Pe scurt, am pus de toate, cu excepția sfintei salatei boeuf și, pentru o totală acuratețe, nu a fost masa din ziua de Crăciun ci din Ajunul Crăciunului așa cum s-a format o tradiție în ultimii ani când la mine acasă se adună toată familia. Îmi place să fiu gazdă mai ales de când am reușit să mă debarasez de tot stresul care mă însoțea în tinerețe când de multe ori înaintea unui astfel de eveniment îmi pierdeam calmul și intram într-o stare de agitație care nu numai că nu îmi ajuta la nimic, ba mă mai și încurca în ceea ce aveam de făcut. Dar nu degeaba se spune că înțelepciunea vine odată cu vârsta. Pe parcursul anilor mi-am dat seama că nu trebuie să urmez niciun protocol, că nu există reguli care trebuie respectate, că invitații mei nu vin la mine să mă judece și nici nu se așteaptă să găsească preparate cotate cu stele Michelin. E vorba despre căldură, zâmbete, bucurie și timp petrecut împreună într-o atmosferă primitoare.
Eram în dubiu dacă anul acesta să filmez (devenit deja tradiționalul) video cu ”Ce am mâncat de Crăciun” dar pentru că am primit multe atenționări ca nu cumva să uit, am zis că de ce nu. Și a doua zi de Crăciun am postat pe canalul meu de YouTube filmulețul în manieră slow living care din primele minute a strâns foarte multe vizualizări. Ceea ce, desigur, m-a bucurat pentru că orice ar susține alți creatori de conținut, recompensa cea mai mare atunci când publici ceva, este că lumea se uită iar asta înseamnă că nu ai muncit degeaba.
Vizualizările, ca vizualizările, dar au curs și comentariile. Majoritatea pozitive, cu gânduri bune și urări de sărbătoare dar nici haterii nu au stat degeaba. S-au activat ca la comandă mai ales atunci când li se dă apă la moară, așa cum s-a întâmplat acum când scânteia de la care a plecat totul a fost un comentariu care, printre altele spunea așa: Ce masă de Crăciun este aceasta?! Poate e pentru o zi onomastică. De ziua nașterii Mântuitorului pe masă se pun bucatele sfinte: sarmalele, salata boeuf etc. Nu tot felul de preparate occidentale care vor să spele pe creier poporul român, popor care cunoaște adevărul și de asta îl vor îndoctrinat. Iar sfântul și tradiționalul cozonac românesc nu vă mai place? numai Stollen, de parca toată viața acest tip ați mâncat. “Stollen” tradus pe vocabularul englez(stolen) înseamnă (fura/furat- ne fură Tradițiile pure românești), deci se adeverește ca acest “cozonac” este de fapt o conspirație.
Eu nu iau în serios astfel de aiureli și nici nu mă mai afectează demult în sens negativ dar acum efectiv m-am amuzat auzind că sarmalele și salata boeuf ar fi sfinte 🙂 Sarmale am avut, salata boeuf însă nu. Și nici cozonac din simplul motiv că atunci când pe masă sunt atâtea prăjituri începând de la tobițe, baigli, ruladă cu cremă de cocos, ișlere și alte delicatese, nu se înghesuie nimeni la cozonac. Și nici friptură nu am servit pentru că anul trecut așa cum am pus-o pe masă, așa am luat-o înapoi și am băgat-o în frigider. Adică intactă. După atâtea aperitive, unele tradiționale gen cârnați, caltaboși și salată de vinete, altele cu iz de ocultă mondială gen pateuri cu somon, și după sarmale înecate în smântănă, friptura, din care dacă vrem, mâncăm în oricare altă zi a anului, nu își mai găsește adepți. Dar am fost criticată și pentru lipsa fripturii, și pentru că am petrecut prea puțin timp în bucătărie. Ce e aia să te relaxezi o oră întreagă înainte de a veni musafirii când în mod tradițional gospodina trebuie să arate epuizată, stoarsă de puteri și să amestece în oala cu ciorbă adăugând ultimele condimente atunci când primul invitat sună la ușă.
La mine nu au stat așa lucrurile. Am petrecut o seară încântătoare alături de cei dragi, am mâncat și eu alături de ei fără să fiu nevoită să mă ridic de o sută de ori de pe scaun și să fac drumuri la bucătărie, am râs, am povestit, am desfăcut cadouri, ba chiar, spre deosebire de anii trecuți, am avut și mulți colindători care s-au auzit pe toată scara blocului. Singurul lucru care aș fi vrut să fie altfel a fost că s-au format două grupuri, două ”bisericuțe” cum se spune, dar așa se întâmplă de fiecare dată. Noi, fetele am povestit mai mult despre cumpărături și noul mall care s-a deschis în toamnă (aș vrea să spun că am făcut și schimb de rețete dar nu s-a întâmplat asta) iar băieții au discutat despre mașini. Și despre chestii colaterale cum ar fi procedura de preschimbare permis auto. Vrând-nevrând tot am mai auzit și eu ceva și chiar dacă nu este un subiect care să mă pasioneze, mi s-a părut o veste bună că Dacia o să scoată un nou model de SUV care se va numi Dacia Bigster. Am eu o nostalgie legată de acest brand pentru că mi-am petrecut toate vacanțele copilăriei într-o Dacia 1100 condusă de tatăl meu, o mașină de care mă leagă doar amintiri plăcute.
Eu nu spun că mâncarea nu este importantă sau că nu ne aduce plăcere, ba din contră, ador să încerc lucruri noi și să mănânc din toate, să iau câte puțin dar bun și să gust delicatese dar de aici până la a pune mâncarea pe primul plan e cale lungă. Iar ghiftuiala nesătulă nu intră în niciun caz în calculele mele. Voi ce ați mâncat de Crăciun?
Am gatit foarte putin pentru masa de Craciun din cauza unei viroze. Nici in mod obisnuit n-as fi gatit multe, dar as fi facut cateva lucruri in plus, cum ar fi niste fursecuri specifice de Craciun impreuna cu fetita mea (planuiseram asta) sau niste parjolute de pui, sau niste crochete de branza.
Pentru zilele de Craciun am gatit: supa de pui cu taietei, piure cu niste carnaciori naturali luati de la un producator local si … salata boeuf 🙂
Am mai primit o caserola de sarmale si un cozonac de la soacra mea si o pastrama de curcan si cateva prajiturele de la mama.
Am avut mai mult decat suficient.
Mie imi place salata boeuf, nu o consider “sfanta”, dar o asociez cu sarbatorile de Pasti sau Craciun pentru ca doar atunci o pregatesc. O fac vegetariana, adica e salata boeuf fara carne, fara “boeuf”.
As fi pregatit si un cozonac, am o reteta foarte buna si usoara de la o cunostinta (fara multe oua, fara framantat ore intregi), dar, din cauza virozei n-am mai putut.
Noi, oamenii, avem gusturi diferite si e bine asa. Ne asociem cu altii care gandesc ca noi si e totul perfect.
Sunt departe de a da importanta mancarii in zilele mari de sarbatori, dar, desi gatitul nu este deloc printre pasiunile mele, totusi ma bucura sa pregatesc cateva mancaruri mai specifice pe care doar atunci le fac.
Eu fac baigli, dar il consider cozonac. Asa ii si zic: cozonac. Stolen am descoperit anul asta la o masă cu un grup de colegi. Era asa de bun, ca am cautat si reteta, dar nu l-am mai facut, ca saptamana asta am fost in Germania si am zis să îl iau de acolo. Am cumpărat de la sursa o bucățică, un fel de colț de stolen, noroc ca era la jumate de pret ca a trecut Crăciunul: pretul inițial era 5 euro. Inca nu l-am gustat. Am văzut și o emisiune f interesantă despre tradiția stollen-ului la Dresda. Am făcut într-un an panettone dupa reteta originală, asta apropo de mâncărurie altora: a iesit f bun, dar trebuie prevăzute 3 zile ca sa il faci, asa ca nu l-am mai facut de atunci.
Nici eu n-am facut friptura in seara de ajun ca dupa aperitive abia ai loc de gustat sarmale, iar în ziua de Crăciun am mâncat sarmale, friptura doar pentru copii.
O sa fac unica salată de boeuf din an pentru Revelion.
Eu sunt tradiționalistă! Gătesc la sărbătorile mari de peste an feluri de mâncare consacrate.
De Ajun câte puțin din gustările preferate: cârnăciori, caldaboș; o salată cu maioneză (beuf – cu vită, șuba); cașcaval de oaie, o branzică moale, icre, măsline, roșii. Musai să fiarbă încet sarmalele din care mâncăm cu plăcere. Câte o bucată de prăjitură cu mere ca desert.
În ziua de Crăciun supa de tăieței, friptură de porc cu salată se sfeclă roșie, câte o felie de tort de nucă – delicioase! Iar a doua zi sarmale, prăjitură și cornulete sărate.
Cele mai frumoase momente sunt cele în care gătesc împreună cu mama mea toate bunătățile, când punem împreună masa și așteptam pe cei dragi cu corinda!
Buna draga mea,
Eu râd foarte rar, dar chestia cu sfânta salata de boeuf m-a facut rad cu pofta ! E trist ca sunt inca conationali care gandesc astfel ! Dar…de !