profilaxie și mai nimeni nu insista pe igiena orală și probabil venind cu aceste reminiscențe, oamenii de vârsta noastră au lăsat îngrijirea danturii pe locul doi. Sau trei. Sau, după cum a părut acum, chiar pe ultimul loc. Dar nimic nu mi se pare mai trist și mai deprimant decât un zâmbet știrb. Și orice haine sau încălțări ai purta nu pot să compenseze lipsa dinților, lucru pe care nu ai cum să îl ascunzi decât dacă nu deschizi gura ceea ce practic e imposibil. Că până la urmă tot ești nevoit să spui un cuvânt, două.
Înclin să cred că este vorba și de mentalitate și nu numai de lipsa banilor pentru că știm cu toții că nu e chiar ieftin să îți refaci dantura. Copiii ăștia tineri, adică cei care au acum 20, 30 sau chiar 40 de ani sunt obsedați să aibă un zâmbet perfect și bine fac. La început credeam că este doar o modă să îți pui aparat pentru îndreptarea dinților dar văd că fenomenul persistă și asta nu e rău deloc. Niciodată nu e prea târziu să te simți bine în pielea ta. Chiar am asistat nu de mult la o discuție într-un grup de fete, cu o generație mai tinere decât mine, în care subiecte precum albirea dintilor sau ingrijire aparat dentar erau dezbătute pe toate părțile cu argumente și informații de unde se vedea clar că se documentaseră și că priveau totul cu mare seriozitate. Lucru care din păcate generația mea l-a ignorat aproape complet.
Nu putem însă să ne cramponăm în trecut. Adică putem dar nu este benefic așa că dragii mei, faceți un efort și puneți-vă dantura la punct. 
“[…] deși l-am rugat pe Cristi să îmi trimită poze pe whatsapp în timp real, a făcut-o cu mare zgârcenie de parcă era pe bani. Am recuperat însă a doua zi când l-am pus să-mi povestească. Desigur, ”povestitul” ăsta e un fel de a spune, pentru că de fapt scot cuvintele cu cleștele chiar dacă de-a lungul anilor am deprins tehnici speciale de a-l descoase.”
Tare m-am distrat cand am citit acest pasaj, chiar am ras. :)))
Se potriveste cu ceea ce-mi imaginasem eu despre felul de a fi al domnului Cristi. Tot timpul mi s-a parut a fi un om de incredere, la locul lui, care-si vede de treaba lui (parerea e facuta din vlogurile dumneavoastra, desigur, in mod automat, fara sa stau sa-l analizez in mod special)
Cat priveste dantura …
Noi, romanii, n-am fost invatati sa avem grija de dintii nostri.
Cred ca demult bunicii si strabunicii nostri nu se prea spalau ei pe dinti, dar aveau o mancare naturala, sanatoasa, din curtea lor, care-i ajuta sa aiba o dantura buna fara mare efort. De exemplu rontaitul de mere si morcovi curata bine dintii. Zaharul rafinat nu cred ca era ca acum, prezent peste tot.
Spun asta pentru ca-mi amintesc ca bunica mea imi povestea cum tatal ei (strabunicul meu) a murit la o varsta inaintata si avea toti dintii lui in gura, sanatosi.
Acum mancarea e plina de zahar, de E-uri si cate si mai cate, iar asta afecteaza dintii.
Iar daca in familie n-am fost indemnati sa avem grija de dinti, atunci … rezultatele sunt dezastruoase.
Intr-adevar, acum avem si posibilitatea de a ne repara dintii, chiar avem de unde sa alegem cabinete stomatologice, tehnici de ultima ora etc.
Poate o parte e frica de stomatolog (ramasa din alte vremuri), o parte e lipsa de igiena (pentru ca nu ne-a fost insuflata),o parte e amanarea din motive financiare.
Cu siguranta ceea ce mancam are o mare influenta asupra sanatatii dintilor.
Foarte interesant,tocmai ce ajunsesem la cabinetul stomatologic și mai erau câteva minute de așteptat și bineînțeles ca mi-am scos telefonul și intru pe Facebook și ce găsesc tocmai articolul acesta și bineînțeles că am zâmbit …..
Coincidenta 🙂
Noi, romanii, avem carente in a avea grija de dinti, si prin igiena (periajul nu e ceva des intalnit), si cu mancatul de alimente nepotrivite (multe fainoase, putine cruditati de ros, multe zaharoase, plus obiceiul de a rontai intre mese, baut putina apa etc).
Asa ca platesc. Platesc scump la dentist. Asta e, tre sa traiasca si ei 😀 .
Nu cred ca e neaparat asta, nu e ca si cum alte popoare n-ar manca dulciuri sau fainoase. De exemplu olandezii mi se pare ca mananca mai multe dulciuri decat noi.
Poate asa era in vremea comunismului, dar acum sunt mult mai multi parinti romani interesati de mancare sanatoasa pentru copiii lor, iar copiii stiu mai multe lucruri, invatati si de desene animate educative (de ex: “Fixiki”). In scoala copilului meu se desfasoara chiar zilele astea o campanie de constientizare a mancatului sanatos – copiii sunt invatati despre cum sa se alimenteze corect, de cate ori sa-si spele dintii, la ce ora sa se culce seara etc.
Cred ca diferenta e data de faptul ca in alte tari sunt programe de preventie la nivel national, organizate bine – de exemplu, medicul nostru dentist ne-a spus ca in Danemarca tuturor copiilor li se sigileaza molarii permanenti si ca acolo sub 5% din populatie are carii. Perioada critica, cand apar cele mai multe carii, e intervalul 6-12 ani pentru ca atunci smaltul dintilor e in formare, e usor de atacat de bacterii, iar copiii nu au indemanarea sa se spele bine. Medicul chiar ne-a indemnat s-o spalam noi pe dinti pana la 12 ani si asta si fac (ea seara si in timpul zilei, la nevoie, iar eu seara, cand e cel mai important periaj). Fetita mea a facut o carie la 7 ani, prima din viata ei, din pacate a fost pe un molar definitiv (cel de 6 ani), asta desi nu sarim niciodata peste spalatul pe dinti dimineata si seara. Doar a mancat ceva mai multa ciocolata si inghetata in vacanta de vara si-am subestimat puterea de actiune a zaharului asupra dintilor ei proaspat iesiti. Credeam ca e suficient ca o spal de doua ori pe zi …
Ei bine acum se spala pe dinti daca mananca ceva dulce, la 30 min dupa ce a mancat. Nu sunt foarte impacata cu sigilarea dintilor pentru ca, daca nu e facuta corect, poate duce la aparitia de carii sub sigiliu, dar …
Sa facem si eforturi sa gasim mancare mai curata, atat cand ne este in putere, chiar conteaza. De exemplu in zona tarii in care locuiesc eu, nu mai gasesc paine curata, toate sortimentele au E-uri :(, nu stiu de ce fac asta. Era o firma care avea paine buna, dar … nu mai are. Sunt nevoita sa ma apuc sa-mi fac propria paine, framantata cu mana mea. Nu-mi ia mult, doar 10 minute, trebuie doar sa ma mobilizez, sa nu ma lenevesc.
* sau ma necajeste foarte tare cand vad pe ambalajul painii este precizat lucrul ca e facuta cu faina din UE si non UE. De ce? Cand noi avem grâu bun in tara, care se duce o buna parte la export …
Sau magazinele noastre sunt intesate cu fructe si legume din UE si non UE, lucioase si perfecte, dar iradiate, in timp ce producatorii romani nu stiu ce sa faca cu marfa pentru ca nu pot patrunde in marile si micile supermarket-uri … Am un exemplu concret, cineva din familie are o livada cu mere si pere foarte bune si e nevoit sa le dea la preturi foarte mici sau sa le dea la facut suc ca sa nu le piarda, pentru ca nu gaseste mereu unde sa le vanda … Se gandeste sa renunte la livada si e mare pacat.
In fine … nu ma mai gandesc pentru ca ma mahnesc prea tare.
Nu avem legi ca sa ne protejeze producatorii, nici politicieni carora sa le pese cu adevarat. Iar asta duce la tot felul de rele, inclusiv la stricarea dintilor copiilor nostri care nu mai au acces la fructele si legumele de demult, hranitoare si pline de vitamine.
Ai perfecta dreptate si din pacate cu totii stim aceste lucruri si nu putem face nimic.