Sâmbăta trecută cred că am visat frumos altfel nu-mi explic cum de m-am trezit cu un așa elan de a face ordine în bucătărie. Nici cafeaua n-am avut răbdare să o termin și m-am apucat de scos tot de prin dulapuri cu dorința arzătoare de a arunca tot la gunoi. De-a lungul timpului am adunat o mulțime de obiecte de care la un moment dat poate am avut nevoie și le-am folosit dar care pe parcurs și-au pierdut complet rostul. O altă categorie sunt cele pe care nu le-am folosit niciodată dar care mi-au înfundat sertarele ani de zile. Să începem deci cu categorisirea:
- Forme de prăjituri, forme de decupat, de tăiat sau de făcut tot soiul de elemente artistice pentru decorarea platourilor. Aici intră și șprițul (parcă așa se numește seringa aia mare care se umple cu cremă). N-am mai făcut prăjituri de ani de zile ca să nu mai spun de torturi care s-ar fi cerut a fi ornate. N-am avut niciodată răbdare să fac floricele de spumă și de altfel nici nu m-am priceput, iar să tai castraveți în formă de spirală n-am încercat niciodată. O singură dată am tăiat niște ridichi în formă de steluță, la un Paști prin 1995 🙂
- Cărți de bucate. N-am mai răsfoit o carte de bucate de nici nu mai știu când, ca să nu mai spun că mi-era plin dulapul de pagini decupate din reviste cu tot soiul de rețete. Cred că un simplu caiet în care să îmi notez lucrurile importante îmi este suficient iar atunci când am nevoie de ceva e extrem de simplu să caut pe internet. Pentru mine cel puțin cărțile de bucate sunt perimate așa că o să scap de ele cât mai curând.
- Magneți de frigider. Pe unii i-am primit iar pe alții i-am cumpărat chiar eu, ”amintiri” din diverse călătorii. Ce-o fi fost în capul meu, nu știu, pentru că ușa frigiderului astfel împodobită arată ca dracu’.
- Căni și pahare desperecheate, cu logo-ul a diverse firme, pahare distribuite la promoții la bere, suc sau vin, căni primite gratis alături de un borcan de ness, un pachet de ceai sau un plic de vegeta. Unele chiar drăguțe, viu colorate, cu mesaje simpatice și forme inedite dat muuuult prea multe pentru o casă de om.
- Ustensile de bătut spuma, adică așa numitele teluri. Și mai am unul, în formă de spirală din aia verticală pe care am uitat să-l fotografiez dar nu folosesc niciunul din astea trei. Dar le țin de umplutură. De ce ar mai folosi cineva așa ceva când lumea e plină de astfel de mixere de bucatarie care îți ușurează munca și îți economisesc timpul de o mie de ori? Probabil doar pentru motive sentimentale?
- Ibrice de cafea. Pentru astea am avut la un moment dat o pasiune aproape inexplicabilă și am tot achiziționat de câte ori am găsit ceva drăguț imaginându-mă duminica dimineața lângă aragaz preparând tacticos o cafea la ibric. Ei, din alte motive la fel de inexplicabile, asta nu s-a întâmplat never-ever. Între timp, după ce am încercat la Starbucks toate băuturile cu o mie de calorii per pahar, tocmai am aflat de aici ce este și de ce preferata mea este cafeaua americano. Și de ce mă enervează zațul care se regăsește în cafeaua la ibric 🙂
- Unelte/ instrumente, nici nu știu cum să le spun, de scos sâmburii din cireșe, de scos cotorul la mere, de tăiat pizza, de scobit pepenele, de tăiat cașcavalul și alte chestii de master chef în devenire, lucru care nu mi-a trecut prin cap niciodată. Rotița aia de tăiat pizza cred că n-am mai folosit-o de pe vremea când în oraș nu era decât o singură pizzerie și mergeam acolo la ocazii speciale, poate doar o dată pe an. În rest făceam acasă, cu aluat de pâine cumpărat la pungă și atunci, ca să pară mai interesant pentru copii, tăiam pizza cu acel instrument special deși la fel de bine aș fi putut să o fac cu un cuțit obișnuit.
- Cutii de plastic. Aici sunt Expertă. Cu E mare. Am adunat atâtea cutii că nici mie nu-mi vine a crede. Dar toate erau frumoase, rezistente, cu capac care închide etanș, perfecte pentru a ține mâncarea în frigider sau la congelator, potrivite pentru excursii sau de dus o gustare la serviciu. Cutiile rămase de la înghețată sunt preferatele mele și nu mă îndur să le arunc, parcă îmi rup o bucată de suflet când le văd la gunoi 🙂 Dar acum m-am hotărât și am păstrat doar zece. Inițial am zis cinci dar ar fi fost prea bruscă trecerea.
- Cârpe de bucătărie. De șters vasele, de șters masa, de șters paharele, geamul sau frigiderul. Am cumpărat astfel toată gama de prosopele de la cele mai groase la cele mai subțiri, de la colorate și brodate, la cele simple și albe. Cele mai multe sunt cu eticheta pe ele pentru că nu apuc să le folosesc dar, în ciuda acestui fapt, îmi fac alte cârpe noi și din tricourile pe care nu le mai îmbrac. Le ducupez mânecile și le arunc la gunoi , spatele îl tai în două pentru cârpe mai mici iar fața o las întreagă pentru o suprafață mai mare. Am cârpe pentru trei generații de acum încolo.
- Veselă și tacâmuri speciale pentru pește. Pe astea nu le-am cumpărat pe nici unele, le-am primit pe toate, nu le-am folosit niciodată și nici nu le prevăd un viitor luminos. În schimb le-am mutat dintr-o parte în alta de nenumărate ori. Farfurii în formă de pește?? Și cuțitele alea îndoite ciudat… C’monn, asta e deja prea mult pentru o bucătărie de bloc.
Dacă stau să mă gândesc un pic, lista nu se oprește aici. Mai am pungi, foarte multe pungi, dar pe astea o să le folosesc la strâns gunoiul, fețe de masă pe care nu le-am mai întins de ani de zile, farfurii cu model cu floricele primite la nuntă și care nu mi-au plăcut niciodată, linguri de lemn în prostie… Pfff… trebuie să scap de o mulțime de lucruri. Voi cum stați la capitolul ăsta?
Daca ai de gand sa donezi altei colectionare eu ma inscriu la telul para pt ca nu stiu sa fac mamaliga numai cu instrumentul asta,la rotita de taiat pita ca a mea e dintata,si putem face schimb de cutii ca am si eu o multime dar in excursii prind bine.Asa ca la urmatoarea intalnire hai sa ne distram cu un targ adhoc de lucruri inutile.Dam strigare la fete si sa te tii de ce distractie o sa fie.
Si eu am numai balarii inutile.
Pai, pungi, pungute, pungulete, nu conteaza ca sunt noi sau uzate, pungi sa fie… pentru a mai pastra ceva. In vara am aruncat un cos intreg. Mai e si zdrobitorul de usturoi. L-am atins ultima oara cand l-am aruncat in sacosa sa ne mutam, il urasc. Mie imi place usturoiul tocat, isi pastreaza gustul. Si ar mai fi si paharele ramase intregi din anumite seturi, nu ma indur sa le arunc, ar fi cazul.
Ha-ha 🙂 presa de usturoi e printre puținele ustensile pe care le folosesc.
eu sper din suflet ca nu ai aruncat tot ce ai zis ca nu ti trebuie….sau ca sunt inutile fiindca da mi voie sa ti spun , din experienta proprie , ca s ar putea sa para inutile la momentul acesta dar sa le folosesti cu succes mai incolo;rolul de bunica a fost pina acum ceva timp al mamei tale dar vrei nu vrei va veni timpul cind tu vei juca acel rolsi sunt convinsa , chiar daca acum nu te vezi in ipostaza respectiva, ca o vei face cu drag;deocamdata , ca bunica te bucuri de silvia intr un anumit fel dar va veni vremea cind vei face prajituri si torturi si vei orna tot felul de aperitive de dragul si cu ajutorul ei si al ruxandrei;si crede ma , va fi o bucurie de ambele parti;poate la inceput nu o sa ti iasa toate dar te vei perfectiona si craciunul ca acasa nu seamana cu nimic altceva oricit de mult imi plac prajiturile de la patiserie;au parfumul specific al copilariei si gustul inegalabil asociat cu “bunica’asa ca nu arunca nici cartile de bucate chiar daca poti gasi pe net totul fiindca nu se stie cind se ia curentul(sic) si ai nevoie de elefie chiar ca amintiri sau de ce nu de colectie ; ai fi uimita sa vezi ce bine sunt evaluate in timp de colectionari lucruri care nu se mai gasescpe piata(incearca sa cumperi o cravata de pionier!);i ce priveste ustensile si vesela pt peste sau acele chestii inventate pt lucruri la care nici nu ne am gindit lasa le inca….sunt asa importante la un moment dat pt cei care vor sa si aminteasca de noi cu drag spunind”asta e de la mama”au o alta valoare….eu nu s bunica dar sunt o mama “tinara”si ana-sophia m a invatat sa pretuiesc anumite lucruri care in alte circumstante cu certitudine le as fi vazut si eu inutile;acum insa fac prajituri si cam de 5 luni incep sa mi iasa si cele mai dificile si nu ti spun ce bucurie e cind , cu minutele pline de aluta facem un tort “because it s daddy birthday”si asta e in fiecare saptamina….si cum am eu un inscris pe perete ‘good moms(valabil si pt bunici) have sticky floors dirty ovens and happy kids”si eu sunt o mama foarte buna din acest punct de vedere…te pup
Awww, ce zicală drăguță 🙂 Sticky floors and happy kids 🙂
Chiar azi am fost cat pe ce sa iau de la lidl un set de 13 caserole, dar mi-am amintit de articolul tau si, de asemenea, de inutilitatea lor in momentul de fata.
Bine ai făcut 🙂
Eu folosesc cu mult spor si formele, si spritul si mai ales telul fara de care n’as putea face sos bechamel sau mamaliga, ba am si unul mai mic pentru maioneza.
Magneti nu imi iau, carti de bucate le-am rarit si eu :Silvia Jurcovan pt mine e sfînta, plus un caiet cu spirala in care imi pun retetele ( am pus acolo si cele una doua retete pe care le foloseam din cartile aruncate. Cutiile de plastic le-am inlocuit cu borcane.Ai grija cu cutiile de inghetata, ele nu’s facute ca sa le refolosesti, in general se fac teste de transfer substante nocive din ambalaj in continut, si in cazul lor pentru îngheţată, tinuta in congelator, se are in vedere si timpul de contact. Se poate ca plasticul ala sa nu fie potrivit pentru alte ingrediente, alte moduri de păstrare ,alt timp. Stiu, am mulţi pitici 🙂
A, si folosesc instrumentul de golit mere cît si cel de taiat pizza ( mai mult la taiat aluat de biscuiti, ca pizza o tai cu foarfeca).
Cu foarfeca? :))) no, că de-asta n-am auzit până acum dar presupun că e ceva special.
Foarfeca e un accesoriu f folosit la noi in bucatarie. Uneori ma servesc de ea sa scot pizza din cuptor 🙂
Ca să vezi, uite câtă lume folosește telul la mămăligă 🙂 Eu nu pot decât cu lingura de lemn.
Si eu am avut farfurii in forma de peste, chiar si platou in forma de peste, tot asa, am renuntat la ele pentru ca nu le folosisem niciodata in 10 ani.
Telul in forma de para eu il folosesc adesea (la amestecat mamaliguta sau la crema de vanilie sau sosul cu smantana pentru ardeii copti etc. ca sa nu faca faina cocoloase; la amestecat bine de tot limonada in carafa inalta, la amestecat dressing-ul pentru salata – se combina bine ingredientele, la batut ouale pentru omleta). Telul in forma de spirala il folosesc cand fac pandispan sau prajitura cu fructe si pandispan (contrar a ceea ce s-ar putea crede, dureaza putin sa se faca spuma din albusuri si simt ca am un control, ca simt mai bine aluatul, cu mixerul nu prea-mi place).
Mă doare mâna dacă bat albușurile manual 🙂
Nu cred ca bat albusurile mai mult de 2 minute in total :)), sa stii, se fac repede. Practic le bat pe ele singure sa se faca spuma bine, apoi adaug zaharul tot odata si iar le bat bine pana sta telul singur, vertical, in spuma. Dupa aceea nu se mai bate, doar se amesteca restul de ingrediente. Asa pot sa simt consistenta aluatului si asa m-am obisnuit – cu mixerul chiar pot rata reusita pandispanului :)) pentru nu mi-e indemantic (mixerul il folosesc numai la maioneza)
O da, si eu fac curat periodic si arunc/daruiesc lucrurile pe care nu le folosesc.
Nici eu nu fac prajituri – in afara de clatite, placinta si bezele. Asa ca spritul il pastrez pentru bezele – facem rar, dar atunci cand facem, ne place sa fie cat mai frumoase.
Carti de bucate nici n-am, nici nu-mi trebuie. Traiasca Google! Daca raman fara curent, nici nu pot gati (pentru ca plita si cuptorul sunt electrice).
Magnetii nu-i apreciez de fel.
Canile desperechiate le-am trimis la tara. Mi-am cumparat un set frumos, si am mai pastrat vreo 2 cani desperechiate, dar dragi.
Telul tocmai l-am aruncat… incepuse sa rugineasca stand degeaba. Prefer mixerul.
Ibric am unul si bun – si pentru cafea, si pentru ceai, si pentru vin fiert…
Instrumente am putine si le folosesc. Rotita pentru pizza o foloseste sotul, cand gatim pizza. E placerea lui 🙂
Cutii de plastic avem fara numar (sunt tare bune pentru depozitat diverse alimente prin frigider, dar si pentru pachet; noi mancam destul de diversificat, asa ca avem mereu multe feluri de mancare, in cantitati mici, si frigiderul e plin de cutii si cutiute). Mi-am cumparat unele frumoase, set – toate cu capac verde-praz. Am si eu piticii mei- sa fie toate asortate.
La carpe se schimba povestea; eu urasc sa transform in carpe hainele vechi. Prefer sa le arunc, sau sa le donez, daca mai sunt in stare buna. Pentru curatenie prefer carpe frumoase, nu carpe care sa-mi aminteasca de foste haine…
Eu am facut curat, am dat toata vesela care nu-mi placea si pe care n-o foloseam, ca sa nu ma incarc aiurea cu ea. N-are rost sa ma incarc cu lucruri care nu-mi plac… sunt oameni care au nevoie de ele si le apreciaza.
Saptamana asta mi-am propus o noua runda de curatenie… sa vad de ce mai scap de prin bucatarie. Nu sunt adepta pastrarii lucrurilor, ca poate imi vor trebuie peste nu stiu cati ani, in nu stiu ce ocazie… prefer sa le cumpar atunci cand voi avea nevoie.
Și mie îmi place să ”scap” de lucruri dar culmea este că imediat după ce arunc un obiect, am nevoie de el :))))
Citesc randurile scrise de tine si ma regasesc :)) !!! Am in dulapuri o gramada de ustensile pe care nu le-am folosit de multa vreme, dar nu ma indur sa le arunc… Poate voi avea vreodata nevoie de ele :)) !!!
Si eu am rasturnat bucataria saptamana trecuta :)) asa multe nu am adunat (dar m-am mutat de 2 ori in ultimii 3 ani, am trecut prin 2 sesiuni de aruncari)
La mine functioneaza sa am chestii multifunctionale (wok-ul e si tigaie de facut chestii cu sos mai mult, de ex ) si cate un sg obiect pt un scop. Nu stiu de ce totusi si eu aveam 2 teluri, am aruncat unul, eu il folosesc exclusiv la scrambled eggs, in rest am mixer. Un sg polonic, etc. Si eu am aruncat tot felul de canite si paharele din ceramica sau sticla, nu ma induram sa le arunc (cumpar porcarii gen budinci care vin in recipiente din astea, nu plastic ) , le-am aruncat /reciclat.
Eu am si camara, acolo inca n-am intrat, si acolo e grosul. Dar o iau incet, ca nu-mi incape in container gunoiul daca iau elan ?
Înțeleg deci că nici tu nu ești adepta stilului minimalist 🙂
Totul pana la bucatarie, da? 😀 😀
Nu am tel din ala, si oua si omleta si mamaliga le dau la furculitza. Dar de cand m-am mutat la casa mea m-am extins cu inca 2 oale, multe borcane mari (fac muraturi su mananc ca sparta si mai dau si la vecini), castroane de sticla (in locul cutiilor de plastic, dar inca nu am scapat de toate). Din alea de decorat…sa te razi, am si din alea de modelat pasta de zahar. Niciodata folosite. Nu le aruncai. Am si cani cacalau desperechiate, si tot …. atasament emotional zic.
Dar folosim cutitele de peste! Mancam des peste (2-3 ori pe sapt) si suntem din aia cu cutzit special 😀 – ce mai, fitze pe noi, cu astealalte ne stau in gat, doar asa mancam la mamaia pe garla la Dorohoi!. Dincolo de gluma, imi place sa mananc cu cutitul de peste, parca merge mai bine treaba, si cum le-am luat la o vanzare de vechituri, imi sunt si mai dragi.
In orice alta parte a casei aplic regula: ce nu folosii 6-12 luni pleaca, e clar ca e inutil, dar totusi in bucatarie… si ma gandesc sa cumpar un spatiu in subsolul blocului doar sa mai depozitez din bucatarie 😀 😀 😀
Tu faci cu lucrurile din bucătărie cum fac eu cu pantofii și eșarfele. Mă străpunge în inimă când trebuie să arunc ceva :)))) (cu hainele n-am nicio problemă)
asa sunt cu bucataria si cu cartile :D. (esarfele si pantofii vin si pleaca, dar pt carti era sa ma cert cu colocatarul, e si mai si decat mine 😀 😀 😀 ) . Intr-o zi o sa fac ordine si disciplina, dar nu am inca curajul 😀
Magnetii de frigider nu imi plac de nici o culoare si tot incerc sa-i dosesc, dar culmea ca tot primesc, vede lumea ca nu am si se gandeste sa-mi cumpere.
Cafeaua o beau la ibric, am unul si bun, carpe nu am destule, dar in rest… cani am mai dat ca nu am spatiu pentru ele si alte mici porcarioare le-am pus intr-o punga si asteapta sa ma hotarasc sa le fac vant, ca desi zac nefolosite de vreo 10 ani poate mi-or trebui…
Ha-ha 🙂 Și eu am ”în așteptare” câteva pungi cu prostii.