5 lucruri pe care intenționez să le fac în 2023

        Aș fi vrut să punctez 23 (ca să ”rimeze” cu anul 2023) dar încă nu mi-am fixat toate țintele. Targetul, carevasăzică, după cum nostalgic (dar și cu ușurare) privesc acum  în urmă amintindu-mi de  vremea când lucram în bancă și la fiecare început de trimestru mă trezeam cu bolovanul în brațe. Pentru că, practic, așa simțeam atunci situația deși teoretic la toate cursurile de management la care participam, ni se spunea că pentru a obține rezultate bune, targetul trebuie să fie specific, măsurabil, realist, încadrat în timp și să poată fi atins. Și cum mi-am învățat bine lecția, rezoluțiile pe care mi le-am setat pentru noul an îndeplinesc toate aceste puncte.

1. Să fac minim 8000 de pași pe zi. Știu că recomandarea este de 10000, dar în timpul săptămânii nu prea am unde să mă învârt atât. Orașul este așa de mic că aș ajunge pe câmp. Exagerez un pic, este adevărat, dar nici nu pot chiar să mă învârt în cerc ca un hamster în roată. Ideea este că, în medie, punând la socoteală distanțele mari pe care le parcurg în weekend, aș ajunge cu ușurință să îmi îndeplinesc targetul. Problema este la mine în timpul săptămânii însă sper să o depășesc.
2. Să nu mai cumpăr (în exces) mâncare congelată. A nu se înțelege că aș fi împotriva acestui tip de conservare a alimentelor, ba din contră, mi se pare cel mai bun mod de păstrare, însă nu îmi înțeleg propria obsesie de a ține o mulțime de produse în propriul congelator când la fel de bine (sau chiar mult mai bine) ar putea sta în galantarele din supermarket. În spațiul și pe consumul de curent electric al comercianților. La momentul actual am 2 pungi de broccoli, vreo 4 pachete de pește, minim 3 pungi de mazăre, tot atâtea de fasole verde, ficat de pui, 4 pachete de piure de castane, 2 pizza, un tort, înghețată (evident) și cu greu reușesc să mai găsesc loc pentru tăvițele cu cuburi pentru gheață.  Până la sfârșitul lui februarie o să lichidez tot și de acolo înainte o să cumpăr doar cât am nevoie pentru săptămâna următoare. Doamne ajută să și reușesc!
3. Să dau câte un telefon pe săptămână unei persoane dragi din viața mea cu care nu am mai ținut legătura decât sporadic și aici nu e vorba de familia apropiată cu care, desigur, vorbesc în fiecare zi. Mereu am amânat să sun o fostă colegă de liceu, un văr cu care mi-am petrecut vacanțele copilăriei dar care acum locuiește în alt oraș, prieteni de familie care s-au mutat în alte țară, colegi de serviciu cu care mă întâlneam zi de zi iar acum nu îi mai văd cu anii și multe alte rude pe care deși le simt apropiate nu le mai întâlnesc decât la înmormântări. Sau la nunți, dar numărul primelor parcă este mai mare. Un telefon nu îți ia mult timp, nu costă nimic și poate să îți aducă o mare stare de bine, nu doar ție ci și interlocutorului.
4. Să îmi stabilesc o zi pe săptămână în care să iau pauză de la social media și să mă deconectez de tot ceea ce înseamnă spațiu virtual. Asta nu înseamnă să renunț la ecrane pentru că, de exemplu, pot să mă uit la un film dar să nu mai stau pironită pe Instagram și YouTube. De Facebook nu zic nimic pentru că am observat că în ultima vreme are o pondere foarte mică în timpul pe care îl petrec pe telefon. Problema este că exact în momentul în care scriu aceste rânduri am senzația că acest target nu este realist așa că s-ar putea să îl modific în sensul de a fi o zi la fiecare două săptămâni. Aici trebuie să mă mai gândesc.
5. Să îmi fac programare la doctor pentru toate controalele periodice și analizele pe care le-am tot amânat. Ar fi minunat dacă sistemul medical de stat din România ar funcționa pe bază de prevenție și tu, ca pacient, să fii chemat din când în când pentru un control de rutină dar, din păcate, știm cu toții că treaba nu merge ca pe roate. Din fericire există variante alternative și o glicemie, un colesterol sau un papanicolau poți să îți faci în doi timpi și trei mișcări. Ba chiar și analize mai complexe prin care poți descoperi cu surprindere (așa cum s-a întâmplat cu o prietenă bună) care avea o infecție cu helicobacter pylori, o bacterie perversă cu care trăia de o grămadă de vreme, și care îi dădea niște simptome puse pe seama unei alte afecțiuni.

        Acestea fiind spuse, și scrise pentru că rămân aici negru pe alb, aștept cu mare curiozitate să văd ce v-ați propus voi.