7 verbe pentru 7 zile #54

        Mai țineți minte când scriam la fiecare sfârșit de săptămână câte un articol de acest gen, un fel de rezumat, o sinteză scurtă a celor mai importante momente ale zilelor precedente? Sau poate nu cele mai ”importante” ci cele care îmi veneau primele în minte. Ei, bine, m-am gândit să reiau obiceiul, mai ales că am primit câteva comentarii care îmi transmiteau că ar fi o idee bună. Așadar, să purcedem:

1. Am văzut un film care mi-a plăcut foarte, foarte tare. Elvis se  numește filmul, cu Austin Butler, un actor care tocmai a primit Globul de aur pentru interpretarea personajului principal și cu Tom Hanks, preferatul meu din toate timpurile, care face un rol absolut genial jucând rolul impresarului care l-a stors de bani și viață exploatându-i întreaga carieră. Este povestea văzută prin ochii acestuia, o biografie spusă altfel, prin frânturi suprapuse, care lasă loc și imaginației privitorului. Filmul e un show care are multe efecte speciale, cadre oarecum haotice, mișcări de cameră amețitoare și lumini stroboscopice și, evident.multă muzică. Singurul minus pe care l-am găsit, a fost lungimea filmului, 2 ore și 39 de minute, ceea ce mi s-a părut un pic cam mult. Îl recomand însă cu toată căldura.
2. Am donat vreo 8-9 perechi de încălțăminte și mă simt extrem de bine cu rafturile eliberate de clutter. Dacă vă întrebați cui le-am donat, răspunsul e foarte simplu. Le-am pus în containerele speciale care sunt amplasate în câteva locuri din oraș. Ce se întâmplă cu lucrurile din aceste containere, habar nu am, cert este că dacă vrei să donezi ceva, orice, începând de la haine,mobilă, vase de bucătărie, schiuri, perdele sau electrocasnice, este aproape imposibil pentru că nimeni nu le vrea. Sau dacă le-ar vrea cineva nu există punți de legătură.
3. Am constatat (cu bucurie, desigur) că intermittent fasting-ul, adică noul meu stil de viață pe care l-am început în urmă cu patru luni mi-a intrat atât de bine în sânge încât nici nu-l mai simt. Nu-l mai simt în sensul că nu mai fac niciun efort ca să-mi reglez senzația de foame pe care o aveam de cum mă trezeam dimineața sau să-mi vină gânduri legate de înghețată la 11 noaptea. Este cea mai simplă dietă, deși unii nu consideră că acesta ar fi un regim alimentar pentru că în cele opt ore în care ”ai voie” să mănânci poți practic să te înfrupți cu de toate fără să te gândești la nimic. Nu e ca la dieta rina unde trebuie să fii atent să nu combini glucidele cu proteinele sau ca la dietele unde numeri fiecare calorie.
4. Am golit unul din cele trei sertare de la congelator și asta mi-a dat un sentiment de eliberare pe care nu l-am mai simțit de mult. Nu știu dacă mai sunt mulți ca mine (înclin să cred că da) dar când văd promoții la alimente în supermarket cumpăr în exces și uite-așa m-am trezit cu congelatorul burdușit de vinete, broccoli, mâncăruri semipreparate și prăjituri înghețate. Una din rezoluțiile acestui an este să fiu mai cumpătată din acest punct de vedere și să nu mai cumpăr ca și când ar urma o perioadă de foamete. Până acum am reușit.
5. Am urmărit mai multe documentare legate de spinoasa problemă avortului în Statele Unite. Lucrurile, pe departe de a se fi liniștit, se pare că se complică din ce în ce mai mult. Pentru cei care nu sunteți la curent, anul trecut în iunie, Curtea Supremă a SUA a decis să revoce o hotărâre ce data din 1973 anulând dreptul constituțional federal la avort. Astfel acum este permis ca statele să interzică avortul în orice moment în timpul sarcinii prin legi locale. Este o întoarcere în timp  și desigur consider că se încalcă drepturi fundamentale ale femeii. Întreruperi de sarcină vor fi în continuare însă fără condiții de siguranță iar dacă ați trăit anii comunismului știți exact la ce mă refer. Sau dacă, din fericire, nu i-ați prins, vă puteți face o imagine reală din fimul 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile. Trist. E adevărat că la noi situația era mult mai tragică neexistând mijloace contraceptive sau pastila de a doua zi dar totuși… ne întoarcem la evul mediu?
6. Am terminat scrapbook-ul pe 2022. De fapt unul din cele două pe care le fac în fiecare an. Pentru cei care nu știu, scrapbook este un fel de album de poze dar totuși mai mult decât atât. O carte/album/caiet cu pagini goale în care lipești fotografii, decupaje din reviste sau ziare, abțibilduri, texte, bilete de avion sau bilete la spectacole, în principiu orice fleacuri care peste ani îți vor aminti momentele frumoase petrecute în perioada respectivă. Mă relaxează enorm să fac asta și îmi place să colecționez amintiri care spun ceva și care nu ocupă mult loc.
7. Am așteptat să ningă. Din păcate nu s-a întâmplat nimic și deci aștept în continuare pentru că nu am văzut zăpadă de trei ani. Este o iarnă atipică, foarte caldă și ploioasă și deși din punct de vedere al facturilor la gaz și curent este bine, mă îngrijorează cu adevărat fenomenul acesta al încălzirii globale care a început să-și arate colții tot mai frecvent și în cele mai ciudate moduri.

        Voi cu ce vă lăudați? Care a fost verbul săptămânii trecute?