Jurnalul recunoștinței

         Sunt sigură că ați întâlnit oameni care deși aparent nu au aproape nimic sunt mereu fericiți și veseli. Debordează de bună dispoziție, nu-și fac griji pentru ziua de mâine, se bucură de lucruri mărunte, viața li se pare frumoasă și nu se cramponează de nedreptățile care îi izbesc din când în când. Sunt oameni care nu cunosc semnificația cuvântului pesimism pentru că mintea lor este setată să vadă doar lucrurile pozitive iar gândurile lor se îndreaptă spre ceea ce este frumos. Viața lor este așa cum și-o doresc ei să fie, fără ancore în trecut, fără frustrări  și fără să-și reamintească zi de zi pierderile suferite la un moment dat.

         Pe de altă parte există oameni care au cele mai frumoase case, cele mai luxoase mașini, haine peste haine, bijuterii și ceasuri scumpe, pleacă mereu în vacanțe exotice dar fețele lor arată de parcă tocmai le-ar fi murit cineva. Totul e negru și nimic nu îi mulțumește pentru că ei nu reușesc să vadă decât jumătatea goală a paharului.
         Cred că nimeni nu vrea să facă parte din a doua categorie deși cu toții mai avem zile proaste.

         Psihologii spun că pentru a avea viața frumoasă trebuie să avem gânduri pozitive care ne vor duce acolo unde vrem noi să fim și să ne concentrăm asupra a ceea ce este bun și frumos în lume. Puterea minții este incredibilă. Ușor de spus, greu de făcut. Studiile în domeniu arată că cei care sunt recunoscători sunt semnificativ mai fericiți decât cei care își reprimă acest sentiment.  Mai mult, sentimentele de recunoștință au chiar beneficii pentru sănătate.
         Un prim pas pentru a alunga stările de tristețe, nemulțumire sau chiar depresie este ținerea unui jurnal al recunoștinței și tocmai am descoperit că aceasta este o metodă foarte populară în Statele Unite. Asta înseamnă că aș putea să adaug încă un punct la lista lucrurilor aduse din America  care îmi plac foarte mult și, deși ideea nu este chiar nouă, eu abia acum am auzit de ea.

sursa foto gratitudejournal100.com

         Nu e mare filozofie să ții un astfel de jurnal dar în primul rând trebuie să îți dorești cu adevărat să îți schimbi starea de spirit ca să te poți bucura de viață. La sfârșitul fiecărei zile trebuie să scrii 5 propoziții simple despre lucrurile bune care ți s-au întâmplat în acea zi și pentru care ești recunoscător. Iar lucruri bune ni se întâmplă tuturor doar că uneori nu le vedem. Nu trebuie să fie lucruri mărețe cum ar fi admiterea la un examen, un job mai bun sau un câștig la loto ci amănunte care ne aduc un zâmbet cât de mic pe față. Să vă dau un exemplu din jurnalul recunoștinței unei femei celebre, Oprah Winfrey, una dintre cele mai bogate femei din lume. Iată cele 5 momente frumoase pentru care era recunoscătoare pe data de 12 octombrie 1996:

1. O repriză de alergare în jurul insulei Fisher (Florida) în timp ce sufla o briză ușoară care o răcorea.
2. O felie de pepene rece mâncată pe bancă sub razele soarelui.
3. O lungă și amuzantă sporovăială cu Gayle (asistenta lui Oprah) despre întâlnirea ei cu un potențial iubit.
4. O înghețată la cornet atât de bună încât să te lingi pe degete.
5. Un telefon primit de la Maya Angelou care o sunase să-i citească o nouă poezie scrisă de ea.

       La sfârșitul zilei, atunci când pui capul pe pernă este mult mai relaxant să te gândești la astfel de lucruri decât să mormăi în barbă ah, ce zi oribilă am avut ! Sigur vei dormi mai bine și vei visa mai frumos dacă o să te gândești la bebelușul de pe stradă care ți-a zâmbit decât dacă o să îți reamintești că șeful te-a repezit când ai cerut o zi liberă.
         După cum spuneam, ideea unui astfel de jurnal este atât de răspândită și cu efecte imediate încât deja există aplicații pentru telefon care țin locul jurnalului clasic cu foi de hârtie. Nu mi-a venit să cred când am găsit aplicația și pentru iphone și pentru android așa că e mai simplu ca niciodată să intrăm cu toții într-o stare zen.

         Mama mea este o astfel de persoană care privește cu seninătate orice zi și se bucură de ceea ce are deja. De fiecare dată, dar absolut de fiecare dată, când pune rufele la uscat o aud spunând și bucurându-se de același lucru ce mare invenție mașinile de spălat automate. Cât de simplu este să stai și să aștepți să se termine programul de spălare în timp ce bei o cafea sau urmărești serialul preferat. Altora, în schimb, li se pare că a sorta hainele, a pune detergent în sertăraș și a apăsa pe buton le ia prea mult timp. Același lucru îți poate face ziua mai bună sau dimpotrivă…depinde din ce perspectivă privești.
         À propos de tehnologie, DOMO lansează campania de imagine  ”Lucrurile bune se întâmplă în fiecare zi” și ne provoacă pe fiecare dintre noi să căutăm lucrurile frumoase care se întâmplă zilnic. Adică exact ideea jurnalului recunoștinței. Gândindu-mă la toate aparatele pe care le am în bucătărie aș putea să scriu cel puțin un gând de mulțumire despre acestea în fiecare seară. Când mi-aduc aminte de răzătorul de varză pe care îl folosea bunica și îl compar cu robotul pe care îl am acum îmi vine să țopăi într-un picior. Îmi ia doar un minut să tai mărunt o varză, în mod sigur nu o mă tai la deget și nici bucătăria nu arată ca după război, plină de bucățele care au zburat din toate părțile.

sursa foto houzz.com

         Cuptorul cu microunde mi se pare o altă super-invenție fără de care mi-ar fi tare greu, mai ales vara pe caniculă, când aș fi în stare să fac orice numai să nu aprind focul la aragaz. Și de altfel ar fi îngrozitor ca într-o bună zi să dispară o parte din tehnologia cu care ne-am învățat să trăim atât de ușor și plăcut.
         Așa că m-am gândit ca în jurmalul recunoștinței pe care o să-l încep cât de curând (cred că în prima zi din 2015) să nu uit să-mi exprim sentimentele față de aparatele care îmi aduc timp liber în plus, confort sau siguranță. Iar calculatorul va avea un loc foarte important. Și telefonul . Și uscătorul de păr. Și espressorul. Și televizorul, bineînțeles 🙂 Iar pe coperta jurnalului o să scriu ”Lucrurile bune se întâmplă în fiecare zi”, exact cum a spus DOMO și sper să nu se supere că i-am furat ideea.
         Voi ce părere aveți despre un astfel de jurnal ?