Food

Guacamole – varianta românească

Ioana 4 Comments
         După cum vă spuneam aici ,  nu demult am descoperit fructul de avocado care îmi place tot mai mult pe zi ce trece. Pe lângă reputația pe care o are de a fi un aliment sănătos, cu multe beneficii pentru organism, este extrem de bun la gust. Se găsește în supermarket și costă 4-5 lei bucata.

         Din avocado se face celebrul sos mexican  guacamole care se servește în multe restaurante  alături de tortilla (niște chipsuri în formă de triunghi făcute din mălai). La fel ca și guacamole, tortilla vine din Mexic.

Tortilla chips
         Aceste mici tortilla, se înmoaie în guacamole și merg foarte bine lângă o bere rece.
         Guacamole se face foarte ușor, în maxim 10 minute, și nu necesită foc. Un motiv în plus ca să îl prepar cât de des pot. De asemenea nimic nu trebuie măsurat sau cântărit, totul se pune după gust. Dacă aveți în cămară ceea ce se vede în poză puteți să vă apucați de făcut guacamole:

         Este foarte important ca fructul să fie copt suficient. Asta se vede la pipăit, trebuie să fie puțin moale, nu tare ca piatra, mă tot gândesc cu ce să îl compar… poate cu o clementină, dar nu una fleșcăită. În orice caz, eu nu am găsit niciodată în magazin avocado suficient de copt și a trebuit să îl las pe bufetul din bucătărie 3-4 zile astfel încât să îl pot folosi. Prima și prima dată am dat greș pentru că nu era copt suficient. L-am tăiat și nu am putut să îi desprind coaja. Iar miezul era mult prea tare și nu am putut să îl zdrobesc cu furculița.
         Fructul se taie în două, se scoate sâmburele (care este foarte mare și alunecos). Cu o linguriță se scoate miezul pe care apoi îl zdrobim cu furculița într-un castron. Unii îl pun în blender dar eu nu consider că este necesar și nici nu îmi place să devină o pastă lichidă.

         Din nou un lucru foarte important: să adăugați zeama de lămâie de la început pentru că altfel fructul se oxidează foarte repede și își schimbă culoarea într-un maro urât. Sare trebuie pusă destul de multă pentru că avocado cere acest lucru. Ceapa (de preferință verde pentru că e mai soft) se adaugă tăiată mărunt (evident) iar chilly se pune după gust. Iar dacă aveți ardei iute proaspăt, cu atât mai bine, puteți să înlocuiți chilly cu ardei. Și cam atât. Rețeta originală presupune și frunze de coriandru proaspăt tocat. Nu am găsit niciodată  la magazin, am pus coriandru uscat. Dacă am avut și din ăla, dacă nu, am sărit peste și a fost foarte bun și fără. Iar unii adaugă suc de roșii. Eu  nu am pus niciodată pentru că așa mi-a spus Laura și mi-a plăcut cum a ieșit rețeta ei.
         Arată ca o salată de vinete dar nu seamănă deloc la gust cu ceva autohton. Eu îl mănânc cu pâine prăjită și cu roșii iar dintr-un avocado se pot sătura două persoane la un mic dejun sau o cină ușoară.

         Bineînțeles că merge și cu tortilla (în varianta trendy)  dar deja asta presupune bere, prieteni, weekend, distracție… E altceva 🙂
 

Share This:

Read More

Paste cu dovlecei și roșii

Ioana Leave a comment
         Deși am spus că gătitul nu e nici pasiunea, nici punctul meu forte văd că iar vreau să împărtășesc o rețetă. Pentru că atunci când descopăr lucruri care se gătesc simplu, rapid, fără mult foc și, mai ales, gustoase, mă cuprinde un entuziasm inexplicabil. Mă bag și eu în vorbă cu gospodinele pricepute și am un punct de vedere.
         Rețeta o am tot de la Laura și o prepar pentru a doua oară în vara asta. Am constatat cu oarecare surprindere că am început să prefer mâncărurile fără carne ceea ce nu cred că e un lucru rău din punct de vedere al sănătății. In afară de asta, acest fel de mâncare este și foarte ieftin ceea ce este din nou un lucru bun. Deci: sănătos, ieftin, gustos și rapid. Dureaza 15, maxim 20 de minute cu tot cu fiertul pastelor așa că să purcedem. Avem nevoie de ceea ce se vede în poza de mai jos:
 
         Evident că nu o să folosim un pachet întreg de unt ci doar de 25 de grame (cam două lingurițe). De fapt poate nu e ”evident” pentru oricine … în urmă cu ceva ani aș fi pus tot pachetul fără să clipesc dacă așa vedeam în poză 🙂 . Iar pentru cei doi dovlecei și cele 15 roșii cherry am folosit doar jumătate de pachet de penne. Busuiocul ar fi bine să fie proaspăt dar merge și așa.  Brânza  `talienească de la Napolact e de fapt parmezan ras. Dacă nu aveți , puteți să radeți cașcaval sau chiar, în situații de criză, telemea obișnuită. Restul ingredientelor sunt obligatorii.
         Usturoiul tăiat feliuțe se pune într-o tigaie cu puțin ulei de măsline și se prăjește un pic. Să zic un minut.

         Apoi se adaugă dovleceii tăiați în bucăți de mărimea unei roșii cherry sau poate chiar mai mari un pic. Pentru că vrem să rămână întregi și nu vrem să facem un terci dizgrațios.

          Se presară cu sare și piper și se lasă la prăjit 7 minute. În acest timp se pune la fiert apa pentru paste iar roșiile cherry se taie în două. Adaugăm roșiile în tigaie și mai prăjim încă un minut-două. Timpii ăștia care vi-i dau eu sunt aproximativi. Nu suntem chiar la farmacie și nici nu este vorba de un proces tehnologic de mare finețe, dar pentru că mie îmi place să mi se dea astfel de amănunte ca să mă pot orienta mai bine , o fac și eu la rândul meu. Dacă roșiile ar rămâne ca la început ar fi minunat dar când dau de foc parcă se topesc și din ele rămâne doar gustul și un pic de culoare.
 
 

           Apoi adăugăm puțin unt și două-trei linguri din apa în care au fiert pastele astfel încât să se formeze un pic de sos. Amestecăm pastele cu legumele, presărăm brânză deasupra și gata. Asta a fost tot. I love this !

Share This:

Read More

Vinete de vară

Ioana 8 Comments
         Gătitul nu este pasiunea mea. Asta ca să mă exprim elegant, pentru ca de fapt de-a dreptul urăsc sa stau în bucatarie chiar dacă în ultima vreme pare cool să ai un astfel de talent. Eu nu îl am. În schimb îmi place să mănânc 🙂 Caut în permanență rețete care sa se prepare cat mai repede si mai usor. Mai ales acum vara cand e atat de cald și nici prin cap nu-mi trece sa aprind cuptorul. Rețeta asta o am de mulți ani, o fac foarte des dar nu are încă un nume. Poate îmi dați voi o idee. Mai jos sunt ingredientele. Nu trebuie măsurate sau cântărite.

        Sel de mer e sare de mare dar bineînțeles că e bună și sarea obisnuita. Eu doar pe asta o aveam în bucătărie. Herbes de Provence e un amestec de condimente (rozmarin, busuioc, cimbru si măghiran) pe care nu intotdeaunaîl găsesc la supermarket. Când nu am, pun doar cimbru (neapărat) si oregano. Am uitat că trebuie si un pic de ulei de măsline dar nu am mai putut reface poza pentru ca deja tăiasem vânăta :). E bun si uleiul de floarea soarelui. (Îmi plac rețetele astea în care poti înlocui aproape orice ingredient). Deci: mai aveti nevoie de un pic de ulei, un vas, un cutit si un tocator/ dog/ fund sau cum vreti sa îi spuneti.

Acum incepe rețeta : se taie toate legumele, se presară cu sare, piper si ierburile de care v-am spus si deasupra se stropesc cu puțin ulei. Se stropesc, nu se îneacă în ulei, da ? Si ar trebui sa arate cam asa :

        Apoi se pun în cuptorul cu microunde timp de 15 minute. Se pot coace si în cuptorul clasic dar durează mai mult și se face o căldură în bucătărie de îți piere tot cheful de viață. Asta e toată rețeta. Simplu ca bună ziua.

        Știu. Și eu sunt un pic dezamăgită când văd ce mici se fac vinetele după ce se coc dar, na, acuma ce vreți, să mâncam o săptămână dintr-o vânătă ? 🙂  Se pot mânca imediat, calde, dar eu le prefer reci cu un pic de pâine prăjită. Si bineinteles pot acompania foarte bine o bucată de friptură. Daca va pregatiti sa participati la Master Chef puteti sa taiati si sa aranjati legumele intr-un mod artistic, ceva de genul evantai, si sigur veti avea succes.

          Pentru mine insa ar fi mult prea mult. Tăiatul vinetei pe lungime cred că mi-ar lua un sfert de oră si nu am garanția că mi-ar ieși. E o mâncare rapida, ieftina, simpla, sanatoasa, fara prajeli, fara oboseala si foarte gustoasa. Enjoy!
          Mai era ceva important de care era să uit. Usturoiul. Usturoiul nu trebuie să lipsească pentru că altfel mâncarea nu are nici un Dumnezeu dar sa nu va faceti griji pentru ca dupa ce e gătit în acest fel nu miroase. Adică puteți să ieșiți  în oraș fără să vă faceți gânduri că cei din jur o să știe ce ați mâncat. Înțelegeți ce vreau să vă spun…

Share This:

Read More

Mâncăruri pe cale de dispariție

Ioana 2 Comments
         Nu mai știu ce am visat azi noapte dar m-am trezit cu gândul la lapte de pasăre. Si mi-am dat seama ca nu am mai mâncat lapte de pasăre de cel putin 20 de ani. Si nu doar că nu am mai mâncat dar nici nu am mai auzit pe nimeni pomenind de asa ceva. De ce, nu stiu. A fost desertul copilariei mele, un desert ieftin, care se prepara usor si imi placea atat de mult încât de multe ori nu aveam rabdare sa se raceasca si îl mancam cald. Se făcea cu vanilie adevărată (seminte mici, mici si negre scoase proaspat din păstaie) si avea o aromă divină.
 
 
         Am stat apoi si m-am gandit ce altceva mâncam pe vremuri pentru ca acum sa dispara aproape cu totul si mi-am adus aminte de tăițeii cu varză sau de tăițeii cu nuci și zahăr. Cine mai face acum tăiței cu nuci ? Astea erau pastele care se găteau atunci (in afară de macaroanele cu brânză care m-au asasinat la cantina). Nici naiba nu făcea spaghetti, de fapt nici nu se găseau la alimentara. 
          Apoi s-a schimbat teribil de mult modul in care se bea cafeaua. Era un adevarat ritual (suna ca un clișeu dar asa era) si o adevarata bucurie tihnită. Bunica mea avea cănițe mici de porțelan cu farfurioare pe măsură si servea cafeluțe turcești. Nu se bea cu lapte iar cafeaua (proaspat măcinată) se fierbea in ibric, se aduna caimacul cu o linguriță si se împarțea in mod egal in toate cănițele. Cafeaua de atunci nu se compară cu ce bem noi acum (filtru sau expresso). Nu spun că e mai bună sau mai rea, pur si simplu este altă băutură.
 
 
         Am uitat complet gustul supei de chimin cu crutoane de pâine :
 
 
         Și am uitat cum arăta dulceața de cireșe amare, șerbetul de zmeură sau pelteaua de gutui. Și nu am mai mâncat de 100 de ani mămăligă cu lapte si un pic de zahar !
         Vouă de ce mâncare vă este dor ?

Share This:

Read More

Poți fierbe un ou la microunde ?

Ioana 5 Comments
         Nu știu câți dintre voi ați încercat acest lucru dar știu sigur că nu sunt singura care a pățit-o. Din păcate povești cu ouă explodate in cuptorul cu microunde am început să aud doar după ce mi s-a întâmplat ceva care arăta exact așa:

 
         Ca să obțin acest efect nu am făcut mare lucru : am luat un ou din frigider, l-am pus in cuptorul cu microunde și am răsucit butonul pentru un program de 3 minute. Cam după un minut și jumătate s-a auzit o bubuitură de mi-a stat inima în loc și am crezut că s-a rupt blocul în două. Atât de mare a fost zgomotul încât în primul moment nu mi-am dat seama ce s-a întâmplat dar imediat am văzut dezastrul. Mă mir cum de n-a sărit din loc ușa cuptorului.
         Asta s-a întâmplat în urmă cu foarte mulți ani, 10-15 probabil, si evident că de atunci nu am mai încercat astfel de experimente. Între timp a apărut internetul iar eu fiind preocupată (și intrigată) de acest subiect am căutat prin spatial virtual o explicație la ce s-a întâmplat. Nu am înțeles mare lucru, era ceva legat de o acumulare de abur sub presiune… chestii de fizică,  în schimb am găsit un filmuleț pe youtube in care poti vedea cu încetinitorul ce se intamplă.  Nu dureaza decat un minut și jumătate dar e foarte  interesant și amuzant în acelasi timp.
         Acum vreo lună, plimbându-mă eu agale prin București, am intrat într-un magazin cu produse din Germania să casc ochii… Nimic nu mi se părea interesant sau demn de luat în seamă când printre tigăi, vaze, umbrele, lumânari și flori de plastic văd o cutiuță pe care era lipită o poză cu un ou într-un cuptor cu microunde. Fiind pasionată de subiect, am luat cutiuța la studiat si, într-adevăr, asta scria pe ea: că este un dispozitiv pentru fiert ouăle la microunde. Avea și 2-3 rânduri de instrucțiuni, costa 9.90 lei și puteai alege între mai multe culori. Eu am ales albastru:
 
 
 
         Este un recipient de plastic căptușit cu aluminiu. În partea de jos are un fel de tăviță pe care se pune oul , se toarnă apă până la un anumit nivel (oul nu atinge apa), se închide și se bagă la microunde.
 
 
 
         Ca sa îmi iasă un ou moale îl las 3 minute și jumătate și iese perfect, exact așa cum îmi place mie. Mi se pare o idee excelentă mai ales atunci când ești la birou și nu ai la dispoziție decât cuptorul cu microunde. Sau pentru studenții care stau în cămin sau când ești în vacanță. Sau pur și simplu atunci când nu ești în stare să calculezi corect timpul pentru fierberea unui ou.
         Singurul dezavantaj pe care l-am constatat este că nu poți să fierbi decât un ou odată dar google-ind eu pe această temă am văzut cu surprindere că nici n-am apucat bine sa ma gândesc la ceva ca altii  au si brevetat invenția :
 
 


         Dispozitiv pentru fierberea concomitentă a 4 ouă. Tare, nu ?

Share This:

Read More