Am fost fascinată de prințese, regine si de viețile lor de cand ma stiu. Cred ca toate fetitele se viseaza
printese cu rochii lungi din mătăsuri scumpe, cu cercei de diamante si cu diademe stralucitoare dar mie pasiunea nu mi-a trecut nici dupa ce am crescut.
Inainte de 89 aveam o cunostinta care avand rude in strainatate primea cu regularitate revista Paris Match. Cu intarziere de 2-3 luni dar pentru asta nu pierdea cu nimic din prețiozitate. Aveam si eu acces la revista (fara sa o pot lua acasa), trebuia sa o citesc acolo, dar bucuria mea era si asa deplina. Citeam despre Lady Diana si despre printesele de Monaco pe nerasuflate, le studiam hainele, gesturile, interioarele in care erau fotografiate, stiam orice miscare pe care paparazzi o surprindeau si toate evenimetele la care isi faceau aparitia.
Îmi place si acum sa citesc despre familiile regale ale Europei, am citit mult despre Regina Maria a
noastră si ma bucur ca principesa Margareta a inceput sa iasa din anonimat.
Cand am auzit ca s-a facut un film despre Grace de Monaco abia am asteptat sa-l vad. Am crezut ca va fi la fel de reusit ca si The Queen (film din 2006 despre regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii). Pentru filmul acesta actrita principala Helen Mirren a luat Oscarul si va recomand cu drag sa-l vedeti, e o pagina de istorie reala care iti da mult de gandit.
Revenind la Grace de Monaco, film cu care s-a deschis festivalul de la Cannes de anul acesta, desi auzisem numai critici si pareri negative, trebuia totuși sa imi formez propria opinie. Asa ca m-am dus la film. Cei 14 lei pe care i-am dat pe bilet o sa-i trec la capitolul ”pierderi”. Pentru ca în timpul filmului m-am uitat la ceas din 10 în 10 minute si asta spune tot. M-am plictisit de moarte si nu am gasit in film nimic din ceea ce speram. Nici macar de peisajele spectaculoase de pe Coasta de Azur nu am avut parte prea mult, regizorul s-a zgarcit rau desi ar fi avut de unde alege:
Paranteza : Grace Kelly a fost o mare actrita de la Hollywood care a castigat un premiu Oscar si a renuntat la cariera pentru a se casatori in 1956 cu printul Rainier al III-lea de Monaco. A avut o nunta ca-n povesti, 3 copii si o viata pusa in slujba datoriilor regale. A murit in 1982 intr-un accident de masina
la varsta de 53 de ani. Am inchis paranteza 🙂
 |
| Grace Kelly |
Nicole Kidman este cea care o interpreteaza pe printesa Grace si desi mie imi place foarte mult
Nicole, de data asta mi se pare ca talentul ei s-a irosit si nu a reusit sa intre in rol. Plus ca mi s-a parut ca se vedea prea evident ca e trecuta bine de 30 de ani (vârsta personajului ei din film) … Sorry, Nicole 🙁
In timpul filmului o vedeam pe ecran si nu stiu cum mi-a venit in minte cuvantul ”ascuțită” , cuvânt cu care am asociat-o gandindu-ma ca adevarata Grace a fost mult mai …”rotunjită” . Si am primit confirmarea atunci când le-am văzut semnaturile. Scrisul reflectă mult din personalitatea omului dar pe acestea nu le aseamănă absolut nimic:
Despre film chiar nu mai am ce sa spun decat ce am spus: ca este plictisitor si cam atat. Trailerul (pe care puteti sa-l vedeti
aici) promite multe dar … rămâne doar cu promisiunea.
Iată însă cateva lucruri mai putin cunoscute despre adevarata prințesă :
Inaintea casatoriei Printul de Monaco i-a cerut tatalui ei o zestre de 2 milioane de dolari. Initial acesta s-a infuriat ingrozitor si a refuzat. Apoi, la insistentele fiicei sale (luata si ea prin surprindere de aceasta cerere), a acceptat sa plateasca. Se pare totusi ca jumatate din zestre a fost plătită de însăși Grace din banii castigati din actorie.
Un mare secret atat fata de familie cat si față de opinia publica americana a fost testul de fertilitate pe care Grace a fost obligata sa il faca inaintea casatoriei. Daca s-ar fi dovedit inapta de a concepe un mostenitor pentru regatul monegasc casatoria nu ar mai fi avut loc.
A fost cea mai frumoasa mireasa a secolului XX iar rochia (un dar din partea studiourilor de film Metro-Goldwin-Mayer) una dintre cele mai frumoase din istorie. Modelul ei de rochie a fost sursa de inspiratie pentru cea a lui Kate Middleton in 2011.
Unul din accesoriile sale preferate era o poseta Hermes cu care a fost adeseori fotografiata. Pentru prima oară în istoria modei o geanta a primit numele în onoarea unui star – ”Kelly bag” – si incepand din 1960 vanzarile acesteia au crescut continuu. Modelul se vinde si acum, la mai mult de 30 de ani de la moartea ei iar listele de asteptare pentru aceasta poseta continua sa creasca.
Nu stiu cat de fericita sau nu a fost printesa in palatul din Monaco dar in istorie va ramane un fashion icon: in pantaloni sau in rochie a fost la fel de chic.
si mie imi place Grace! desi sunt atatia ani de cand a murit nu pot spune ca mi-a placut ci ca imi place! probabil ca asta inseamna sa fii deosebit, sa ramai in mintea oamenilor!
Imi place ca gandim la fel 🙂