Viața fără internet

         Am primit o provocare interesantă de la magazinul MediaDOT.ro : să-mi imaginez cum ar arăta viața mea de zi cu zi fără internet.
          Greu de imaginat dar e clar că viața mea fără internet se poate împărți în două capitole distincte:
          Capitolul 1 – Viața de dinainte de apariția internetului. Era frumoasă și nu duceam dorul a ceva care încă nu se inventase cum nici acum nu duc dorul teleportării  care deocamdată există doar în filmele SF. Dar cine știe?… eu sper să ajung ziua în care acest lucru va fi posibil. Pe scurt, pe vremea când nu aveam internet în timpul liber citeam, mă întâlneam cu prietenii, mă uitam la televizor… făceam ce făcea toată lumea, nimic spectaculos. Aaa! și scriam scrisori ceea ce acum nu mai fac. Mi-a plăcut întotdeauna să scriu și să primesc scrisori.
          Capitolul 2 Viața de după apariția internetului când știm cu toții beneficiile pe care ni le-a adus.
          Vreau să vă spun din start că nu fac parte din categoria celor care se plâng că internetul, telefonul sau televizorul le umplu prea mult timpul și că ar face orice ca să scape de ele. Nu pot să îi înțeleg pe acești oameni. Îi ține cineva cu forța în fața calculatorului sau le lipește cineva degetele de ecranul telefonului ?? Dragilor, dacă vi se pare că ați avea altceva mai bun de făcut în loc să ”pierdeți” vremea pe Facebook de ce nu o faceți ? Că doar internetul nu este heroină ca să ai nevoie de ajutor specializat pentru a renunța la dependență. Dați un shut-down, înlocuiți-vă smartphone-ul cu un model de telefon de acum 10 ani și plecați în parc sau  în vizită la rude dacă vreți să socializați în mediul real. Dar nu vă mai plângeți de neputința sau slăbiciunea voastră pentru că nu este întemeiată.
         După această precizare cred că vă este clar că de bunăvoie nu o să renunț la internet. Nici măcar ca experiment. Și de ce aș face-o când nu mi-a adus decât beneficii. Ce e drept nici eu nu am căutat necazurile cu lumânarea. Adică nu am postat poze jenante cu mine sau cu familia mea pe Facebook sau pe Instagram, nu mi-am făcut filmulețe cu telefonul iar mesaje compromițătoare nu am primit. Dacă aș fi primit aș fi avut atâta minte să le șterg imediat. Și nici datele cardului nu mi-au fost furate pentru că am avut grijă să fac cumpărături doar pe site-uri securizate.
         Când nu am acces la internet parcă îmi lipsește o mână. Dar dacă totuși sfârșitul lumii ar începe cu dispariția internetului să vedem cum s-ar desfășura viața mea.
         În primul rând cred că aș dormi cu o jumătate de oră mai mult în fiecare dimineață. Nu aș mai întinde somnoroasă mâna după telefon să-mi verific mailul și ce s-a mai întâmplat peste noapte pe Facebook sau ce filmulețe au încărcat pe YouTube missglamorazzi, beautycrush sau fleurdeforce. Sau poate totuși aș întinde mâna să văd dacă nu și-a revenit internetul.
         La servici ar fi ciudat tare să nu mai am internet. Asta ar însemna că nu aș mai primi solicitări pe email prin care să mi se ceară excel-uri cu estimări pe care  să le transmit  până la ora 14, acum fiind 13:55. Deci jobul s-ar transforma complet, poate nici n-ar mai exista sub o astfel de formă. Aici nu pot să fac nici un exercițiu de imaginație. Ar fi cu totul și cu totul altceva. Habar n-am cum ar fi. Poate aș vorbi mai mult la telefon sau poate aș trimite rapoartele prin poștă. Sau poate m-aș autodesființa.
         Acasă, aparent, aș avea mai mult timp pentru treburile gospodărești. Spun aparent pentru că dacă am sufletul negru de supărare că nu am internet cine ar mai avea chef să dea cu aspiratorul sau să facă ordine pe balcon ? Ca să mă mai înveselesc puțin poate aș merge la mall să colind magazinele. Dar m-aș plictisi repede. Când intri într-un magazin de haine  nu poți să ceri afișare în ordinea prețurilor, nici să dai criterii de căutare. Trebuie să împingi cu mâna umeraș după umeraș fără să le vezi deodată pe toate. Și iar aș ofta după internet.
         Sâmbăta dimineața ar trebui să stau la cozi groaznice la poștă sau la compania de gaz să-mi plătesc facturile. Pentru că internet-bankingul nu mai funcționează. Iar apoi m-aș întoarce acasă pachet de nervi. Și primul lucru pe care l-aș face când aș intra în casă ar fi să-mi verific routerul wireless  să văd dacă el e de vină pentru lipsa internetului. Iar apoi mi-aș chema un prieten IT-ist să vadă dacă baiul nu cumva vine de la procesorul Intel  al calculatorului meu. Nu știu, zic și eu așa, că de fapt nu știu exact ce e acela un procesor dar să vină să verifice, just in case. Oricum, dacă ceva ar fi stricat prin interior aș găsi imediat orice componentă, placă, memorie, periferic sau orice ține de calculator la MediaDot.ro . Sau… oh, Doamne! Nici acest magazin nu ar mai avea cum să funcționeze, doar este un magazin online.  Dar aș face ceva, poate m-aș zbate degeaba ca o balenă-n eprubetă dar nu aș sta cu mâinile în sân să mă complac în situația vieții fără internet.

Sursa foto: www.cajuntechie.org

         Pentru că m-ar încurca tare… nici să gătesc nu aș mai ști. Bine, unele chestii pe care le fac mai rar. Cum ar fi să fierb orezul. Nu e de râs dar eu atâta orez lipicios am mâncat prin diverse locuri că m-am săturat. Am un filmuleț de 2 minute pe YouTube în care un chinez adevărat explică, pe înțelesul proștilor începătorilor, cum să faci ca  să îți iasă un orez pufos din care poți să desprinzi bob cu bob. Și iese perfect.
         Sau dacă aș vrea să-mi cumpăr niște cosmetice așa mai scumpicele, cum aș putea citi câteva review-uri să văd dacă mi se potrivesc și să nu arunc banii pe fereastră? Sau o carte? să văd ce părere au cititorii despre ea și să nu mă bazez doar pe prefața (de obicei foarte elogioasă) scrisă de un prieten al autorului? Vorbind despre cărți îmi dau seama că dacă internetul nu ar mai exista ar dispărea și cărțile în format electronic. Nu s-ar mai putea transmite de la un calculator la altul. Sau ne-am întoarce la floppy disk-uri ? Nu prea îmi vine a crede.
         Pe mine toate nimicurile astea m-ar dărâma. Viața fără email, Facebook, YouTube, Viber, Skype, WhatsApp, Instagram, Twitter … ar fi urâtă. Nu pot să spun ”de neconceput” pentru că aș supraviețui dar ar fi urât-urât-urât. Alt cuvânt nu găsesc. Și the last but not the least să nu uităm de ebay care mi s-a inoculat în creier fără putință de a mai scăpa vreodată de acest microb 🙂

         Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

Share This:

Read More

O nouă surpriză de la Farmec

         În urmă cu vreo două săpămâni am intrat la farmacie să cumpăr, la indicațiile medicului, niște pastile de calciu pentru Jax . Are nevoie de calciu pentru că a crescut foarte repede (a ajuns la 50 de kilograme într-un singur an) și trebuie prevenite anumite carențe care pot să apară la organismele tinere. Jax este iubitul și adoratul nostru rottweiler, unul dintre cei trei câini care formează mica haită a familiei. Ceilați doi sunt adunați de pe străzi dar nu despre asta vreau să vă povestesc acum.
         Din fericire la farmacie sunt nevoită să intru  destul de rar și atunci doar ca să iau paracetamol, antinevralgic sau alte chestii de genul ăsta. Dar și când intru… acolo mă uită Dumnezeu 🙂 . Nu mă mai pot dezlipi din fața rafturilor cu produse cosmetice. Stau și mă uit pe îndelete, citesc etichetele, miros, testez, compar, pipăi și mă extaziez în fața loțiunilor, cremelor și gelurilor de care sunt pur și simplu îndrăgostită. Orice durere sau nefericire am, acolo îmi trece pe loc. Pentru mine este un tratament anti-depresie.
         Și cum stăteam eu tacticoasă și scanam etajerele cu sticluțe miraculoase, zbang! îmi sare ceva în ochi la standul Farmec. Vedeam că scrie Gerovital dar nu înțelegeam de ce e scris pe fond roșu. În primul moment am crezut că s-a schimbat ambalajul și s-a renunțat la albastrul deja consacrat. Cunosc produsele Farmec ca-n palmă, le folosesc și sunt încântată de calitatea acestora pentru că am crescut și am evoluat împreună cu ele. Așa că am fost tare, tare surprinsă să văd ceva nou, de care eu nu știam. Pentru că, apropiindu-mă, am constatat că nu era vorba de nici o schimbare de ambalaj ci pur și simplu a apărut o linie nouă care se cheamă Gerovital H3 DERMA + .
         Fac o mică paranteză: Poate încă nu știați, dar cosmeticele Gerovital reprezintă prima gamă anti-age din lume. Au apărut în 1967 și de atunci nu cred că există român care să nu fi auzit de ele. Gerovital Doctor în Frumusețe este un brand cu care toți ne mândrim chiar dacă singurul nostru merit este faptul că suntem mari consumatori de produse. Sunt românești, sunt bune și ne sunt dragi. În rest, se ocupă specialiștii.
         Revenind la mirarea mea în fața noii game cred că va trebui să-i scriu lui Mark Zuckerberg să-l întreb de ce noutățile de la Farmec nu-mi apar în news feed-ul Facebook-ului meu deși am dat like paginii Farmec de la începutul începuturilor. Pentru că, bineînțeles, lansarea noii linii de produse dermatocosmetice a fost anunțată pe pagina oficială. Dar, mai bine mai târziu decât niciodată, am aflat și eu la vreo lună de la lansare.
         Dermatocosmeticele sunt create împreună cu medicii dermatologi și în afară de funcția cosmetică au rolul de a completa tratamentul unor afecțiuni ale pielii cum ar fi acneea sau dermatita atopică. Au anumie proprietăți terapeutice, sunt hipoalergenice, sunt fabricate în condiții sterile și sunt testate pe pielea sensibilă. Ele nu se găsesc decât în farmacii așa că dacă vreți Gerovital H3 DERMA + să nu căutați în supermarket.
          Mi-a atras atenția crema dermoreparatoare ale cărei indicații sunt leziunile superficiale ale pielii, iritațiile sau micile cicatrici recente. Am cerut și am primit o mostră iar acesta este un alt mare plus al Farmec-ului. Tot timpul are mostre disponibile la toate produsele. Și nu doar că are, că mai sunt și alte firme care fac mostre, dar aici se găsesc în cantități suficiente și ai posibilitatea să testezi orice produs înainte de a-l cumpăra. De data asta însă am fost chiar impresionată de cantitatea mare conținută de mostra pe care am primit-o: 10 ml.
         Așa că am supus-o testării: Am uneori unele porniri sadice pe care nu mi le pot  înfrâna atunci când îmi apare (întotdeauna în cele mai nepotrivite momente) câte un coș pe față. Și, deși știu că nu trebuie să trec la atac, totuși o fac cu mare agresivitate urmând ca în secunda doi să regret dezastrul pe care l-am lăsat în urmă. Singura consolare, dacă pot să spun așa, e că nu sunt singura membră a acestui club. Clubul celor care se piscălesc în oglindă.
Sursa foto: www.gurl.com
         După ce
într-o seară, într-un acces de neastâmpăr, m-am
îndeletnicit cu automutilarea, am întins pe mica rană lăsată pe
față un pic de cremă din mostra primită. Vă jur
că până dimineața abia se mai vedea o urmă slabă. Nu-mi venea
să cred, a funcționat perfect. Am mai încercat, cu același efect
senzațional, să-mi oblojesc punctele roșii care rămân pe lângă
unghiile de la mâini în timp ce trag de câte o pieliță
până îmi dă sângele. Fără să vreau, asta mi se întâmplă când mă uit la
televizor la talkshow-uri politice, cred că din cauză că mă concentrez prea tare, doar, doar voi înțelege și eu ceva din ce se întâmplă acolo.  La fel, până în ziua următoare nu se mai vedea aproape nimic.
         În concluzie o să cumpăr crema
în varianta full-size
mai ales că acum vine iarna și de la ger mi se întâmplă adesea să
mi se irite tenul destul de rău. O să îmi mai iau crema antirid
pentru conturul ochilor care are efect nu doar diminuarea ridurilor
ci și a cearcănelor, eterna mea problemă.

         Și aș mai vrea și
gelul spumant purifiant și șamponul antimătreță și… toate
le-aș vrea. Ce nu mi se potrivește mie, de exemplu crema
antiacneică, i-aș da-o nepoatei mele care are 17 ani. O să fac în curând o 
comandă pe site-ul
Farmec
 pentru că au prețuri bune, au
tot timpul produse la ofertă și, nu în ultimul rând, în pachet primești o mulțime de
mostre 🙂
         Voi ce-ați vrea să încercați din noua gamă ?
 
         Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.


Share This:

Read More

Strada Ficțiunii

         Bombă în lumea literară din România!
Codin Maticiuc a scos o carte! Please, please, nu-mi spuneți că nu
știți cine este Codin Maticiuc. Știu că sunteți niște
intelectuali care nu citesc tabloide și care nu se uită la Capatos, Măruță sau Brancu dar numele lui sigur v-a trecut pe lângă ureche cel puțin
o dată. Dacă totuși până acum ați trăit pe o altă planetă,
aflați că personajul despre care vorbesc este un arătos playboy de
Dorobanți,  are un tată foarte bogat iar el a avut o mulțime de
relații cu femei celebre sau care au devenit celebre tocmai datorită
relației cu el. Deci departe de a fi avut (până acum) vreo legătură cu scrisul sau lumea boemă a scriitorilor.
         Vreau să citesc romanul său și abia
apoi o să-mi dau părerea (deși e la modă să faci invers). Nu vreau să plec din start cu prejudecăți mai ales că
Alex Ștefănescu, criticul literar, a spus că “aşa se
întâmplă uneori, nici nu ştii de unde apare un scriitor bun, din
cele mai neobişnuite locuri
“. Cred că romanul ”Consumatorul
de suflete” merită o șansă. Cartea a apărut la Editura ALL în
această toamnă și a avut parte de recenzii controversate, unele
datorate limbajului licențios folosit, altele datorate reputației
mondene a autorului.
         Un mic amănunt interesant pe care l-am
aflat și eu de curând: Codin Maticiuc stă pe aceeași stradă cu
Dan Chișu. De Dan Chișu sigur ați auzit: a scris Garsoniera din pădurea de macarale, a avut o emisiune culinară și a făcut mai multe filme în calitate de actor, regizor, scenarist și producător.
         Amândoi locuiesc pe Strada Ficțiunii. Trec în fiecare zi pe acolo și îmi place să mă opresc din când în când să admir casele, copacii, oamenii care se plimbă liniștiți. Pe Strada Ficțiunii locuiesc doar scriitori, unii în vile vechi și scorojite, cu pereții acoperiți de iederă , alții în apartamente noi cu geamuri termopan, unele case au poarta larg deschisă, altele sunt mai misterioase, nu sunt accesibile oricui și se ascund după garduri înalte.
         Am o casă preferată în curtea căreia aș vrea să trag cu ochiul dar zidul care o înconjoară nu lasă să se vadă aproape nimic.
sursa foto: thebedfordclanger.wordpress.com

         Știu că în spatele zidului de cărți locuiește Rudyard Kipling. E deja destul de bătrân și probabil nu-i place să fie deranjat de priviri indiscrete, de aceea se ascunde . Nu mai scrie nimic de multă vreme dar s-a bucurat teribil când Editura ALL i-a reeditat unul din cele mai de succes romane ale sale, Kim, o frescă a Indiei de acum mai bine de un secol.

         M-am bucurat și eu alături de el, mai ales că romanul este disponibil și în varianta electronică iar de când sunt fericita posesoare a unui kindle aleg de multe ori să cumpăr cărțile în acest format.
         Sunt mulți scriitori care își doresc să se mute pe Strada Ficțiunii și își caută un loc al lor. Editura ALL și-a propus să-i ajute să facă acest lucru și o va face.  Pentru că Strada Ficțiunii nu stă sub administrația nici unei primării și este, de fapt, o colecție de literatură. Începând din acest an în cadrul colecției există un proiect nou Lista lui Alex Ștefănescu care își propune promovarea scriitorilor români contemporani alături de autori străini. În listă vor fi incluse numai cărțile scrise bine, ”indiferent dacă sunt scrise de celebrități sau necunoscuți, de tineri sau bătrâni, de oameni cu studii universitare sau autodidacți, de prieteni sau dușmani”. Deviza colecției este ”Hai să ne bucurăm împreună de frumusețea literaturii ! ” Iar mie nu trebuie să-mi spui asta de două ori.

         O să mă plimb toată iarna pe Strada Ficțiunii și știu că nu o să mă plictisesc nici o clipă. O să mă întâlnesc cu cunoștințe vechi, cu prieteni, cu colegi. Aș vrea să văd cât mai mulți copii scoși din fața televizorelor și aduși să se joace la colțul străzii cu Fetița cu chibrituri. Poveștile ei o să le șlefuiască sufletul și o să-i facă mai buni pentru tot restul vieții.

sursa foto: www.brilliant-insane.com

         De ce să pierdem vremea în mall-uri sau în cluburi pline de fum de țigară când Strada Ficțiunii e un loc exact, dar exact pe gustul fiecăruia dintre noi. Căci nu sunt doi oameni care să-l vadă și să-l perceapă la fel. Fiecare și-l poate imagina așa cum dorește în funcție de experiența pe care i-au adus-o cărțile citite.
         Pentru că cititul ne face să ne simțim bine, să avem despre ce vorbi, să înțelegem altfel lumea și chiar să devenim mai competitivi. Nu există cadou mai frumos (potrivit în orice situație și pentru orice vârstă) decât o carte. Vă invit să alegeți încă de acum cadourile de Crăciun pentru cei dragi. Cu o carte din secțiunea Bestseller este imposibil să dați greș.

 
 
         Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

Share This:

Read More

L’air du Temps

         Cuierul din hol era ticsit de haine,
agățate unele peste altele, iar din sufragerie se auzeau râsete și
clinchet de pahare. Ușa era închisă, ca de obicei când aveam
musafiri. Copiii nu aveau de ce să stea gură-cască la
petrecerile oamenilor mari așa că eu și sora mea mai mică ne
găseam jocuri pe lângă bradul ce încă nu fusese despodobit. Asta
se întâmpla în fiecare an, de Sfântul Ioan, când părinții mei
dădeau o masă la care se adunau toți prietenii.
         Inventam tot felul de jocuri fără să știu că unul
dintre ele prevestea marea iubitoare de parfumuri care o să devin.
După ce ne asiguram că nimeni nu ne mai poate vedea, luam pe rând paltoanele doamnelor sosite în vizită și… le miroseam. Le luam unul câte unul,
sistematic, ne înfundam nasurile în gulere și în eșarfele sau
fularele lăsate în mânecă iar apoi făceam un clasament al celor
mai frumoase mirosuri. De fiecare dată câștiga cojocelul alb, cu
blăniță la guler și la mâneci. Mă înnebunea mirosul de
garoafe, singura notă pe care o recunoșteam, deși mai era ceva
nedefinit, aerat, delicat și proaspăt care mi se părea feminitatea
întruchipată.
         Anii au trecut, lucrurile și timpurile
s-au schimbat, iubeam deja cu pasiune cosmeticele și parfumurile deși
încă în România nu apăruseră marile branduri iar magazinele nu
aveau vitrine strălucitoare, lumini puternice și oglinzi ca acum. Erau anii
tulburi de după revoluție. Am făcut atunci, la începutul anilor
90, o excursie în Franța la invitația unor prieteni. Ajunsesem pe altă
planetă. Banii îmi erau numărați, prețurile de acolo mi se păreau
exorbitante, era o diferență de la cer la pământ. A fost totuși
o vacanță care mi-a arătat cum se trăiește în altă lume. În
ultima zi am primit un cadou de rămas bun de la prietenii francezi.
Era un pachețel învelit în hârtie de mătase legat cu o
panglică galbenă. Ambalajul era atât de frumos încât îmi părea rău
să-l desfac. Primisem un parfum. Primul parfum de marcă din
viața mea. Sticluța era superbă, în formă de amforă grecească
și doi porumbei translucizi cu aripile întinse pe capac. Părea un
bibelou și nu ambalajul unui parfum. Eram mută de uimire și
emoție.
         Când i-am simțit aroma am fost
copleșită. M-au năpădit amintirile și l-am recunoscut din primul
moment: era mirosul cojocelului alb. Am fost așa de fericită că
nici nu pot să descriu în cuvinte. Se numea L’air
du Temps, parfum de Nina Ricci, și a fost unul din cele mai frumoase
cadouri primite vreodată.
         M-a ținut mult… nu îl foloseam decât la ocazii de
teamă să nu se termine prea curând. Îl miroseam însă în
fiecare zi și aveam câte o clipă de bucurie. Mi-aduc aminte că am
pulverizat paginile unei cărți pe care o citeam și mirosul s-a
păstrat săptămâni în șir. Citeam și din când în când îmi
băgam nasul între pagini cu ochii închiși. Sublimă senzație. Era parfumul meu.
         Următorea întâlnire memorabilă cu L’air du Temps am avut-o într-o zi toridă de vară . Eram pe
stradă și mă îndreptam către casă aproape înotând prin
asfaltul fierbinte când m-a oprit o fată să mă întrebe cum poate
ajunge pe o anumită stradă. Părea așa de proaspătă și respira curățenie prin toți porii. Parcă avea rouă pe gene deși afară totul se topea sub fierbințeala soarelui.  În
timp ce îi spuneam pe unde s-o ia, i-am simțit parfumul și atunci
mi-am explicat de ce m-a prins brusc admirația față de o necunoscută
care nu avea aparent nimic deosebit. Avea în schimb o aură pe
care i-o dădea acest parfum. Parfumul meu.
         Numele L’air
du Temps nu se poate traduce cuvânt cu cuvânt. Este mai degrabă
modul poetic de a spune ceea ce este la modă acum sau spiritul timpului. Sau, dacă ar trebui să dau
un nume românesc parfumului, i-aș spune scurt Acum. Dar nu o să
fac asta niciodată pentru că sună prea melodios în limba franceză. Parfumul a
apărut în 1948 iar porumbeii simbolizează reîntoarcerea la pace
după cel de-al doilea război mondial. De atunci este unul dintre
cele mai bine vândute parfumuri din lume și va rămâne mereu  unul din preferatele
mele.

         Îl recunosc oriunde și se pare că nu doar mie mi se pare unic.
Există o secvență  în Tăcerea mieilor când
Hannibal Lecter (Anthony Hopkins) îi spune lui Clarisse Starling
(Jody Foster) care stătea crispată în fața celulei sale: You
use Evian skin products and sometimes L’Air du Temps… but not
today…
(pentru piele folosești produse Evian și te dai cu L’Air
du Temps… dar nu astăzi…) Îmi place să cred că mirosul acestui parfum îl impresiona până și pe maleficul criminal în serie.
         Din fericire acum trăim într-o lume normală și pot din când în când să-mi cumpăr un parfum care mă face fericită nu doar atunci când este nou ci câte un pic în fiecare zi. Prefer să cumpăr de pe internet pentru că prețurile sunt mai mici decât în magazinele fizice și este evident de ce. Oferta de parfumuri online este foarte mare iar acum am posibilitatea să găsesc toate mărcile de prestigiu și în România. Magazinul OnlineParfum.ro vinde parfumuri la cele mai avantajoase prețuri și oferă garanția „money back” (returnarea integrală a contravalorii produselor, în cazul în care cumpărătorii nu sunt pe deplin mulțumiți). Dar nu va fi cazul. Eu spun că merită să încercați.

 
         Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

Share This:

Read More