New Year’s Resolutions

7 January 2016 Ioana 11 Comments

A trecut deja prima săptămână din 2016 și eu încă nu mi-am stabilit rezoluțiile pentru noul an, cum oare de am amânat atât? Dar mai bine mai târziu decât niciodată, așa că… iată-le, așa cum mi-au năvălit în cap, fără niciun fel de ordine sau regulă:

Să văd măcar un film pe săptămână
Să fac 10 minute de gimnastică zilnic
Să merg la dentist la fiecare 6 luni
Să dau o mână de ajutor chiar și atunci când nu mi se cere
Să îmi cumpăr o lampă profesională ca să pot filma la orice oră
Să o caut și să o găsesc pe prietena mea din copilărie, Natima
Să economisec la pușculiță contravaloarea țigărilor pe care nu le fumez, deci vreo 2000 de lei
Să slăbesc 4 kilograme
Să-mi petrec vacanța de vară într-o insulă grecească
Să merg o dată pe lună la operă/balet
Să progresez în editarea de filme
Să aloc 30 de minute pe zi pentru curățenia în casă astfel încât în weekend să nu mai am treabă
Să scriu 250 de articole pe blog
Să adopt o pisică de pe stradă
Să zugrăvesc bucătăria
Să mă dau în fiecare seară cu întăritor pentru unghii
Să beau minim o cană de ceai verde pe zi
Să donez o parte din lucrurile care s-au adunat în casă
Să renovez balconul
Să vizitez Scoția
Să mă implic într-un proiect de voluntariat
Să nu mai irosesc apa de la robinet
Să-mi arăt recunoștința celor mi-au făcut un bine
Să fac cadouri fără nicio ocazie specială
Să petrec mai mult timp cu prietrenii
Să-mi dezvolt canalul de YouTube
Să fac ordine la fotografii
Să merg încă o dată la Muzeul Satului
Să citesc mai mult în engleză
Să merg cu bicicleta
Să-mi cos draperii noi la sufragerie
Să mănânc mai puține dulciuri
Să trimit vederi și felicitări prin poștă
Să organizez un concurs pe blog
Să-mi pregătesc hainele pentru a doua zi de cu seară
Să nu mai merg la cumpărături fără listă

Cam astea sunt. Cred, nu știu. Dacă îmi mai aduc aminte de ceva, o să adaug la această listă dar aș fi destul de mulțumită să le duc la îndeplinire pe toate 🙂

Ce salar ați alege?

4 January 2016 Ioana 14 Comments

Ieri am început să citesc o carte care de la primele pagini mi s-a părut extrem de interesantă. Nu este vorba de un roman, este o carte de marketing dar este scrisă într-un stil foarte plăcut, lejer și fără termeni tehnici astfel încât poate fi înțeleasă de oricine. Mai mult decât atât, este înțesată cu foarte multe exemple din viața reală, lucru care mă face să nu o mai las din mână și, pe lângă că se citește ușor, ridică unele întrebări care ar putea deveni adevărate teme de dezbatere publică. Atât de tare mi-a plăcut ideea următoare că e musai să v-o împărtășesc și vouă și tare mi-ar plăcea să vă aflu punctul de vedere. În urmă cu câțiva ani studenților de la o universitate americană li s-a cerut să facă o alegere aparent simplă. Ce ar prefera?

a) o slujbă în care ar câștiga 50000 de dolari pe an
sau varianta b) una în care ar câștiga 100000 de dolari pe an

Deși la prima vedere așa pare, nu este o întrebare pentru idioți. Toată lumea ar trebui să aleagă varianta b, nu-i așa? Dar, pentru că există și un dar, acest salar este legat de o anumită conjunctură și anume: În cazul primei opțiuni studenții ar fi avut un salar dublu față de ceilalți angajați care ar câștiga doar 25000 de dolari pe an iar în cazul variantei b, salariul lor ar fi fost jumătate din cel al potențialilor colegi care ar încasa fiecare câte 200000 de dolari pe an. În cazul celei de-a doua variante studenții ar fi avut mai mulți bani în total dar mai puțini decât cei din jurul lor.

Ce credeți că au ales majoritatea studenților? Varianta a cu mai puțini bani în termeni absoluți dar mai mulți în termeni relativi, adică au ales să trăiască mai bine decât cei din jurul lor. Se pare că oamenilor pur și simplu nu le pasă cum o duc ei ci contează mai mult performanțele lor în comparație cu ale altora. Oamenilor le pasă de ierarhii și vor să simtă în permanență că au un statut superior. Mulți se laudă (în mod inconștient uneori) cu performanțele lor fie că acestea sunt notele obținute de copii la bacalaureat, vacanțele în locuri exotice sau doar feluri de mâncare mai deosebite (gândiți-vă câte poze cu sarmale, prăjituri sau cozonaci au fost postate pe Facebook acum, de sărbători).

Sunt aproape sigură că nici eu n-aș suporta să am un job în care toți colegii mei să câștige dublu față de mine făcând aceeași muncă și aș prefera să am un serviciu unde să am recunoașterea necesară dar să nu simt zilnic umilință chiar dacă aș câștiga jumătate. De fapt există chiar și un proverb care într-un fel sintetizează cam aceeași idee: Decât codaș la oraș, mai bine fruntaș la sat. (Sunt surprinsă din nou de inteligența poporului român care, uite, le știe pe toate 🙂 )

Este în natura umană să ne comparăm mereu cu cei din jur și să vrem să impresionăm fie prin cunoștințele noastre, fie prin talentele pe care le deținem, fie prin aspectul exterior pentru că suntem ființe sociale care nu putem trăi în singurătate. Exemplul pe care vi l-am dat și care m-a pus pe gânduri l-am scos dintr-un context în care era vorba despre moneda socială și despre afișarea simbolurilor vizibile de statut pe care oamenii le arată celorlalți dar până la urmă întrebarea are sens și de una singură așa că vă rog să îmi spuneți, voi ce variantă ați alege? 50000 sau 100000 de dolari pe an? cu aceleași condiții impuse, desigur 🙂

Versace – Crystal Noir, gratis

3 January 2016 Ioana 16 Comments

În urmă cu un an îmi făceam o listă de rezoluții pentru 2015, mai exact 10 la număr, iar dacă vreți să le vedeți, o puteți face aici. Evident că nu le-am dus pe toate la îndeplinire, cred că mi-au ieșit doar 5, dar de unul dintre obiective sunt tare mândră. Spuneam atunci că vreau să îmi fac o pușculiță în care să adun bani. Nu vorbesc de conturi de economii deschise la bancă, ci de o pușculiță adevărată în care să pun mărunțiș: un leu, doi, trei în fiecare zi, pe care să o deschid la sfârșitul lui 2015 și să îmi fac un cadou mie însămi. Sunt curioasă cât o să adun.

Nu am avut chiar o pușculiță adevărată ci am improvizat una dintr-o cutie de ceai lipită cu bandă maro iar monedele le-am strâns pur și simplu într-o pungă.

Interesant de aflat este că aproape toate monedele le-am adunat de pe jos, de pe stradă, de prin magazine și de prin locuri unde alții le aruncă fără să le pese sau, din cauza lenii, nu se apleacă să le ridice. Această nepăsare a semenilor mi-a adus într-un an considerabila sumă de 38.41 lei sub formă de metal.

În pușculița de carton am găsit 233 de lei, bani pe care i-am adunat fără să fac nici cel mai mic efort și fără să simt nicio povară. Rest primit de la piață, câte 10 lei uitați prin buzunare, câte 5 lei găsiți prin mașina de spălat și așa mai departe. Deci e vorba de bani cu care, cu ei sau fără ei, tot acolo ești și nu vorbesc acum de planuri de economii făcute prin conturi bancare ci de mărunțiș care la prima vedere pare nesemnificativ. Sunt bani pe care nu-i simți nici dacă îi ai, nici dacă nu-i ai dar puși unii peste alții la un moment dat încep să reprezinte ceva.

Și lucrurile arată foarte bine atunci când te mobilizezi pentru o astfel de cauză așa că în ultima zi a lui decembrie am fost la bancă, mi-am depus banii în cont și, fiind mai bogată cu 271 de lei, mi-am făcut cadoul la care visam de ceva vreme comandându-mi de pe strawberrynet.com Crystal Noir de la Versace, unul din parfumurile mele preferate.

Param-pam-pam! Pentru că n-am scos niciun ban din buzunar pot să spun că e pe gratis? Pot, bineînțeles 🙂

Pentru 2016 mi-am propus același lucru dar de data asta voi folosi o pușculiță adevărată și voi avea tot timpul în cap gândul la economiile pe care le pot face datorită faptului că nu sunt fumătoare. Un pachet de țigări costă vreo 15 lei iar un pachet pe săptămână ar însemna, în decursul unui an, 780 de lei. E ceva, nu? așa că anul acesta, în decembrie, sper să găsesc acești bani în pușculița mea. De fapt, nu sper, ci sunt sigură că îi voi avea. Cine mai aderă la această idee?

Salată de icre

2 January 2016 Ioana 14 Comments

V-am mai spus de nu știu câte ori că nu sunt mare specialistă la gătit și nici nu-mi doresc să excelez vreodată în acest domeniu dar, fără niciun pic de modestie, ceea ce știu să fac, îmi iese cu adevărat foarte bine. Nu sunt multe feluri cu care să mă laud însă cu salata de icre n-am dat niciodată greș și absolut toți cei care au gustat-o n-au avut decât cuvinte de laudă. Nu seamănă, nici măcar nu aduce, cu ceea ce găsim în comerț, ci este, pur și simplu, altceva. După părerea mea icrele sunt o mâncare de iarnă așa că momentul lor este în această perioadă. Eu le fac cu mixerul dar bineînțeles că se pot face și manual, frecate cu o lingură de lemn, numai că durează un pic mai mult. Cel mai adesea cumpăr icre de hering în cutiuță de 100 de grame și îmi iese o cantitate destul de mare, cam cât să umplu un bol de supă.

Deși nu-mi plac rețetele care necesită măsurarea cantităților, de data asta o să scriu acest lucru pentru că este esențial. Prea mult ulei face ca icrele să devină grețoase iar prea puțin dă o senzație de bolovan în stomac. Ideal este ca această salată să fie pufoasă și aerată. Așa deci, avem nevoie de:

100 grame icre de hering
350 ml ulei de floarea soarelui
2-3 felii de pâine albă (depinde cât sunt de mari)
o lămâie
o ceapă albă mică (neapărat albă, cea roșie dă un aspect urât)
1-2 linguri de apă
sare (uneori nu mai trebuie adăugată sare pentru că icrele sunt deja foarte sărate)

Pâinea se curăță de coajă iar miezul se înmoaie în apă, apoi se stoarce, se fărâmițează, se pune în vas iar peste acesta se golește cutiuța de icre. Cojile de pâine se taie mărunt și se pun pe pervazul ferestrei astfel încât turturelele și vrăbiuțele să aibă de-o masă bună. Cu acest pas vă asigurați (parțial) intrarea în rai.

Bun, și acum să începem cu icrele care trebuie frecate exact ca o maioneză, adică uleiul trebui adăugat treptat, puțin câte puțin, astfel încât compoziția să nu se taie. Pentru că eu nu sunt cea mai îndemânatică atunci când trebuie să scurg din sticlă doar un strop de ulei și de multe ori am dat-o în bară, am găsit o metodă 100% sigură. Pun uleiul într-o cană și de acolo iau cu lingurița astfel încât sunt sigură că nu scap prea mult deodată. Merge perfect, în timp ce mixerul se învârte, adaug linguriță după linguriță.

În timp ce mestecați icrele și uleiul, acestea capătă o consistență foarte groasă astfel încât devine necesar să adăugați și ceva apă dar îniante, puneți sucul de la o jumătate de lămâie. Dacă lămâia e foarte zemoasă, s-ar putea să nu mai fie necesar să adăugați apă dar asta se întâmplă rar. De data asta asta eu am stors și cealaltă jumătate de lămâie și am pus mai mult suc pentru că gustul nu mi s-a părut destul de acru. Este foarte important să fie suficientă lămâie în salata de icre, să se simtă gustul acrișor, altfel devine prea grasă și băloasă. Pentru că în continuare amestecul era prea tare, am mai adăugat vreo două linguri de apă.

Cu mixerul, frecatul icrelor nu durează mai mult de cinci minute. La sfârșit se adaugă o ceapă mică tăiată mărunt (sau o jumătate de ceapă mai mare) dar în niciun caz să nu vă zgârciți la ceapă pentru că icrele fără ceapă n-au nici un dumnezo’. Pentru sare le gustați, de data asta eu nu am mai adăugat deloc sare pentru că nu mi s-a părut necesar. Icrele merg mână în mână cu măslinele așa că e musai să aveți măsline alături, iar o combinație de mai multe sortimente arată foarte, foarte bine. A, și să nu uitați de bere 🙂

Share This:

Share This:

Share This:

Share This: