Și aici mă refer la laminarea documentelor, nu a parchetului și în niciun caz nu este vorba de laminarea genelor sau a sprâncenelor 🙂 pentru că nu știu dacă până acum voi ați auzit de chestia asta, dar există o procedură de înfrumusețare prin care se laminează genele. Pe mine m-a șocat pur și simplu deși credeam că sunt destul de open-minded și nu resping niciun fel de intervenții care ar duce, din punct de vedere estetic, la un aspect mai plăcut. Dar să îți pui plastic pe gene și pe sprâncene și, practic, să le cimentezi cu tot felul de substanțe dubioase deja mi se pare prea mult. Este o tehnică (destul de controversată) de ondulare, ridicare, lungire, îngroșare și în același timp de vopsire a genelor (și sprâncenelor) naturale. Adică un fel de gene false definitive care, desigur, arată și mai fals dacă se poate spune așa. Dar ce mai contează acest mic amănunt acum când la mare modă sunt buzele umflate cu pompa, extensiile de păr, unghiile kilometrice de plastic, diamantele lipite pe dinți și lista poate continua. Sânii de silicon au intrat de mult în normalitate.
Din punct de vedere tehnologic laminarea documentelor și a genelor este oarecum similară în sensul că se aplică atât pe față cât și pe verso o folie subțire și transparentă care etanșează ceea ce este prins la interior dar din punct de vedere al utilității, doar laminarea documentelor bifează acest aspect în timp ce procedura de beauty mi se pare de-a dreptul periculoasă. Ce documente se pretează la a fi laminate? broșuri de prezentare, materiale de marketing, flyere, descrieri tehnice, meniuri de restaurant și orice alte hârtii care trec prin multe mâini și sunt utilizate frecvent. Recent am văzut la grădinița nepoatei, dar și la multe școli mai răsărite, că s-au dotat cu laminatoare pe care le folosesc pentru a înfolia diverse fișe și desene folosite ca material didactic.
Este avantajos cel puțin din două puncte de vedere, în primul rând pentru că oferă o protecție mai bună, orice lichid vărsat sau orice urmă de grăsime, mâncare, acuarele sau alte chestii care pătează pot fi șterse cu ușurință cu o cârpă sau un șervețel umed iar aspectul numărul doi, pentru că durabilitatea în timp crește simțitor. O foaie de hârtie obișnuită care trece des din mână în mână se rupe, se îndoaie, își franjurează marginile și colțurile și în scurt timp ajunge de nefolosit. Va trebui retipărită dar desigur că atunci când pentru desfășurarea activității sunt necesare multe exemplare trebuie avute în vedere și costurile care se duc pe cartuse de imprimanta, trebuie văzut deci ce este mai profitabil.
E destul de clar că atunci când îți cumperi un laminator te bucuri ca și când ai avea o jucărie nouă, problema e să nu cădem în extrema de care pomenea Murphy în celebrele sale legi dar într-o altă variantă: dacă tot ceea ce ai este un ciocan, toate obiectele din jur îți par cuie. Adică să nu ne apucăm să laminăm orice hârtie ne cade în mână cum a făcut un coleg de-al meu care într-un exces de zel și-a laminat toate actele din casă începând de la certificatele de naștere ale copiilor, certificatul de căsătorie, diploma de bacalaureat, acte de succesiune, de proprietate, de stare civilă… tot ce era important și era ținut în dosarul cu acte al familiei așa cum cred că avem cu toții.
Șoc și groază! În momentul în care i s-a solicitat, într-un cadru oficial, primul act (dacă bine țin minte, soția a avut nevoie de certificatul de căsătorie în original pentru a dovedi schimbarea numelui) a constatat cu stupoare că acest act nu i se poate lua în considerare fiind laminat. Nu-i venea să creadă și s-a dus, pentru confirmare, cu toată mapa la Evidența Populației la Registrul de stare civilă unde a primit aceeași sentință neagră. Toate actele îi erau nule! Ultimul lucru pe care ți-l dorești în România este să îți refaci un act pierdut, furat sau deteriorat. De multe ori chiar și pentru un act expirat este multă umblătură, darmite pentru prima variantă care a fost considerată distrugere și pentru care a trebuit să plătească și amendă… Nici nu știu dacă e de râs sau de plâns dar în niciun caz nu aș fi vrut să fiu în locul lui. De acum înainte însă sunt sigură că se va limita doar la a lamina poze și eventual rețete de mâncare 🙂
