5 probleme care pot apărea atunci când locuiești la bloc

        Nu spun că dacă locuiești la casă nu apare niciuna dintre acestea și nici că dacă îți duci traiul la bloc sunt toate pe capul tău, dar probabilitatea ca ele să îți provoace neplăceri este cu mult mai mare atunci când locuiești într-un bloc. Și mai ales unul construit în perioada comunistă, așa ca cel în care stau eu. Ideea acestui articol mi-a venit atunci când mă plângeam unei prietene despre eterna problemă a infiltrației apei prin plafon, problemă cu care mă confrunt de ani de zile și care, pe când credeam că am scăpat, a reapărut. Mi-a răspuns că ar prefera să stea la ultimul etaj decât la parter, așa cum stă ea, și să suporte gălăgia grupurilor de tineri care se adună sub fereastra ei și care o deranjează, mai ales acum vara, până târziu după miezul nopții. Așadar, iată care cred eu că sunt problemele care apar cel mai frecvent în blocurile din România.

1. Igrasia.  Nu numai că este inestetică dar atrage după sine și diverse boli de la simple alergii până la afecțiuni pulmonare. Nu știu să apară pe pereții construiți din cărămidă (deci la blocurile ridicate înainte de anii 70)  dar la blocurile din betoane igrasia este ceva foarte frecvent. Sau, mai bine spus, era, pentru că toate cunoștințele mele care s-au confruntat cu această problemă și-au izolat pereții cu polistiren expandat. Unii doar pe interior, alții, acolo unde asociația de proprietari s-a implicat, și pe exterior. Se pare că este o soluție eficientă și care durează bine în timp. Vorbesc din ce am văzut în apartamentele prietenilor mei cărora la un moment dat li se făcuse mucegai peste tot în spatele mobilei.
2. Hidroizolația. Despre asta, din păcate, pot să vorbesc din proprie experiență. Am încercat toate soluțiile, inclusiv construirea unui mic acoperiș din tablă, de aproximativ 50-60 de cm înălțime. Ideea asta a fost cea mai bună și ne-a ținut mai bine de 10 ani până când, la o furtună puternică de vară, vântul a smuls acoperișul și l-a aruncat în stradă. Marele noroc a fost că nu a rănit pe nimeni și nici nu a căzut pe vreo mașină. Am revenit apoi la metoda clasică.  Firma care s-a ocupat de lucrare ne-a asigurat că izolația este făcută cu cele mai performante materiale (și, cel puțin din punct de vedere al prețului așa a și fost) și că ei ne vor asigura o garanție a lucrării de 10 ani. Au trecut doi și lucrarea e praf. Este adevărat că au venit la fiecare reclamație și au cârpit ceea ce era stricat dar asta nu mă încălzește cu nimic. Explicațiile pe care le primim de fiecare dată sunt halucinante, n-ar recunoaște nici morți că au fost total lipsiți de profesionalism, ci am fost doar noi, locatarii, urmăriți de ghinion.
3. Vecinii. Aici aș putea scrie scenarii pentru seriale de comedie. Din fericire la mine pe scară nu am vecini gălăgioși, nici scandalagii, nici din cei care fac mizerie. Este totuși greu uneori  să te pui de acord cu deciziile care implică votul tuturor pentru că oamenii sunt foarte diferiți și nu gândesc la fel dar, ca în orice relație, e bine uneori să mai lași de la tine sau să faci mici compromisuri pentru binele comunității. Și dacă tot ziceam de comedie, să vă povestesc o fază drăguță petrecută la una din primele ședințe ”de bloc”, când eram cu toții proaspăt mutați în apartamente. Vorbeam despre amenajarea spațiului verde și unul dintre vecini a venit cu ideea plantării unor butași de viță de vie urcătoare astfel încât pe peretele din spatele blocului să avem ceva verde care în același timp să țină răcoare vara. În plus, mai spunea că este un soi de vie extrem de productivă și că în doi ani am putea ajunge chiar să avem o recoltă frumușică, moment la care unui alt participant la ședință i s-a aprins un semnal de alarmă. Dacă vom culege strugurii, vom face vin, da? Și dacă vom face vin, cum îl împărțim? Cine, cât, ia? Care e procentul celor de la etajele superioare unde nu ajunge via, cât se cuvine la o scară și cât la cealaltă având în vedere că scările nu sunt identice? Vorbea cât se poate de serios, fiecare frază era un fel de sentință și era atât de pătruns de importanța clarificării acestui aspect  încât o bună parte din vecini i-au dat dreptate. Și decât să ne certăm în viitor despre cum împărțim vinul, mai bine nu mai plantăm nimic. Și așa a rămas.
4. Gândacii. Pot fi cea mai mare spaimă a unor persoane, dar ce spun spaimă, că unii intră în panică de-a dreptul când văd un gândac fugind ca bezmeticul în momentul în care aprinzi lumina. Și, cum spuneam la început, gândacii pot să apară și la casă dar la bloc au un mediu de dezvoltare mult mai propice și, în plus, au unde să se ascundă prin coloanele de țevi. Știu că multă lume evită să vorbească despre acest subiect ca și când ar fi o rușine să te trezești într-o bună zi că ai gândaci în bucătărie. De fapt la noi multe subiecte sunt tabu dar în Anglia am văzut că există până și jocuri pentru copii care se numesc Bugs in the Kitchen 🙂 Tot ce trebuie să faci este să prinzi gândacii în capcane și apoi să te descotorosești de ei pentru că toate jocurile pentru copii reproduc realitatea adulților la o scară mai mică.
5. Înfundarea vasului de toaletă. Sau, mai rău,  a coloanei de canalizare. Se întâmplă atunci când depinzi de oameni care nu au simțul răspunderii și aruncă în wc obiecte care nu se dizolvă și care apoi provoacă adevărate catastrofe domestice. Deși acum există multe soluții de desfundare wc, este preferabil să nu se ajungă la asta. La mine în bloc s-a întâmplat odată rău de tot și, după ce am încercat să rezolvăm problema cu tot felul de soluții chimice, operațiune total nereușită, am fost nevoiți să chemăm un instalator care desigur avea în dotare pompe vacuum cu care a extras din țeavă un… prosop. Nu un șervet, nu o cârpă, nu un prosopel, nu ceva de mici dimensiuni ci ditamai prosopul! Chiar și din greșeală să fi căzut în vasul de toaletă era imposibil să nu îl observi și cine l-o fi scăpat putea să îl arunce la gunoi în cazul în care nu ar mai fi vrut să îl folosească, dar în niciun caz să tragă apa după el. E o chestiune de educație și à propos de asta și de jocul cu gândacii, am văzut jocuri care abordează și această temă, dacă vă vine să credeți, a înfundării wc-ului. Adică îi învață pe copii de mici, ce poți și ce nu poți să arunci în vasul de toaletă.

           Voi cu care din problemele acestea v-ați confruntat? Pentru că nu pot să-mi imaginez că ar exista casă unde să nu se fi întâmplat nimic din toate astea.