Nu știu de ce am tot amânat să scriu despre cum a fost la Gala SuperBlog. Sau poate știu, cred că am vrut să-mi treacă starea euforică și să las impresiile la sedimentat pentru o descriere cât mai realistă. Dar chiar dacă au trecut deja două săptămâni, tot roz mi se pare totul. Am avut una dintre cele mai inedite experiențe pe care le-am trăit vreodată intrând brusc într-o comunitate de 50 de oameni în care nu cunoșteam pe nimeni. Într-un fel a fost ca în prima zi de școală (de care nu îmi mai aduc prea bine aminte) sau ca în prima zi de facultate doar că mult mai amuzant.
Fac o scurtă paranteză. SuperBlog este un concurs destinat bloggerilor din România care constă în scrierea de articole pe teme date. Autorii celor mai bune articole câștigă premii în bani sau produse. Totodată, se acumulează puncte care contează în clasament, având astfel șanse la premiile suplimentare rezervate finaliștilor, adică celor care au participat la toate probele competiției. La ediția din primăvara aceasta eu m-am clasat pe locul 6 din vreo sută de înscriși inițial. La sfârșitul fiecărei ediții (aceasta a fost a zecea) se organizează o gală care acum s-a ținut lângă Brașov, la Timișul de Jos la Pensiunea 3 Stejari. Nu știu de ce îi spune pensiune pentru că e hotel în toată regula și cu aceasta am închis paranteza.
Eram hotărâtă să particip la această gală dar, după cum v-am spus, nu cunoșteam pe nimeni și nu mi-ar fi plăcut să merg de una singură așa că am dat un scurt anunț pe grupul de pe Facebook care a fost foarte bine primit.
Raluca a preluat urgent inițiativa, m-a luat de aripă în Gara de Nord și ne-am întâlnit cu grupul oltenilor veseli care veneau de la Craiova cu trenul numit Hyperion. După deschiderea și prietenia Ralucăi aceasta a fost a doua mare surpriză: un tren cum eu, una, nu am mai văzut în România. Poate pentru cineva care umblă doar cu mașina acest tren ar însemna normalitate dar eu, care circul mult cu CFR-ul declar sus și tare că este o diferență de la cer la pământ.
În primul rând este foarte curat. Nu, în primul rând are internet gratuit. De fapt, în primul rând nu are întârziere deloc! Sau, în primul rând biletul costă 25 de lei față de 50,5 cât costă la InterRegio cu care merg eu de obicei de la București acasă sau față de 41 de lei microbuzul. Dacă aș locui în București numai cu trenul ăsta aș merge la munte mai ales că și ora de plecare este foarte potrivită (9 dimineața). Biletele se cumpără direct în tren iar dacă vreți mai multe informații le găsiți pe softrans.ro.
Călătoria a fost foarte plăcută (și scurtă!), eu nu cred că am scos vreun cuvânt dar i-am ascultat pe toți. Pe Bogdan, pe Ianolia, pe Emil, pe Mihnea… Toți se cunoșteau între ei, se tachinau și aveau deja glume cu istoric. Prima impresie: simpatici și fără fițe. Eu m-am lipit cumva de Georgiana, o fată frumoasă și foarte hotărâtă care nici ea nu cunoștea pe nimeni fiind la prima participare. M-am uitat mult la ea și am avut un feeling legat de viitorul ei pe care, fără să pot explica de ce, îl prevăd strălucit. Poate pentru că are nu numai trăsăturile feței ci și ale sufletului foarte bine conturate.
În gara din Brașov ne-a așteptat Nina, prietena mea din online. Am uitat să o întreb dacă a făcut sau face sport pentru că primul lucru pe care l-am remarcat la ea a fost ținuta. Are o postură a spatelui parcă ar fi o balerină la intrarea pe scenă. Ne-am trambalat cu toate bagajele la un fastfood în mall-ul din apropierea gării, apoi am luat un autobuz și după o plimbare de zece minute am ajuns la destinație.
Nu mai știu cu cine am stat la povești în holul hotelului până a început gala, erau atâtea figuri noi că mi se amestecă amintirile și senzațiile. Erau Mirela și Sanda apoi unul venea, altul pleca, pe unii îi recunoșteam după poze, pe alții mi-i imaginasem cu totul și cu totul altfel. Dana T’sSecrets e foarte frumoasă și nu mă așteptasem la asta. Știți cum e, mai rar și frumoasă și deșteaptă… iar colega mea de cameră, Raluca, e ca o rază de soare, atâta puritate nu am mai văzut decât în poveștile cu zâne.
Festivitatea de premiere a fost destul de emoționantă deși unii au încercat să o dea pe glumă. Sunt sigură că fiecare a avut ceva emoții atunci când a ieșit în față și a trebuit să spună câteva cuvinte.
Pentru că nu toți și-au pregătit un mic discurs, așa cum a făcut Andra, ne-am bazat, ca de obicei, pe Claudia care a știut să-și arate ascundă sprijinul punând întrebări ajutătoare, găsind cuvântul potrivit sau preluînd propoziția începută și neterminată. Din rolul acesta care i se potrivește ca o mănușă face adevărate minuni.
Gala (partea oficială și serioasă) s-a încheiat cu marele câștigător care a fost Daniel Botea și cu o sesiune de poze.
Evident că a urmat apoi petrecerea.
Din păcate timpul a fost mult prea scurt ca să stau de vorbă cu toată lumea dar am fost atrasă ca un magnet de unul din grupurile fumătorilor condus de Olimpia. În celălalt, unde erau lideri Alina și Bianca nu am apucat să ajung deloc. Și nici cu Marina, cu Mădălina sau cu Valy nu am schimbat prea multe cuvinte iar cu unii, cum ar fi Adrian de ale cărui poezii am auzit abia după ce am ajuns acasă, nu am interacționat nici măcar la nivel de salut. Păcat, poate data viitoare, pentru că sper să mai fie și o dată viitoare.
Si mie imi pare rau ca n-am apucat sa stam de vorba. Promit ca data viitoare sa fiu mai activa! 🙂
Te pup! :*
Abia aștept data viitoare 🙂
Îți foarte mulțumesc pentru aceste cuvinte! Sper să le confirm (cât de curând)! Te pup, cu drag! :*
E doar o chestiune de timp 🙂
Asa e prima data Ioana :). Apoi te obisnuiesti, intelegi si glumele, cunosti si oamenii si chiar iti doresti sa nu mai lipsesti de la nici o comeptitie si mai ales de la nici o gala. Pe mine m a uimit faptul ca, desi nu ma mai vazusem cu parte din ei de acum doua toamne, era ca si cum ne vazusem cu o zi in urma. Intalnirile astea au un farmec aparte si sunt un mare castig. Sa stii ca eu te-am remarcat si retinut, ca dovada ca tot revin pe blogul tau :).
E cel mai mare câștig, mult deasupra tuturor premiilor. Și nu e doar un clișeu 🙂
Sunt sigura ca nu a fost asa rau pe cat te asteptai. Eu ma bucur, foarte mult, pentru ca te-am cunoscut si pentru faptul ca esti omul extraordinar care esti! Sa ne revedem cu bine! 🙂
Și eu mă bucur că te-am cunoscut, Ianolia. Debordezi de energie și optimism, nu mi te-am imaginat așa 🙂
Si zici ca ti-a placut in Hyperion 🙂 Vara are cursa si spre Constanta, poate facem si o editie de vara cu Gala la malul marii 🙂 Da' numai dupa ce pleaca Pinguinul in America :)))
Da, da! vreau la malul mării. Dar mie îmi plac pinguinii așa că poate fi și mai încolo întâlnirea 🙂
Mă bucur că te-am cunoscut draga mea. Această gală este o experiență de repetat în aceeași formulă.
Și eu mă bucur, Raluca 🙂
Nina e o puturoasă. N-a făcut sport și nici nu face. S-a apucat odată de alergat, dar minunea a ținut trei zile. Cred că mi se trage de la faptul că maică-mea îmi tot repeta când eram mai mică: "Spatele drept!". 🙂 Sau poate şi datorită faptului că am făcut câţiva ani dansuri populare.
Eu n-am scris despre Gală. N-am avut net în ultimele zile, dar și dacă aveam, tot nu puteam să scriu. E un sentiment al naibii de ciudat, mai ales că mi-a plăcut foarte mult în compania voastră. Sper să ne revedem curând, dragă Ioana! 🙂
Mamele astea… tot timpul au dreptate 🙂 Și eu sper să ne revedem și să apucăm să povestim.