2015 în cuvinte și imagini

        A mai trecut un an. A fost un an bun? Din multe puncte de vedere, poate că da, depinde doar de noi ce vrem să scoatem în evidență și de ce amintiri să ne legăm. Zilele fericite merită păstrate în amintire, momentele urâte lăsate uitării. Îmi fac acum bilanțul pe luni încercând să scot în evidență cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat în 2015. Și au fost destule.

• Ianuarie a fost luna lecturii. Am citit mai mult ca niciodată și am avut norocul să îmi cadă în mână cărți care m-au captivat și pe care le-am citit pe nerăsuflate cum ar fi autobiografia lui Andre Agassi, carte pe care o recomand chiar si celor care habar n-au cine este acest mare tenismen. Deși nu este un roman, efectiv nu o mai poți lăsa din mână, atât de incitant este scrisă și ajungi să te întrebi dacă într-adevăr Agassi, numărul 1 mondial în acest sport,  a urât cu adevărat tenisul. Apoi am avut o relație de dragoste-ură cu confesiunile lui Gheorghe Florescu, prototipul afaceristului din comerțul socialist, unul din cei care trăgeau sforile ducând o viață îmbelșugată departe de fraierii care stăteau la cozi interminabile pentru o sticlă de lapte. E o carte pe care (cred eu) cei care nu au trăit acele vremuri nu au cum să o înțeleagă pentru că face referire la foarte multe personaje reale  și la un stil de viață astăzi de neimaginat. Cartea Constanței Vintilă Ghițulescu este un documentar plin de farmec al vieții românilor de pe la 1700-1800: pețitorii, viața în doi, ziua nunții, imoralitatea, divorțul, zestrea sunt subiecte descrise pe baza documentelor găsite în arhive și te duc într-un timp și o lume cu totul altfel decât cea de acum. Foarte interesantă și nu doar pentru pasionații de istorie. Am citit multe cărți în ianuarie fără să îmi propun să le țin socoteala deși am văzut că este o chestie foarte la modă acum: să îți dai un target la numărul de cărți citite într-un an. Nu-mi place, nu văd sensul și nu cred că o s-o fac vreodată. Dar never say never.

• Februarie – luna inimioarelor îndrăgostite 🙂 Deși  Valentine’s Day nu este pentru mine o zi de sărbătoare (dar nici nu am nimic împotrivă și oricum prefer această zi decât așa zisa sărbătoare inventată cu Dragobetele de care n-a auzit nici naiba până acum), luna februarie a adus cununia Cristinei și, pentru a mia oară, aniversarea căsătoriei mele. Deci, muah-muah, țoc-țoc, pupături, urări, veselie și multe felicitări. A fost o lună frumoasă, cu un eveniment mare care a solicitat pregătiri pe măsură.

• Martie a fost luna SuperBlogului de primăvară care mi-a ocupat tot timpul. Probele au venit la fiecare două zile dar având deja experiența ediției precedente nu mi s-a mai părut chiar atât de stresant poate și pentru că faptul că am avut de scris doar 10 articole. Am terminat pe locul 6 și am fost mulțumită.
• Aprilie mi-a adus o experiență minunată, întâlnirea cu o mulțime de oameni pe care îi cunoșteam doar din online. Am fost mai mult decât surprinsă de modul în care am fost primită în comunitate și de prieteniile care s-au legat atât de repede cu oameni de vârste așa de diferite. Gala de la Brașov a fost un eveniment de neuitat unde m-am simțit ca peștele în apă și unde am cunoscut un grup de olteni minunați cu care păstrez și acum legătura.

• Mai  a fost luna în care am început un nou job, total diferit de ceea ce eram obișnuită. După 20 de ani într-o mare corporație m-am întors în timp trăind experiențe și un stil de muncă pe care  îl credeam dispărut dar care nu-mi displace deloc. E altceva și văd că viața are alt ritm și altă savoare dacă nu lucrezi 12 ore pe zi și dacă atunci când ajungi acasă nu mai ești nevoit să te gândești la ținte de vânzări, la teleconferințe și la planuri de acțiune.
• Iunie, luna mea și a Silviei, mi-am petrecut-o în cel mai plăcut mod posibil stând mai mult prin București, oraș pe care îl ador. După cum se vede, de micuța Silvia a avut cine să se ocupe așa că, la început de vară, când încă nu se instalase canicula năucitoare, am avut timp de plimbări în partea turistică a orașului și, ca de fiecare dată, m-am mirat de ce oare bucureștenii nu știu să aprecieze ceea ce au și sunt predispuși bombănelii.

• Iulie am simțit-o ca o lună de vacanță deși n-am avut nicio zi liberă. În schimb am petrecut fiecare dupămasă cu prietenii noștri dragi din Canada pe care nu îi vedem decât o dată la câțiva ani. Am băut bere, am râs, am mâncat și ne-am simțit extraordinar de bine cu toate că nu am plecat nicăieri așa cum ne propusesem dar am avut totuși parte de super quality time. A fost o lună pe care mi-o amintesc cu mare drag.

• August a fost luna dedicată familiei, ca de obicei o frumoasă lună de vară în care zile în șir mănânc doar lebeniță. Am făcut și clasica poză pe scări,  aceasta fiind prima poză (dintr-un șir pe care îl doresc cât mai lung) în care apar patru generații. Îmi doresc să se păstreze tradiția și să ne înghesuim cât mai mulți de acum încolo în fiecare an.

• Septembrie înseamnă Grecia de câțiva ani încoace și mă bucur că e așa. Anul acesta am fost în Thassos de unde n-aș mai fi plecat niciodată… La despărțire, proprietarul pensiunii, după toate urările de la revedere, drum bun, sănătate și toate cele, a strigat după noi Have a nice winter! și m-a făcut să tresar. Ca de obicei, speram ca vara să nu se termine niciodată.

• Octombrie mi-a priit de minune cu săptămâna petrecută în Anglia. Mai fusesem în Anglia, dar la Londra. De data asta însă am avut ocazia să cunosc puțin zona rurală și orașe mai mici care nu seamănă nici pe departe cu marea metropolă cosmopolită. E o diferență de la cer la pământ iar, în afară de farmecul micilor sate care m-au lăsat fără respirație, m-au fascinat zonele industriale care sunt neschimbate de 200 de ani, probabil de când au apărut. Parcă erau decoruri de film și nu realitate.

• Noiembrie a fost a doua lună de SuperBlog și a fost o lună obositoare dar vizita de 10 zile a Cristinei și Silviei m-a remontat și mi-a dat energie. Dacă vreți să vedeți ce am făcut împreună puteți urmări filmulețul făcut de Cristina aici.
• Decembrie m-a făcut fericită pentru locul pe podium câștigat la SuperBlog. Am ocupat poziția a treia ceea ce înseamnă o mare realizare. Am concurat cu oameni foarte talentați, mulți dintre ei lucrând în presă, în radio, în televiziune, în PR, domenii care au ceva, cât de cât, în comun cu scrisul. Eu am plecat acum un an și jumătate de la nimic și i-am ajuns din urmă ceea ce, fără niciun pic de modestie, mă face să mă simt extrem de mândră de realizările mele. Vreau să merg mai departe cu acest blog pentru că îmi place să scriu și lucrul acesta nu mă plictisește niciodată.

        Acesta a fost anul meu cu părțile lui bune. E adevărat că am avut și momente triste sau mai puțin fericite de care însă acum nu vreau să îmi mai aduc aminte. Pentru anul care vine îmi doresc să fiu sănătoasă alături de toată familia mea și să mă bucur de viață așa cum ne este dată, să pot trece peste toate încercările, să nu mă opresc din drum și să nu-mi pierd niciodată speranța. Celor care mă citiți vă mulțumesc pentru susținere, vă doresc un an bun și promit să fiu aici pentru voi, cu drag. La mulți ani!