Salată de icre

       V-am mai spus de nu știu câte ori că nu sunt mare specialistă la gătit și nici nu-mi doresc să excelez vreodată în acest domeniu dar, fără niciun pic de modestie, ceea ce știu să fac, îmi iese cu adevărat foarte bine. Nu sunt multe feluri cu care să mă laud însă cu salata de icre n-am dat niciodată greș și absolut toți cei care au gustat-o n-au avut decât cuvinte de laudă. Nu seamănă, nici măcar nu aduce, cu ceea ce găsim în comerț, ci este, pur și simplu, altceva. După părerea mea icrele sunt o mâncare de iarnă așa că momentul lor este în această perioadă. Eu le fac cu mixerul dar bineînțeles că se pot face și manual, frecate cu o lingură de lemn, numai că durează un pic mai mult. Cel mai adesea cumpăr icre de hering în cutiuță de 100 de grame și îmi iese o cantitate destul de mare, cam cât să umplu un bol de supă.

      Deși nu-mi plac rețetele care necesită măsurarea cantităților, de data asta o să scriu acest lucru pentru că este esențial. Prea mult ulei face ca icrele să devină grețoase iar prea puțin dă o senzație de bolovan în stomac. Ideal este ca această salată să fie pufoasă și aerată. Așa deci, avem nevoie de:

• 100 grame icre de hering
• 350 ml ulei de floarea soarelui
• 2-3 felii de pâine albă (depinde cât sunt de mari)
• o lămâie
• o ceapă albă mică (neapărat albă, cea roșie dă un aspect urât)
• 1-2 linguri de apă
• sare (uneori nu mai trebuie adăugată sare pentru că icrele sunt deja foarte sărate)

       Pâinea se curăță de coajă iar miezul se înmoaie în apă, apoi se stoarce, se fărâmițează, se pune în vas iar peste acesta se golește cutiuța de icre. Cojile de pâine se taie mărunt și se pun pe pervazul ferestrei astfel încât turturelele și vrăbiuțele să aibă de-o masă bună. Cu acest pas vă asigurați (parțial) intrarea în rai. 

      Bun, și acum să începem cu icrele care trebuie frecate exact ca o maioneză, adică uleiul trebui adăugat treptat, puțin câte puțin, astfel încât compoziția să nu se taie. Pentru că eu nu sunt cea mai îndemânatică atunci când trebuie să scurg din sticlă doar un strop de ulei și de multe ori am dat-o în bară, am găsit o metodă 100% sigură. Pun uleiul într-o cană și de acolo iau cu lingurița astfel încât sunt sigură că nu scap prea mult deodată. Merge perfect, în timp ce mixerul se învârte, adaug linguriță după linguriță.

       În timp ce mestecați icrele și uleiul, acestea capătă o consistență foarte groasă astfel încât devine necesar să adăugați și ceva apă dar îniante, puneți sucul de la o jumătate de lămâie. Dacă lămâia e foarte zemoasă, s-ar putea să nu mai fie necesar să adăugați apă dar asta se întâmplă rar. De data asta asta eu am stors și cealaltă jumătate de lămâie și am pus mai mult suc pentru că gustul nu mi s-a părut destul de acru. Este foarte important să fie suficientă lămâie în salata de icre, să se simtă gustul acrișor, altfel devine prea grasă și băloasă. Pentru că în continuare amestecul era prea tare, am mai adăugat vreo două linguri de apă.

       Cu mixerul, frecatul icrelor nu durează mai mult de cinci minute. La sfârșit se adaugă o ceapă mică tăiată mărunt (sau o jumătate de ceapă mai mare) dar în niciun caz să nu vă zgârciți la ceapă pentru că icrele fără ceapă n-au nici un dumnezo’. Pentru sare le gustați, de data asta eu nu am mai adăugat deloc sare pentru că nu mi s-a părut necesar. Icrele merg mână în mână cu măslinele așa că e musai să aveți măsline alături, iar o combinație de mai multe  sortimente arată foarte, foarte bine. A, și să nu uitați de bere 🙂