corfu2

Cu gândul la Asia

        Nu știu dacă ați trecut vreodată prin experiența alegerii unui nume de firmă. Este mai greu decât să-ți botezi copilul. Pe cât pare de simplu, pe atât este de complicat. În primul rând pentru că trebuie să fie ceva sugestiv, un nume care să surprindă esența activității într-un cuvânt, iar în al doilea rând, pentru că atunci când, în sfârșit, te bucuri că ai găsit numele potrivit, constați că deja este ”luat” de către o altă firmă. Adică în țara asta pot să co-existe două milioane de Ioani și Ioane dar nu pot să fie două firme cu același nume. Numele unei firme trebuie să fie unicat.
        V-am mai povestit eu cum îmi zboară gândurile… în acest joc al meu intră uneori și refacerea imaginară a drumului parcurs pentru a găsi un nume unic și reprezentativ pentru o companie de orice fel. Merg pe stradă și mă uit la siglele magazinelor, la inscripțiile de pe mașini sau  la panourile publicitare și câteodată mă mir de lipsa de imaginație. Alteori însă sunt surprinsă mai mult decât plăcut de nume care mie nu mi-ar fi trecut vreodată prin cap: CND Turism – cu explicația alături: CNDorim în Turism. Se poate ceva mai drăguț de-atât? Zici că a fost creat special pentru mine… pentru că uite-atât de tare îmi place mie să călătoresc :)

 

      În fiecare an abia aștept să dea colțul ierbii ca să răsfoiesc internetul în căutare de oferte turistice. Este un mod de a-mi petrece timpul liber visând cu ochii deschiși în căutare de destinații exotice. Mă uit la poze, caut imagini, mă uit pe wikipedia, pe youtube, citesc părerea turiștilor pe tripadvisor și îmi fac planuri pentru vacanțe speciale. Deunăzi eram cu gândul la Asia visând că într-o bună zi voi ajunge acolo când, brusc, am realizat că eu de fapt am fost deja în Asia. Am fost în Turcia, mai precis în Antalya care aparține Asiei Mici. Sau Asia Minor cum am învățat la școală la orele de istorie antică. Faptul că Turcia participă la Campionatul european de fotbal, la Eurovision și la tot felul de alte competiții europene nu ar trebui să ne inducă în eroare. Cea mai mare parte a Turciei se află pe continentul asiatic.
        Oricum, n-aș vrea să fiu inclusă în categoria turiștilor care ajungând la all-inclusive, își petrec cele 7 sau 14 zile fără să se ridice de la masă sau să iasă din incinta hotelului. E adevărat că Turcia are oferte extraordinare și știe să facă turism, dar genul acesta de sejur nu este pentru mine. Cred că se potrivește mai degrabă celor care au copii mici și cărora le vine greu să îi ducă în tot felul de excursii sau croaziere pe care micuții nu le gustă deloc. Ei nu vor decât tobogane, animație, carnavaluri, scamatorii și înghețată la discreție.
       Când mă gândesc la Asia nu se poate să nu îmi vine în minte relaxarea care provine din atitudinea zen și asta nu e musai să se regăsească numai în Japonia de unde vine proverbul „cine știe ce este Zen, nu spune mai mult, iar cel care spune mai mult, nu știe ce este Zen”. Printre destinațiile exotice poate fi, oricând,  și China.
sursa foto vacantespeciale.ro

Să stai în liniște, cu mintea golită de orice gând, departe de lumea dezlănțuită, să vezi doar cerul și apa iar singurele zgomote să fie foșnetul vântului și spargerea valurilor… Poate din când în când acorduri de muzică orientală, cling-clinguri răzlețe care te fac să închizi ochii în timp ce te răsfeți în cearceafuri de mătase inhalând miresmele lumânărilor parfumate care sunt risipite peste tot. Luxul hotelurilor de 5 stele este preferat de corporatiștii care timp de un an de zile n-au apucat să-și dea badge-ul jos de la gât și care, epuizați de muncă, speră să-ți  recupereze energia în cele câteva zile de vacanță. Și poate mai sunt cupluri în luna de miere care o dată-n viață vor să-și creeze amintiri de neuitat. Nici acest tip de concediu nu este pentru mine. În primul rând pentru că nu mă simt deloc obosită și, în al doilea rând, nu am destui bani la teșcherea. Mă rog, poate ordinea motivelor e inversă dar ați înțeles ideea :)

        După ce a apărut filmul (care mie mi-a plăcut foarte, foarte mult) Eat, Pray, Love cu Julia Roberts în rolul principal, se pare că a devenit o modă (deloc de condamnat) de a face călătorii pentru căutarea sinelui prin dezvoltare personală în India. Într-un ashram tradițional (un fel de mănăstire în cultura hindi), fără telefon, fără internet, fără televizor sau orice altceva de acest gen stai și meditezi (sub îndrumarea unui inițiat) învățând să te accepți, să te ierți pe tine însuți și să te prețuiești așa cum ești. Se spune că după o astfel de experiență renaști și devii un alt om. Andreea Raicu a făcut o astfel de cură spirituală în India și după ce a revenit în țară a spus că astfel a aflat ”că cel mai important om din viața mea sunt eu, nu celălalt. Nu mama, nu tata, nu iubitul”. Probabil că pentru cei aflați la o răscruce de drumuri în viață, o astfel de cură îi ajută să afle răspunsurile de care au nevoie. Sau poate acest gen de meditație  este potrivit pentru cei care nu reușesc să depășească singuri anumite momente tragice prin care sunt nevoiți să treacă. Nu știu dacă aceștia se pot numi adevărați turiști dar mi-ar plăcea și mie la un moment dat să fac acest lucru.
        Dar înainte de India, cu mult mai sus pe lista mea de priorități, este o călătorie cu Trans-siberianul.

sursa foto baikalcomplex.com

 

        Calea ferată care leagă Moscova de Vladivostok are 9289 de km și este cea mai lungă din lume. A fost finalizată în 1916 și de atunci s-a tot scris despre ea și despre călătoriile fantastice cu trenul. Deja mi-am planificat traseul, destinația finală fiind Beijing. Asta înseamnă că la un moment dat o să părăsesc transsiberianul și o să o iau prin Mongolia unde o să văd capitala Ulan Bator. Dar câte nu se văd de pe fereastra trenului! O să văd Munții Urali care despart Europa de Asia, o să văd Siberia cu taigaua înghețată aproape tot anul, o să văd Omsk, centrul administrativ al cazacilor… și o să văd cum decurge viața adevărată a rușilor. Trenurile care circulă pe această rută sunt un mijloc de transport vital pentru locuitorii din zonă, nu sunt trenuri special destinate turiștilor așa că nu mă aștept la condiții de lux. O astfel de călătorie ține o săptămână iar compartimentele arată similar cu cușetele de 4 locuri din trenurile noastre: patul de noaptea se transformă ziua în banchetă.  (Există totuși și trenuri speciale, private, cu prețuri piperate dar fără acel iz de autentic).
foto seat61.com
        Deși așa pare la prima vedere, nu cred că cei care caută astfel de călătorii se numesc aventurieri. Eu, cel puțin, sigur nu fac parte dintr-o astfel de categorie chiar dacă, uneori, sunt puțin mai nonconformistă. Vreau însă să văd cât mai multe locuri din cele mai îndepărtate și diferite colțuri ale lumii iar banii nu mă dau afară din casă așa că încerc, cu un buget redus, să fac lucruri mărețe. Călătoria cu trans-siberianul este cu mult mai ieftină decât un circuit cu avionul și, evident, mult mai plină de savoare. Cred că se potrivește oricărui pasionat de istorie și geografie care are puterea să nu strâmbe din nas la orice fleac.
        Și, dacă tot am pomenit de istorie și sunt cu gândul la Asia, îmi doresc nespus să ajung și în Persia, locul biblic al Grădinii Raiului. Știu că din 1935 nu i se mai spune așa (denumirea oficială este Iran) dar parcă sună mult mai frumos. Oare pentru că iubesc pisicile persane? Și că îmi plac covoarele persane? Din păcate Orientul Mijlociu este acum sub alertă de călătorie din cauza condițiilor politice deși, dacă stau un pic să mă gândesc cred că atenționările sunt mai mult pentru americani decât pentru alte nații, așa că de ce nu? (Și à-propos de alerte, și Egiptul are aceeași situație dar excursiile în zonă se desfășoară, bine-merci)
foto bamjam.net
        Iranul are orașe ca niște bijuterii și cred că aș putea să stau în fața Podului Khaju din Esfahan ore în șir. Nu degeaba un proverb persan spune că acest oraș este jumătate din lume. Dacă aș ajunge în Iran n-aș avea nimic împotrivă să renunț la cochetărie și la pantaloni scurți și să umblu câteva zile înfășurată în văluri negre astfel încât să mă pot bucura de priveliști, oameni și locuri fără să atrag atenția asupra mea. Turistic vorbind, astfel de țări sunt doar pentru cei lipsiți de prejudecăți și care pot să facă anumite compromisuri fără să fie afectați. Pe românește, să se facă frate cu dracul până trec puntea. Că doar nu moare nimeni dacă te îmbraci altfel câteva zile și nici credința, oricare ar fi ea, nu-ți va fi distrusă. Iranul este un loc încărcat de istorie care abundă de minuni arhitecturale și unde iubitorii de frumos cu mintea deschisă au ce admira la fiecare pas.
           Nu îți ajunge o viață să vezi toată Asia… și n-am spus nimic de Hong-Kong, de Thailanda, de Japonia, de Malaezia cu zgârie-norii din Kuala Lumpur… Și nici de templele din jungla Cambodgiei…
         Dacă ar fi să faceți un top al destinațiilor din Asia unde ați vrea să ajungeți prima și prima dată? Sau poate deja ați fost?
        Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2015.

 

Share This:

5 păreri despre “Cu gândul la Asia

  1. Doua dintre destinatiile europene pe care le-as bifa si maine daca s-ar putea sunt Tokyo si New York. Astea ma atrag ca un magnet. Altele insa nu prea. mai am atatea de vazut din batrana Europa ca nu vreau sa o parasesc inca. :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *