Unde sunt zăpezile de altădată?

        Îmi aduc aminte că mama, care a fost profesoară de limba franceză, folosea adesea expresia Où sont les neiges d’antan? care tradusă înseamnă unde sunt zăpezile de altădată? O auzeam destul de des și nu se referea neapărat la sensul strict al cuvintelor ci o interpreta oarecum metaforic gândindu-se la lucururile petrecute odinioară evocate cu nostalgie sau poate chiar cu regret. Dar când venea vorba de zăpadă, cu siguranță locuțiunea prindea sens pentru că în vremea copilăriei sale nămeții erau o constantă a iernii. De altfel, la rândul meu, atunci când copiii mei erau mici și așteptau cu sufletul la gură prima ninsoare mă puneau să le povestesc cum îmi petreceam eu însămi vacanțele de iarnă la săniușul de pe malul Arieșului unde participa toată strada. Și repetam aceeași poveste pe care o auzisem în copilăria mea cum ”pe vremuri” iernile erau anotimpuri teribile, cu râuri înghețate bocnă, cu zăpadă care nu se topea decât la începutul lui martie și cu patinoare și derdelușuri practicabile luni de-a rândul.

        Interesant este că acum, la a treia generație, povestea se repetă și nepoții mei își privesc fascinați părinții care își aduc aminte cum aveau culoar de mers cu patinele până la școală. Și nu exagerează deloc, pot să confirm și eu, cum zăpada bătătorită, care se mai dezgheța la suprafață în timpul zilei ca noaptea să înghețe din nou, forma un strat gros pe care copii de toate vârstele se dădeau cu patinele de dimineața până seara. Se pare că nostalgia zăpezilor de altădată se propagă din generație în generație și întotdeauana cei mai în vârstă au avut parte de ierni mult mai grele decât ceea ce se întâmplă în prezent. Iar asta nu de ieri, de azi, pentru că Où sont les neiges d’antan? este de fapt un vers dintr-o baladă compusă de François Villon, un poet francez care a trăit pe la 1400 și ceva. Sunt deci câteva secole de când se perpetuează ideea că pe vremuri era mai multă zăpadă și înclin să cred că este perfect adevărat.

        Din păcate scenariul este cât se poate de sumbru și primele efecte ale încălzirii globale au început să își arate colții. Este nefiresc de cald pentru luna ianuarie și prognoza pe următoarele două săptămâni arată la fel, adică 7-8 grade ziua și 2-3 noaptea. Nici măcar nu mai îngheață ca să mai scăpăm de noroaie. Singurul lucru bun este factura la gaz care este foarte rezonabilă și, chiar cu toate scumpirile de anul acesta, tot nu a ajuns la nivelul celei de anul trecut. Dar să nu zic hop până nu am sărit groapa pentru că urmează luna februarie care ar putea veni cu surprize.

        Au căzut planurile legate de weekenduri la munte pentru că, cel puțin în zona noastră, zici că vine primăvara. E drept că pe unele pârtii este zăpadă artificială dar se vede clar că lipsește ceva. Și încă ceva esențial pentru că nu te duci la munte doar cu unicul scop să faci sport, ar fi plăcut să te bucuri și de peisaje frumoase, de brazi încărcați de zăpadă, de tras săniuța pe drumuri de munte, de băut un vin fiert la gura sobei și tot ceea ce implică o iarnă adevărată.

        Să nu disperăm totuși și să nu tragem concluzii pripite pentru că încă mai sunt șanse să ningă. Dacă nu aici, măcar în Bulgaria unde nepoatele mele vor merge în vacanța din februarie. Silvia a schiat puțin și anul trecut așa că știe la ce să se aștepte, Ruxandra cea mică, încă nu, dar e pregătită. Și psihic, și cu bagajul deja la ușă în care și-a pus pe lângă un nou nouț costum ski copii și costumul de baie. Just in case. Iar apropo de haine de iarnă, acum este momentul pentru a cumpăra o geaca ski fiindcă au început reducerile. E drept că una din rezoluțiile noului an a fost să îmi limitez cumpărăturile dar sunt totuși unele lucruri de care am cu adevărat nevoie pentru că nu pot să merg la munte îmbrăcată în palton, nu? Măcar geaca să fie pregătită pentru când se va arăta prima ninsoare.