Abia m-am întors și încă, nostalgică, sunt sub impresiile ultimei călătorii iar lucrurile care mi-au venit în minte nu sunt neapărat spectaculoase dar împreună formează un amalgam care în mintea mea se numește Anglia:
- Cabinele telefonice. Deși pare incredibil, se pare că în Anglia nu toată lumea are telefon mobil altfel cum se explică faptul că încă există cabine telefonice la fiecare colț de stradă? Și toate sunt funcționale, ba mai mult, merg atât cu card cât și cu fise. Vopsite în roșu strălucitor, cu simbolul regalității, o coroană aurie în partea de sus a tuturor celor patru laturi, au împânzit orașele încă de la începutul secolului trecut și au devenit un simbol cultural care se regăsește multiplicat în mii de mini variante în toate magazinele de suveniruri. Brelocuri, magneți, carnețele, jucării, căni, pahare, prosoape, tricouri, lingurițe, abțibilduri… aproape că nu se cade să te întorci din Marea Britanie fără un astfel de obiect inutil dar pe care privindu-l îți readuci zâmbetul pe față.
- Mașinile. Cu toate că acestea circulă pe partea greșită a drumului, ador liniile lor autentice care nu se regăsesc în nicio altă parte a Europei. N-am reușit încă să aflu care este marca taxiurilor, acele black cab ce par jucării venite dintr-o altă epocă dar le găsesc adorabile! Ca să nu mai spun de autobuzele cu etaj (double decker) care au un aer de vacanță chiar și la orele de vârf. Toate mașinile englezești, fie mari, fie mici, sunt atât de cool, este oare cineva care nu și-ar dori să conducă un mini cooper pe străzile Londrei?
- Accentul. Spre deosebire de americani (pe care i-am auzit doar în filme) britanicii cântă atunci când vorbesc, lungind și rotunjind cuvintele într-un fel de dulcegărie pe care o găsesc adorabilă. Iar când casiera îmi spune thank you, darling sau thank you, love mă topesc cu totul.
- Vremea. De câte ori mă întorc din Anglia sunt întrebată dacă a plouat mult. Da, plouă mult. Și des. Dar nu plouă la nesfârșit, de cele mai multe ori reprizele de ploaie sunt scurte și în câteva minute soarele iese din nou. Acuma plouă, acuma-i soare și într-o oră plouă iar. Umbrelele s-au inventat tocmai din acest motiv și nu cred că în secolul XXI dacă vrem cu adevărat să facem ceva suntem împiedicați de o simplă ploaie. Asta cu excepția mersului la plajă dar pentru plajă, bronz și valuri există alte insule cu nume grecești sau spaniole. Vremea din Anglia nu are extreme, nu e niciodată prea frig și nu e niciodată prea cald. Nu s-a pomenit ger de -20 de grade și nici cod roșu de caniculă iar ploaia care ține pământul reavăn tot timpul, face ca frunzele, iarba și florile să fie mereu proaspete.
- Iarba verde. Aproape că a devenit un automatism să adaugi cuvântul ”englezesc” atunci când vorbești despre gazon 🙂 Peste tot, începând din ultimul sat până la elegantele terenuri de tenis de la Wimbledon, gazonul este îngrijit cu sfințenie și arată perfect tot timpul anului. Ce-i drept, umezeala de care vorbeam ajută considerabil dar cred că și la noi s-ar putea obține o peluză impecabilă urmând sfaturile de aici.
- Ceaiul de la ora 5. Bine, nu trebuie neapărat să-l beau fix la ora 5 dar faptul că se bea mult ceai este exact pe gustul meu. În magazine raionul de ceaiuri este imens și întotdeauna îmi vine foarte greu să aleg care va fi următorul pe care îl voi testa. Până și ceaiul de la McDonald’s este bun și are cu totul alt gust decât cel din România. Adevărul e că în materie de ceai nu ne putem compara cu englezii care ne-au luat-o în față cu vreo sută de ani. Singura consolare rămâne faptul că, în afară de ceai, din punct de vedere gastronomic nu ne întrec la altceva 🙂
- Curțile bisericilor. Cred că n-am văzut nicio biserică, fie ea cât de mică, fără să fie înconjurată de un adevărat parc. Printre crucile celtice de pe vremea regelui Arthur nu se aud decât păsările care spun povești cu elfi și driade pentru cei care vor să asculte. Din loc în loc se găsesc băncuțe de lemn pe al căror spătar sunt inscripționate numele în amintirea cărora cei din familie au făcut respectiva donație. Ajung doar câteva minute să stai și să te detașezi de toate gândurile pentru a intra într-o stare zen și îmi place să-mi imaaginez că aici este locul din care pleacă proverbialul calm englezesc. Eu am testat și pot confirma acest lucru.
Poate mai sunt și alte lucruri care îmi plac dar poate încă nu le-am văzut. Sau poate nu le-am înțeles și mă gândesc acum la umorul englezesc care (oare doar mie?) mi se pare sec. Dar încă mai am multe în față de descoperit.
Buna Ioana,
Citind blog-ul tau mi-am amintit de ultima vacanta. Nu, nu am fost in Anglia ci in Washington state,unde apartamentul pe care l-am inchiriat era decorat cu tematica “Anglia”. Bibioteca, o cabina telefonica rosie, intr-un colt o cutie pentru scrisori; si absolut fiecare obiect era oarecum pe aceasta tema, inclusiv toate cartile din bibliteca. Frumos si cu mult bun gust. Nu spun de sortimentele de ceaiuri disponible! Pacat ca nu pot sa-ti atasez poze, sigur le-ai gasi amuzante!
Ti-am mai spus ca ador blogul-tau? Daca da, ma repet daca nu, da, ador blogul tau. Imi place ce si cum scrii! Bun retur si numai bine.
Iti multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase. Imi doresc foarte, foarte mult sa ajung in America si sa pot face o comparatie cu Europa, deocamdata visul pare destul de indepartat dar sunt sigura ca pana la urma mi se va indeplini. Asa sunt eu, o optimista incurabila 🙂
Te astept cu drag la Montreal! Si cred ca de la un fost “Info” la altul poti face turul Americii de Nord. Ar trebuii sa facem un fel de CAR ( mai stii ce era CAR in epoca de aur?) doar pentru costul trasportului, iar restul s-ar aranja.
Pare tare fain in Anglia dar inca n-am fost: nu m-as pune pe tren prin tunel , am fobie de avion…iar cu ferry-ul e complicat. Dar sper sa ajungem intr-o zi.
Noi inca mai avem cabine, am descoperit acum un an doi cind imi uitasem telefonul, ca sunt functionale (am platit direct cu cartea de credit), dar citisem undeva ca se desfiinteaza. In curtea primariei avem insa una rosie, de decor, primita cadou de la englezi, ca suntem infratiti cu un oras englez.
Si iarba e verde si in zona pariziana…mai frumoasa decit vara, cind se ingalbeneste.
Chiar imi place fiindca “spui” de fiecare data lucruri interesante ce altora le scapa sau nu le baga in seama. Vezi multe si ai talentul de a sti sa spui ce vezi.
eu fusei de 2 ori la Londra. Am adorat orasul! cosmopolit, vesel, verde – parcuri, toleranta, muzee si fiecare biserica, vorba ta, are ceva de zis. Si da, erau cabine telefonice si erau folosite! se pare ca nu toti englezii/cei de acolo sunt cu mobile dupa ei – mi se pare o libertate minunata!! ( eu in ultimii ani am redus vb la tel. ca consuma timp si tin doar sa raspund cui vreau si ne dam intalnire – vb 10 -20 min, dar stau prea mult pe net si skype…)
Dar ceaiul si placinta englezeasca am gustat-o in Tenerife: am descoperit o cofetarie englezeasca, tinuta de niste englezoaice in varsta, fix cum e in filme: cu decor de acum 200 de ani, scaune coloniale ( rachita??) cu perne mari si confortabile. Iar placinta de mere a fost de vis!!