Un pic de shopping

        De când v-am povestit despre shabby chic parcă nu-mi mai iese din cap ideea amenajării unui locșor numai al meu în care să nu existe niciun unghi ascuțit și din care să se reverse romantismul, iar prin toate magazinele prin care intru îmi sar în ochi lucruri atâââât de draguțe încât nu rezist tentației de a le cumpăra. Exact așa s-a întâmplat și astăzi dar am mare nevoie de confirmarea voastră că nu merit să fiu condamnată pentru că am căzut din noi în ispita cumpărăturilor :)ceai ioana spune        Cel mai mult îmi place borcanul cu capac de sticlă și cu inimioară la guleraș pe care l-am luat să-l țin pe măsuța din sufragerie dar nu gol, ci cu fursecuri sau cu turtă dulce. Are gura suficient de largă astfel încât îți încape mâna să scoți prăjitura și se închide etanș pentru că are o garnitură de plastic. Știu că în străinătate turta dulce este ceva specific Crăciunului dar cum eu sunt româncă get beget o devorez cu mare plăcere tot timpului anului :) Am mai luat un șervet de bucătărie Home sweet home, un bol adorabil care imită o formă de tartă și o cană cu trandafirași roz din care o să-mi beau ceaiul.

        V-am mai spus că sunt mare amatoare de ceai și ultimele descoperiri în materie sunt ceaiul verde cu açai  și struguri (de la Penny) și latte macchiato care, nu vă lăsați induși în eroare, este tot ceai și pe care l-am luat de la Auchan. Este cel mai bun ceai pe care l-am băut vreodată. Poate mi se pare atât de bun pentru că are gust de cafea dar este o plăcere să-l bei la miezul nopții și apoi să te culci liniștit fără teamă de insomnii.

        Nu chiar astăzi, dar nici foarte demult, am găsit o comoară la un magazin second hand pe care am pus imediat mâna: un material absolut superb, nici prea gros, nici prea subțire, cu un model fucsia care în lumina soarelui aduce primăvara în casă, din care mi-am făcut niște perdele de stă mâța-n coadă. Le-am tivit, le-am cusut panglică pentru încrețit și le-am agățat de șina din tavan. Arată perfect.perdele ioana spune

        Indiferent cât sunt de obosită, cusutul la mașină mă relaxează aproape instantaneu și mă deconectează de toate problemele iar când îmi reușește ceva foarte bine nu îmi mai încap în piele de mândrie :) Adevărul este că nicăieri sentimentul de siguranță, liniște și comfort nu îl simți mai pregnant decât acasă printre lucrurile tale iar dacă acestea sunt frumoase, cu atât mai mult. Astăzi am vrut să cumpăr și o oglindă ovală de pus pe perete. Avea o ramă argintie și mi s-a părut foarte drăguță dar când am studiat-o mai îndeaproape am constatat cu stupoare că de fapt oglinda nu era oglindă ci era un fel de aluminiu foarte bine lustruit și lucios în care, într-adevăr, se reflecta lumina  dar… na, era un kitsch, asta ca să nu spun că era o porcărie că sună urât. Cine o fi avut o asemenea idee stupidă, nu pot să-mi dau seama.

        Eram încă în magazin și mă întâlnisem întâmplător cu o colegă de serviciu, comentam cu ea aceste lucruri când mi-a spus că ea și-a cumpărat o oglindă incomparabil mai frumoasă decât cea pe care o văzusem eu. Am întrebat-o de unde și mi-a spus că de pe Retro Boutique. Nu, nu auzisem de site-ul acesta dar am reținut numele, m-am uitat când am ajuns acasă și am găsit ceva la care nu mă așteptam. Din punct de vedere tehnic este un site de pe internet, un magazin online ca multe altele dar emoțional vorbind este o prăvălie ca odinioară așa cum nu mai găsești acum decât în pozele alb negru din ziarele pline de praf uitate în podul bunicii. Un magazin care te unge la inimă, exact pe gustul meu, cu lămpi cu picior, cu picturi, cu flori, cu linii curbe, cu timp tihnit, cu clinchet de porțelan, cu maniere alese, cu dantelă și volane, cu case cu stucaturi și garduri de fier forjat, cu ceasuri care bat un alt veac, cu conversații elegante și comode care ascund secretele unor iubiri interzise. retro boutique

        Mi-a plăcut atât de mult încât mâine dimineață o să-mi iau umbreluța de soare, o să-mi pun mănușile de dantelă și o să plec în căutarea acestui magazin. Ah, era să uit, nu cred că se cade să umblu neînsoțită, cine mai vine cu mine, niscaiva iubitori de shopping avem în zonă?

Share This:

Citește mai mult

Nu-mi mai place la mall

        Nu cred că este cineva care să nu cunoască vorba  Niciodată să nu spui niciodată dar, în orice caz,  mie mi se potrivește perfect. O fi din cauza zodiei (gemenii care se răzgândesc ușor)? nu știu, pentru că eu nu prea cred în zodii. O fi din cauza vârstei care m-a făcut să-mi schimb anumite opinii, păreri, considerente?… Habar nu am, dar, dacă cineva mi-ar fi spus acum 10 ani că o să mă plictisesc mergând la cumpărături, i-aș fi spus că este complet nebun și n-aș fi crezut una ca asta în ruptul capului.

        Când s-au inaugurat cele două mall-uri în Cluj (dacă bine țin minte era prin 2007) mi s-a părut că s-au deschis porțile raiului și eram în stare să umblu prin magazine de dimineața până seara. De fapt s-a și întâmplat asta de câteva ori, mi-aduc aminte că odată, la reducerile de iarnă, am mers cu Cristina la Polus pe la prânz și am intrat din magazin în magazin fără să facem nici măcat o pauză de cafea. La un moment dat am văzut că unii vânzători începuseră să tragă în jos grilajele din fața intrărilor și nu știam ce naiba se întâmplă, când colo se apropia ora închiderii. Adică noi eram în mall de 10 ore și încă nu făcusem turul complet dar nici nu ne plictisisem deloc! Au fost vremuri faine :)

        De fapt, obișnuiam să mă bucur nu neapărat cumpărând, ci era suficient și un simplu windowshopping ca să mă binedispun. Dacă intram într-un magazin de mărgele sau de plasticuri colorate îmi trecea pe loc orice depresie, supărare sau tristețe și ieșeam de acolo cu zâmbetul pe buze. Se pare că biluțele colorate, lănțișoarele, pietrele, glitter-ul sau orice altceva strălucitor îmi provoca o stare de bine. Nu știu de ce vorbesc la trecut pentru că este la fel și acum, îmi plac în continuare gablonțurile dar am ajuns să mă plictisesc îngrozitor mergând la mall. Pur și simplu nu mai am răbdare să iau magazinele la pas, să mă frec de toți oamenii în aglomerația de acolo, să scotocesc printre rafturi, să dau deoparte umerașele unul câte unul pe ritmul unei muzici care urlă și din cauza căreia nu te mai înțelegi om cu om și, nu în ultimul rând, să suport căldura leșinătoare din timpul iernii. Nu înțeleg nici să mă taie de ce fac ăștia 28 de grade când toți clienții sunt cu cizme și pulovere. Bine, mai vezi câte-o piți în breteluțe dar astea sunt cazuri rarisime și îmi imaginez că nu pentru ele se dă drumul la calorifere la maxim.

        Anyway, nu-mi mai place la mall dar prin asta să nu se înțeleagă că nu-mi mai place shoppingul :) Cum s-ar spune, am trecut la nivelul următor, asta însemnând online-ul cu ale lui magazine. Ce poate fi mai comod decât să stai în patul tău, cu o cafea sau un ceai alături și să intri în toate magazinele de pe pământ? Fac cumpărături de pe internet de ani buni deja și pot să spun cu mândrie că am acumulat ceva experiență astfel încât foarte rar mi se mai întâmplă să dau greș. Am cumpărat de pe site-uri din toată lumea, începând cu China și Coreea până în SUA și Australia. De Europa nu mai zic nimic că asta e la ordinea zilei. Am cumpărat orice, de la șireturi și panglică de legat cadouri, la parbrize de motocicletă, snowboard-uri și piese de mașină. Aud adesea în jurul meu persoane care se tem să cumpere de pe internet din diverse motive și zău dacă le înțeleg. Principalul motiv este faptul că nu știu că pot returna produsul dacă nu le place, dacă nu li se potrivește sau dacă pur și simplu s-au răzgândit.

        Adevărul este că un pic ar fi cam costisitor să trimiți un pachet în China, eu cel puțin nu am făcut-o niciodată, dar ca să trimiți înapoi ceva ce nu ți-a plăcut cumpărat de pe un site românesc nu e mare scofală. Poșta Română are hibele ei legate de cozile permanente de la ghișee dar serviciile sunt destul de ieftine.

        Motivul cu returul ar fi cum ar fi, dar astăzi am auzit una și mai și. Povesteam cu o cunoștință că vreau să cumpăr ceva de pe elefant și  m-a întrebat cum plătesc atunci când cumpăr de pe internet. Cu cardul, i-am răspuns, cum altfel să plătesc? Și m-a întrebat dacă nu se poate plăti ramburs. Zic, probabil, nu știu, pentru că eu aleg întotdeauna cardul și am întrebat-o de ce o deranjează acest mod de plată pentru că mie îmi place atunci când vine curierul să-mi lase doar pachetul fără să mă mai complic cu cash, că are sau nu are să-mi dea rest. Era să pic jos când am auzit că cipul de pe card este un lucru diavolesc. Până azi am crezut că poveștile astea cu cipul care reprezintă anticristul sunt susținute doar de o mână de oameni fără prea multă școală dar fata asta nu e nici pe departe lipsită de orizont și nu e nici simplă în gândire. Din contră sau, mă rog, cel puțin așa am crezut până astăzi. Dar acesta este un subiect pe care o să-l abordez cu altă ocazie… sau poate că o să-l evit deși mă șochează astfel de reacții în secolul XXI.

        Îi spuneam despre faptul că vreau să cumpăr o cuvertură pentru dormitor și uite cum a degenerat discuția. Vreau o cuvertură nouă nu de azi, de ieri, ci de vreo 10 ani. Acum am o cergă care arată în ultimul hal atât de urâtă s-a făcut de când o tot folosim și o tragem în toate părțile. S-a rărit, s-a scămoșat, a agățat-o mâța cu ghearele, s-a pătat cu de toate… dar mă simt legată emoțional de textila asta care a fost martorul tuturor nopților de când s-au născut copiii și din cauza asta sentimentală am tot amânat momentul. Îmi pare rău să arunc materialul cu care se făcea cortul în sufragerie :) dar simt că a venit momentul. cuverturi

        Mi-ar plăcea ceva romantic, cu trandafirași sau cu turnul Eiffel, ceva super girlie, alb, spumos și dulce dar nici n-aș vrea să-i provoc un șoc dragului meu soț atunci când va veni acasă așa că probabil voi alege ceva neutru. Pentru asta am tot weekendul la dispoziție să aleg de aici și poate îmi spuneți și voi ce anume vă inspiră. De plătit, voi plăti  cu cardul, sper că nu aveți nimic împotrivă.

Share This:

Citește mai mult

Restituire TVA de pe strawberrynet.com

        Despre site-ul strawberrynet.com v-am spus de mai multe ori și, probabil, o voi face în continuare pentru că e locul de unde îmi cumpăr parfumuri și alte cosmetice la prețuri foarte bune. ”Foarte bune” nu înseamnă Lancôme la 80 de lei cum am văzut azi pe nu știu ce ofertă apărută în feed-ul meu de pe Facebook. Astfel de prețuri indică strigător la cer că este vorba de un fake. Prețuri foarte bune înseamnă mai mici cu 20-30% decât în Sephora. Dar nu despre asta vreau să vă spun astăzi ci despre cu totul altceva.

        Headquarter-ul acestei firme este situat în Hong Kong (din câte știu eu) dar expedierile de produse se fac din Suedia. Am deja mai mult de 10 comenzi (știu asta cu siguranță pentru că primesc discount-ul de 7.5%) și până anul trecut în februarie pachetele le primeam la poșta de cartier (logic, acestea veneau din UE deci nu era nicio problemă). Brusc, instantaneu și dintr-odată cineva sus-pus s-a gândit că Suedia e doar o țară tranzitorie și s-a apucat să modifice fluxul trimițând toate pachetele la poșta vamală, poștă care nu există decât în orașele reședință de județ și câte una în fiecare sector al Bucureștiului. Nu știu ce le face, cum le verifică, scanează, pipăie sau piaptănă dar în orice caz un pachet care înainte sosea în maxim o săptămână, acum face o lună din care 3 săptămâni e drumul prin țară. Din nou pot să spun că știu cu siguranță acest lucru pentru că pachetele vin cu tracking number și am verificat pe internet tot traseul.

        Booon… După ce ajunge pachetul la vamă, mai durează o zi-două până primești acasă avizul și cu acest aviz te prezinți la coada de la oficiul vamal unde (uneori) funcționarul de acolo zice că trebuie să plătești TVA. Nu mă întrebați care, ce și cum sau de ce. Habar nu am. Uneori trebuie să plătesc, alteori nu. La ultima achiziție, s-a dus soțul meu după pachet și vameșul l-a încălțat rapid cu 92 de lei, adică 20% din valoarea pachetului. chitanta

        Normal că m-am enervat mai ales că cei de la vamă știu foarte clar că firma asta a plătit deja TVA-ul pentru că am mai avut o discuție cu ei pe această temă. Și nici ăștia de la strawberrynet n-or fi proști să restituie clienților TVA-ul dacă ei nu și l-ar putea recupera de la ocoșii din România. Pentru că da, acest TVA se restituie iar procedura e foarte simplă.

        Trebuie doar să știți numărul comenzii pe care îl luați fie din istoricul comenzilor de pe site, fie din mailul primit la confirmare și completați formularul de rambursare aici. Apoi faceți o poză chitanței cu care ați plătit și o atașați conform instrucțiunilor. Chitanța ar trebui să fie pe numele celui care a făcut comanda, adică așa mă gândesc, dar nu sunt sigură dacă aceasta este o condiție sau nu. La mine  chitanța a fost făcută pe numele meu pentru că așa a cerut soțul care s-a prezentat după pachet.

        Rambursarea de TVA se va face în contul (cardul) cu care ați plătit în decurs de 2-3 zile lucrătoare, deci foarte repede. Așa arată extrasul meu de cont, rambursarea de TVA a apărut imediat după tranzacția de cumpărare.extras

       Nu mă așteptam la un așa interval scurt și vă spun sincer că am fost extrem de mulțumită și, cu toate că mă tracasează chestiunea aceasta cu vama, voi continua să cumpăr de pe acest site. Eu vi-l recomand cu drag, nu e niciun fel de publicitate ci e doar părerea mea onestă. Au niște oferte zilnice care nu trebuie ratate :)

Share This:

Citește mai mult

Terapia prin shopping

        Cred că se face prea mult caz despre efectul negativ al terapiei prin shopping și, la fel cum te numești alcoolic doar dacă bei zilnic și în cantități prea mari, nu are nimeni dreptul de a te pune la zid dacă, din când în când, îți face plăcere să ieși la cumpărături fără un scop bine precizat. Bla-bla-urile astea cu falsa impresie de a-ți umple golurile din viață și din suflet cu obiecte cumpărate și ideea de a-ți acoperi depresia cu cumpărături inutile mi se pare valabilă doar pentru cazurile extreme care, cu siguranță, există dar să faci o generalizare doar pentru că cineva se bucură de sezonul reducerilor mi se pare exagerat. Atâta tam-tam este legat de acest subiect încât la un moment dat ajunge să îți fie jenă să recunoști că îți place să scotocești după mici comori prin magazine pentru că nu este deloc cool, nici trendy să pierzi vremea prin mall-uri sau să umbli cu  brațele pline de sacoșe de hârtie cu nume brand-uite. Să fii ironizat pentru că ești shopaholic este acum la mare modă.

       Și pentru că mie îmi place să fac cumpărături lucrul acesta mă doare. Și mă doare așa de tare, cam ca și când s-ar așeza o muscă pe spatele unui elefant. Drept pentru care recunosc că, deși am o tonă de cosmetice acasă, nu mă pot abține să nu trec periodic prin DM pentru o vizită de curtoazie. Efectiv acest lucru mă relaxează și cât stau acolo mi se limpezesc toate gândurile pentru că nu am în cap decât creme, parfumuri, rujuri și alte mici sulemeneli care îmi fac viața mutra mai frumoasă :) La fel de mult (sau poate chiar mai mult) îmi plac magazinele gen Accessorize sau Meli Melo sau orice alt loc unde se vând mărgele sau altfel de bobițe colorate. Șiragurile de mărgele, sclipiciul, glitterul, sideful, auriul și argintiul îmi dau instantaneu o senzație de bine și de bucurie că uit de orice necaz. Nu trebuie neapărat să cumpăr ceva, nu trebuie să scot bani din buzunar, îmi este suficient o ședință de window shopping ca să mă binedispun.

       Azi eram cam pleoștită, poate și din cauza vremii care arată ca o primăvară bolnăvicioasă, așa că am făcut o incursiune de vreo oră prin DM și am luat la rând toate rafturile, am testat tot ce era de testat, am citit etichete, am studiat pe toate părțile, am cercetat prețurile, am cerut lămuriri, m-am învârtit, mi-am băgat nasul peste tot și, deși nu intenționam să cumpăr ceva, tot am comis-o. Bine, nu am dat bani mulți, în primul rând că nici nu aveam iar, în al doilea rând, marca asta Balea, care cred că e marca lor proprie, este foarte ieftină. IMAG2906

       Am vrut să încerc sarea de baie pentru că părea foarte… apetisantă, să spun așa, cu cocosul acela desenat pe pliculeț dar s-a dovedit o apă de ploaie, deci nu recomand. Am turnat-o în apa din cadă și, deși granulele erau mov, apa nu s-a colorat și nici nu s-a simțit decât un vag miros de flori, nici vorbă de deliciosul cocos. Am remarcat doar o ușoară senzație de ulei dar mai degrabă aceasta a fost autosugestia mea. Pe scurt, frecție la un picior de lemn :) Bine că nu a costat decât un leu optzeci.

       Am folosit și scrub-ul care mi-a plăcut dar care nici pe departe nu este un produs luxury așa cum se laudă pe etichetă. Este mai degrabă eficient și atât. Nu prea se simte mirosul de vanilie și nu simți că te răsfeți atunci când îl folosești așa cum se întâmplă cu produsele de la Sabon, de exemplu. Dar mi-a plăcut pentru că este solid și nu curge în apă iar particulele exfoliante sunt exact așa cum trebuie: nici prea dure, nici prea fine. Cel mai mult mi-a plăcut crema de mâini care miroase superb, a violete, iar mirosul persistă pe piele mult și bine. Este suficient de hidratantă și se absoarbe cu totul în câteva clipe, merită să o încercați dacă vă place acest miros.

       Aceasta a fost mica mea distracție de astăzi, mâine nu cred că o să mă încumet să ies printre munții de zăpadă murdară și băltoace așa că o să stau la căldurică să frunzăresc magazinele online. Offf, societatea asta de consum ne mănâncă zilele :)

Share This:

Citește mai mult

Versace – Crystal Noir, gratis

        În urmă cu un an îmi făceam o listă de rezoluții pentru 2015, mai exact 10 la număr, iar dacă vreți să le vedeți, o puteți face aici. Evident că nu le-am dus pe toate la îndeplinire, cred că mi-au ieșit doar 5, dar de unul dintre obiective sunt tare mândră. Spuneam atunci că vreau să îmi fac o pușculiță în care să adun bani. Nu vorbesc de conturi de economii deschise la bancă, ci de o pușculiță adevărată în care să pun mărunțiș: un leu, doi, trei în fiecare zi, pe care să o deschid la sfârșitul lui 2015 și să îmi fac un cadou mie însămi. Sunt curioasă cât o să adun.

        Nu am avut chiar o pușculiță adevărată ci am improvizat una dintr-o cutie de ceai lipită cu bandă maro iar monedele le-am strâns pur și simplu într-o pungă. IMAG2866

        Interesant de aflat este că aproape toate monedele le-am adunat de pe jos, de pe stradă, de prin magazine și de prin locuri unde alții le aruncă fără să le pese sau, din cauza lenii, nu se apleacă să le ridice. Această nepăsare a semenilor mi-a adus într-un an considerabila sumă de 38.41 lei sub formă de metal. IMAG2870

        În pușculița de carton am găsit 233 de lei, bani pe care i-am adunat fără să fac nici cel mai mic efort și fără să simt nicio povară. Rest primit de la piață, câte 10 lei uitați prin buzunare, câte 5 lei găsiți prin mașina de spălat și așa mai departe.  Deci e vorba de bani cu care, cu ei sau fără ei, tot acolo ești și nu vorbesc acum de planuri de economii făcute prin conturi bancare ci de mărunțiș care la prima vedere pare nesemnificativ. Sunt bani pe care nu-i simți nici dacă îi ai, nici dacă nu-i ai dar puși unii peste alții la un moment dat încep să reprezinte ceva.

       Și lucrurile arată foarte bine atunci când te mobilizezi pentru o astfel de cauză așa că în ultima zi a lui decembrie am fost  la bancă, mi-am depus banii în cont și, fiind mai bogată cu 271 de lei, mi-am făcut cadoul la care visam de ceva vreme comandându-mi de pe strawberrynet.com Crystal Noir de la Versace, unul din parfumurile mele preferate.

versace

    Param-pam-pam! Pentru că n-am scos niciun ban din buzunar pot să spun că e pe gratis? Pot, bineînțeles :)

       Pentru 2016 mi-am propus același lucru dar de data asta voi folosi o pușculiță adevărată și voi avea tot timpul în cap gândul la economiile pe care le pot face datorită faptului că nu sunt fumătoare. Un pachet de țigări costă vreo 15 lei iar un pachet pe săptămână ar însemna, în decursul unui an, 780 de lei. E ceva, nu? așa că anul acesta, în decembrie, sper să găsesc acești bani în pușculița mea. De fapt, nu sper, ci sunt sigură că îi voi avea. Cine mai aderă la această idee?

Share This:

Citește mai mult