Gânduri de după amiază

        A plouat toată noaptea și apoi toată ziua. O ploaie măruntă și rece care mi-a băgat frigul în oase scoțându-mi din minte orice dorință în afară de a ajunge cât mai repede acasă și de a-mi băga mâinile înghețate sub burta blănoasă a Sylvestrei care, știam sigur, nu catadicsise să se dea jos din pat pe o astfel de vreme. Mi-era o foame de zile mari dar gândul că în frigider mă aștepta ciorba de fasole cu ciolan afumat m-a făcut să rezist tentației de a ronțăi încă un baton de cereale. Aveam o poftă nebună să mănânc niște carbohidrați. Și cum ciorba de fasole fără salată de ceapă roșie alături e ca o bere caldă într-o zi caniculară, ajunsă acasă am tăiat repede o ceapă, am sărat-o, am picurat ulei și am turnat câțiva stropi de oțet balsamic… Mare greșeală!

IMAG2249

        Experimentele culinare nu sunt de mine, clar. Tradiționala salată de ceapă roșie își păstrează gustul neaoș doar cu oțetul nostru clasic, acru, aspru și fără nicio aromă iar oțetul balsamic o să-l combin de acum înainte doar cu rucola, creveți, feta, măsline și orice altceva care nu este românesc. Asta e de ținut minte pentru data viitoare când nu vreau să-i mai stric gustul cu astfel deîmbunătățiri. Am pățit exact ca atunci când am făcut salată de varză crudă și , în loc de oțet, m-am gândit să pun suc de lămâie care cică e mai sănătos. Alor mei nu le-a plăcut deloc, mi-au spus că are gust de prăjitură :) Se pare că unele lucruri sunt prea bine fixate în simțurile noastre ca să le mai putem modifica.

        Am primit comanda de la Yves Rocher și, pentru a nu știu câta oară, m-am întrebat de unde le vine profitul. Nu că n-aș putea eu dormi din cauza asta, dar mă intrigă faptul că în fiecare pachet primit de la ei, am avut cadouri mai scumpe decât produsele comandate. În iunie am primit o ofertă de ziua mea (și care era valabilă până pe 30 septembrie) care spunea că dacă fac o comandă de minim 49 de lei, primesc, la alegere, un parfum gratuit. Cum ar fi fost păcat să ratez ocazia de a-mi mări colecția de parfumuri, am cumpărat trei șampoane și un gel demachiant (pe care am plătit fix 49 de lei) și mi-am ales Quelques Notes d’Amour, a blind buy pentru care se pare că am fost foarte inspirată. Bine, am citit review-uri despre parfum înainte, dar nu mă așteptam să-mi placă atât de mult. E un parfum cald, greu, puternic și oarecum condimentat potrivit pentru iarna ce va să vină. După ce l-am testat și l-am lăsat să se așeze mi-a adus aminte de Gucci Rush, un parfum pe care nu l-am avut niciodată dar pe care îl recunosc de departe pentru că îl purta una din fostele mele șefe și îl simțeam de fiecare dată de la capătul coridorului. Iar coridorul avea vreo 20 de metri. Quelques Notes d’Amour nu este atât de puternic nici pe departe și poate de aceea îmi place mai mult. Dacă ar fi să-l caracterizez în două cuvinte acestea ar fi trandafiri și pădure. Da, trandafiri crescuți în pădure.

        Am deschis apoi televizorul și l-am văzut pe Sorin Oprescu venind, sau mai bine spus,adus, înapoi în arest după ce i s-au făcut o mulțime de analize medicale (costisitoare) pentru care nu a fost nevoit să stea nicio clipă la coadă. A stat într-o rezervă curată și a fost consultat de cei mai buni medici, a primit tratamentul de care avea nevoie și nu a fost nevoit să dea șpagă pentru a fi internat pe loc. Nu contest faptul că e bolnav la fel cum, deocamdată, nu îmi asum dreptul de a-i pune pecetea de vinovat deși pentru mine este una dintre cele mai mari dezamăgiri. În același timp m-am gândir la Spitalul de Oncologie din Cluj unde oamenii măcinați de boală și sfârșiți de oboseală se întind uneori neputincioși pe scări în lipsa locurilor suficiente de pe scaunele de așteptare. Își petrec acolo ore chinuitoare în așteptarea tratamentului sau a interpretării rezultatelor analizelor și se umplu de umilință și de un rău mai mare decât boala însăși. De ce abordarea și tratamentul bolnavilor este atât de discriminatoriu? Este nevoie să fii arestat preventiv pentru a fi tratat decent și civilizat? Sau este nevoie să fii primarul Bucureștiului? Sau, mai degrabă, ambele variante? Oare nu avem toți același tip de asigurare pentru spitalele de stat? Da, știu, viața nu e dreaptă, tocmai mi-am reaminitit…

Share This:

8 păreri despre “Gânduri de după amiază

  1. Mie-mi place tare ploaia. Imi plac si norii si m-am bucurat foarte tare de zilele ploiase din Cluj. Am stat mult pe afara, cu cainele, ca doar asa ne putem bucura de liniste fara sa mai strige diverse persoane la mine ca n-are voie cainele pe nicaieri. Cand ploua, cand ninge viscolit, dimineata devreme (pe la 5-6) si noaptea tarziu sunt momentele cand ma bucur de linistea datorata lipsei oamenilor.

    Si eu am probleme cu otetul balsamic, la salate pun doar otet de struguri, altfel nu le pot manca. N-am gasit nimic, niciun fel de mancare unde sa pun otet balsamic si sa-mi placa.

    1. Nu o să înțeleg niciodată oamenii care nu iubesc câinii și care se oripilează atunci când se apropie un animal de ei. Mie îmi place oțetul balsamic dar în combinație cu ceapa roșie nu a fost bun deloc.

      1. Nici eu nu inteleg. Si mai ales ca al meu e atat de batran ca abia vede, nu mai are dinti, nu aude aproape deloc si merge si incet, asa ca nu exista nicio posibilitate de a-i musca sau a-i atinge. Se fereste foarte tare de oameni, cred ca a fost maltratat inainte sa-l iau de la adapost.
        Eu as fi multumita doar sa taca, sa ignore, daca tot nu le plac animalele. Nu las niciodata nimic din urma lui, am mereu pungi la mine, dar tot primesc in fiecare zi priviri ascutite si reprosuri cum ca se duce lumea de rapa din cauza mea si a cainelui meu.

        1. Nu, lumea se duce de râpă din cauza oamenilor răi la suflet iar tu ești minunată dacă ai făcut gestul de a lua un câine de la adăpost.

  2. Am stat si eu prin spitalul acela cu cineva. Am avut noroc de un medic bun.
    Dar asteptarea, teama, incertitudinea- mda, probabil ca la „nivelul de sine” la care considera c-a ajuns Oprescu nu le va simti nici dupa gratii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *