Silvia biciclista

        Eu cred că pentru un copil nu este suficient să aibă note mari la matematică și la română și să fie mereu premiant. Poate că lucrurile astea or fi importante până la un moment dat, dar nu prea te ajută în viață. Oportunitățile nu apar niciodată în timpul rezolvării problemelor din culegerile de algebră ci atunci când ai ocazia să cunoști oameni noi în conjuncturi diferite. Dacă stai pe margine atunci când lângă tine se petrec lucruri, nimeni nu o să te observe vreodată. Iar ca să fii mereu în mijlocul evenimentelor trebuie să știi de toate: să schiezi, să te dai cu bicicleta și rolele, să joci tenis, să vorbești engleza, să înoți, să știi să ai grijă de un animal de companie și eventual să cânți la un instrument. Asta dacă nu ești complet afon 🙂 Cam asta am vrut eu pentru copiii mei și la fel îmi doresc și pentru Silvia așa că atunci când am văzut departamentul de biciclete copii de la Noriel nu m-am putut abține să nu mă gândesc ce bine o să-i stea peste vreo doi-trei ani pedalând prin parc.

        Sunt lucruri pe care copilul trebuie să le învețe de mic și chiar dacă pentru părinți nu par importante, ele au un rol covârșitor în modelarea personalității. Faptul că este acceptat în orice cerc, faptul că știe câte un pic din toate, îi dă o încredere în sine pe care altfel i-ar fi foarte greu să o dobândească. Desigur că dacă este olimpic internațional la matematică devine automat o mică vedetă în comunitatea lui de prieteni dar dacă este doar tocilarul care ia zece la toate tezele și nu știe să facă nimic altceva, va rămâne cu acest statut pentru totdeauna iar după ce va termina școala nu va mai fi niciodată primul la nimic. Acesta este unul dintre principiile după care mi-am crescut copiii și eu spun că am făcut o treabă bună.

        Revenind la biciclete, pe cea de mai jos aș alege-o pentru prințesa Silvia. Roz, cu cauciucuri albe și cu scăunel pentru păpușă, mi se pare adorabilă. Aș renunța doar la rotițele ajutătoare care, după părerea (și experiența) mea, mai mult încurcă decât ajută. Atâta timp cât copilul știe că se poate sprijini pe ele, o va face. Dacă nu contează pe sprijinul lor, va căuta în alt mod  soluția de  a-și menține echilibrul și cu siguranță o va găsi în cel mai scurt timp posibil.

bicicleta-disney-princess-30-cm-roz        Sentimentul de independență pe care ți-l dă mersul pe bicicletă este grozav iar odată învățat, zice că nu se mai uită niciodată. Silvia a început deja antrenamentele în vederea practicării acestui sport dar încă mai are puțin de lucru la mușchii picioarelor. Raportul dintre țesutul adipos și masa musculară nu este chiar cel mai fericit exemplu pentru un sportiv, dar toată lumea m-a asigurat că după ce va începe să umble i se vor vedea genunchii care acum sunt îngropați în ceva extrem de pufos și moale 🙂

IMAG2571

Share This:

Citește mai mult

Obiecte necesare pentru bebe

        Silvia încă nu a împlinit 4 luni și deja a făcut două excursii la Bran, un drum de la București la Cluj, câteva drumuri la Alexandria, și-a petrecut vacanța în Grecia și deja are rezervare peste trei săptămâni la prima ei călătorie cu avionul. Deci, în niciun caz, nu se poate spune că este crescută sub un clopot de sticlă. Nu a fost ferită (excesiv) nici de vânt, nici de soare, nici de ploaie, nici de aglomerația din magazine, nici de câini sau pisici. Este un om ca toți ceilalți chiar dacă în miniatură. Totuși, pentru că sistemul ei imunitar încă nu este pe deplin format, Silvia, sau mai bine spus mama ei, folosește un sterilizator electric pentru biberoane.

       Fetița este alăptată natural și biberoanele nu sunt folosite zilnic dar, din când în când, părinții mai au nevoie de un moment de respiro și ies în oraș fără ea. Și pentru că Silvia are două mari hobby-uri, mâncatul și dormitul 🙂 , atunci când pleacă de acasă îi lasă un biberon cu lapte ca să-i aline dorul. N-a avut niciodată în guriță petele acelea albicioase pe care le fac mulți bebeluși și niciun altfel de iritație. De complicații cum ar fi vărsături sau diaree provocate de bacterii, viruși sau mai știu eu ce paraziți nici nu poate fi vorba atâta timp cât ceea ce bagă în gură este complet steril. Sigur că sterilizarea biberoanelor se poate face și prin metoda clasică, adică prin fierbere, dar sterilizatoarele electrice de la Noriel ne aduc în secolul 21. Sunt rapide, nu folosesc aditivi chimici, au accesorii lavabile în mașina de spălat vase, afișaj digital, semnale vizuale și sonore și tot felul de chestiuțe care fac diferența. E ca și cum ai compara un smart-phone cu un telefon de acum 15 ani, știți voi, alea de le spunea ”cărămidă”. Și ce mămică nu-și dorește tot ceea ce e mai bun pentru copilul ei?

        Așa că Silvia este protejată de potențialii germeni luați de pe biberoane sau suzete și care ar putea să-și facă de cap în micul ei corp. Mai complicat un pic este cu razele soarelui care încă sunt destul de puternice și de care este greu să te ascunzi. Toată lumea știe că pielea bebelușilor este extrem de fragilă și sensibilă și trebuie ferită de radiațiile ultraviolete dar nimeni nu s-a gândit că și ochii  micuților trebuie protejați de efectul nociv al acestora. Sau poate că da și doar eu nu am aflat încă? Dacă vedeți pe undeva niște baby-ochelari de soare dați-mi de știre, vreau neapărat să-i cumpăr unii Silviei. Modelele găsite până acum nu i s-au potrivit 🙂

930e1ddb48aec8a28b71844232491f46eef3ee350dbe0cf1fcf1c0339dc3601c

 

 

 

 

Share This:

Citește mai mult

Cu bebelușul în vacanță

        ”Am început prima călătorie dintr-o aventură de-o viață”… a scris Cristina pe Facebook într-un moment încărcat de dramatism, uitându-se cu drag la buburuza Silvia care, la cele aproape 3 luni ale sale, nu părea interesată nici de valurile dantelate formate în jurul ferryboat-ului, nici de pescărușii veseli care dădeau târcoale turiștilor în așteptarea firimiturilor de pâine. Pentru aproape toată lumea așa părea, o aventură, faptul că ne-am pornit cu un copil atât de mic într-o vacanță în Grecia. Toți ne-au spus ba că e periculos, ba că o să plângă, ba că o să facă insolație și colici, ba că nu o să aibă răbdare de nimic, ba că nu o să doarmă…  dar după un drum de câteva sute de km și trei zile de Thassos pot să vă spun că Silvia nu a dormit niciodată mai bine ca acum. Probabil la asta a contribuit și schimbarea aerului dar sunt convinsă că și căruciorul 3 în 1 a avut un rol decisiv. Intenția mea era să scriu un articol întreg despre experiența călătoriei cu un bebeluș atât de mic dar acum îmi dau seama că nu prea am material. Ce aș putea scrie? Neavând niciun incident, totul a decurs lin și firesc. Am instalat-o pe Silvia în scaunul scoică la plecarea din București  și m-am uitat la ea cum doarme timp de 3 ore.  Din când în când am mai tras cu ochiul și la harta Bulgariei ca să verific dacă gps-ul spune adevărul 🙂

IMAG1855

      Apoi s-a trezit pentru că era ora mesei  și am continuat drumul. Din fericire niciuna dintre prevederile pesimiste ale persoanelor cu experiență în creșterea copiilor nu s-a adeverit. Nu i-a fost nici rău, nici nu a plâns, nu i-a fost nici cald, nici frig și nici nu s-a plictisit, ceea ce nu am putea spune despre noi adulții care  întrebam din cinci în cinci minute câți kilometri mai avem.

       Căruciorul de la Noriel s-a dovedit a fi cea mai bună investiție în ceea ce privește trusoul unui bebeluș. Nici nu i-aș spune cărucior 3 în 1 pentru că, de fapt, are mult mai multe funcționalități. În timpul zilei landoul este locul familiar unde Silvia doarme liniștită pe balcon. Noaptea, landoul se ia de pe roți (are un mecanism care permite desprinderea extrem de rapidă și ușoară) și, așezat pe două scaune,  devine un pătuț adevărat la același nivel cu patul părinților. Acasă nu este nevoie de acest lucru dar în vacanță această funcționalitate devine o adevărată comoară. Copilul nu este deranjat de faptul că se află în alt loc și se simte în siguranță în culcușul lui.

P9090052

        Scoica de mașină și-a dovedit dubla utilitate când am folosit-o pe plajă pe post de șezlong pentru că grecii, cu toate că sunt mari maeștri în turism, nu s-au gândit să facă șezlonguri atât de mici. Îi place copilei la nebunie să stea la umbră, să asculte zgomotul valurilor și să bea câte un cocktail de lapte, dar cum o imagine face cât o mie de cuvinte, vă las să vă faceți și voi  propria părere. Ce spuneți, îi place Silviei în Grecia?

P9090064

 

        Dacă ar fi să dau un sfat, unul singur, celor care se încumetă să plece cu bebelușul în concediu, acesta ar fi să-și ia un cărucior 3 în 1 de la Noriel. În rest, chiar dacă uită tot acasă, nu au de ce să își facă probleme. Scutece, loțiuni și pălăriuțe de soare se găsesc la orice magazin.

Share This:

Citește mai mult

Perne noi, cearceafuri noi

       Se pare că pe lângă sezonul murăturilor a început și sezonul lepșelor. După Liebster Award, joc pe care l-am făcut acum câteva zile, mi-am spus că nu mă mai bag în vecii vecilor în astfel de chestii pentru că una din persoanele pe care le-am nominalizat mi-a urat 11 ani de ghinion, așa tam-nesam. I-am citit articolul și m-am șocat, apoi m-am supărat și apoi mi-a trecut. Poate era o glumă pe care eu nu am înțeles-o deși am un simț al umorului foarte bine dezvoltat (când trebuie să vorbesc despre mine este un atribut pe care îl pun în fruntea listei). Dar am trecut peste asta și am iertat-o.

       Azi am primit două lepșe noi, una poetică, pe care o să o încep mâine pe Facebook și alta prozaică, dar nu mai puțin plăcută, care mă îndeamnă la shopping 🙂 Le-am acceptat cu bucurie pe amândouă iar în seara  asta am preluat leapșa de la Mirela Coman și o să o dau mai departe Cristinei.

       Mirela a descoperit un magazin fain de lenjerii de pat și m-a întrebat ce părere am despre el. Câteodată mă mir și mă minunez cum de se leagă unele lucruri atât de cursiv și evident în mersul zilnic. V-am povestit de curând că tocmai mi-am redimensionat pernele la firma aia care se plimbă cu rulota din oraș în oraș iar, din uriașe cât erau, le-am făcut de 50×70. Foarte încântată am fost (și încă sunt) dar acum vechile fețe de pernă nu mi se mai potrivesc așa că nu se putea găsi un moment mai potrivit să arunc un ochi într-un astfel de magazin. Ce părere să am, Mirela? Am văzut niște lucruri foarte frumoase, exact ce-mi trebuie. Sunt modele pentru toate gusturile și văzând oferta atât de variată mi-am adus aminte de vremurile în care doar visam la așa ceva. Pentru că da, eu am prins vremurile în care cataloagele Neckermann erau aproape la fel de prețioase ca biblia și se răsfoiau cu mai mare grijă decât manuscrisele lui Eminescu. Copil fiind, eram înnebunită după lenjeriile de pat cu personaje din desenele animate ale lui Disney și aș fi fost în stare să ucid pentru o pernă cu Mickey Mouse dar n-a fost să fie. Acum aș putea să cumpăr pentru că se găsesc modele drăguțe dar gusturile mi s-au schimbat și mai nou mă pasionează carourile. Totul trebuie să fie în pătrățele așa că am pus ochii pe lenjeria asta:

lenjerie

       Și are fețele de pernă exact cât îmi trebuie mie. Dar modele sunt o mulțime, uitați-vă și voi cât este de greu să alegeți între tot felul de flori, animăluțe, modele baroce, dungi, buline și, evident, personaje din desene animate. Mai este un model cu niște oameni de zăpadă care mi-a plăcut foarte mult. Și modelul cu floarea soarelui mi-a plăcut. Și cel cu nuferi. Iar modelul cu ursuleți panda este adorabil! Și cel cu carouri maro. Și, și, și… 🙂 V-am spus, este foarte greu să te oprești la o singură opțiune.

       Summer Black Week este o campanie organizată în perioada 13-20 august care, pe lângă prețurile mici și ofertele 1+1 gratis, vă oferă posibilitatea câștigării unei excursii la Paris. Sigur că excursia e cu tragere la sorți dar să cumperi două lenjerii de pat la preț de una, este deja un câștig. Și acesta este garantat. Deci, ce faceți în seara asta? Cumpărături, cumva?

Share This:

Citește mai mult

Godănel de gădăniță

       În sfârșit s-a răcorit afară! Ciudați mai suntem, toată iarna ne văietăm de frig, de facturi și de trotuare necurățate de zăpadă și așteptăm să vină vara iar când începe canicula, boscorodim supărați. Nicicum nu ne place. Totuși ieri a fost bine, aerul s-a împrospătat instantaneu după ploaie, a devenit din nou respirabil și cum totul are un scop pe lumea asta, mama m-a anunțat că este momentul perfect să coacem vinetele pentru iarnă. M-am bucurat ca de o casă aprinsă dar, ce să fac, chiar dacă nu mă omor cu pusul conservelor, la vinete nu o să renunț niciodată pentru că îmi plac prea mult așa că m-am conformat. Momentul acesta, al coacerii vinetelor pentru iarnă, pentru mine reprezintă sfârșitul verii. De-acum încolo începe odiseea conservelor, adică toamna cu toate nostalgiile pe care ni le strecoară în suflet.

       Când mă gândesc la toamnă este aproape imposibil să nu-mi vină în minte prima zi de școală pe care o așteptam cu nerăbdare în fiecare an. Să mă reîntâlnesc cu colegii de clasă, toți cu uniforme scrobite, cu ghiozdane noi-nouțe, cu flori în mână pentru învățătoare și cu multe povești de împărtășit. Nu-mi părea rău că se termină vacanța, poate eram eu mai ciudățică, dar mi-a plăcut la școală întotdeauna și mi-am dorit să fiu școlăriță cu mult înainte de a avea vârsta necesară. Aveam vreo 2-3 ani când o verișoară de-a mea care era deja la liceu m-a dus într-o zi cu ea la grădiniță să ia un copil din vecini acasă. Așa de impresionată am fost de tot ce am găsit acolo, de măsuțele alea mici, de scăunele, de tablă, de planșele de pe pereți și de tot materialul didactic înșirat pe etajere încât nu am mai vrut să plec. M-am instalat într-o băncuță și nu m-am mai dat dusă acasă decât cu urlete și luată pe sus. Bine, eu nu-mi amintesc acest episod pentru că eram prea mică dar vi l-am redat din amintirile celor din jur. Oricum din acel moment mi-am dorit să mă fac mare și să ajung cât mai repede la grădiniță. Și cel mai mult (de asta îmi amintesc perfect) îmi doream să am și eu un godănel de gădăniță adică un ghiozdănel de grădiniță. Cumva în mintea mea ghiozdănelul certifica statutul de copil mare, cu responsabilități și program bine stabilit. Copil care merge mândru dimineața spre școală sau grădiniță purtându-și ghiozdanul ca pe un trofeu, însemnul clar al importanței și recunoașterii sale.

       Visul mi s-a împlinit într-un final când bunica mi-a adus de la București ghiozdanul mult visat. Îl văd și acum în fața ochilor cu toate detaliile. Era din piele portocalie, cu o căptușeală din pânză maro și cu o cataramă mică argintie. Curelușa era subțire și lungă și se purta în diagonală peste piept. Era un ghiozdan rigid și încăpător, cu fundul dreptunghiular și cu un capac rotunjit care atunci când se deschidea lăsa să se vadă tot conținutul. În afară de sandwich-ul pe care îl duceam învelit într-un șervet de pânză și păhărelul de plastic, în ghiozdan aveam tot timpul flori uscate, hârtiuțe tăiate, cutii goale de medicamente, câte un capăt de creion și tot felul de alte nimicuri care parcă prevesteau încărcătura ce aveam să o car peste ani, zilnic, în poșetă. Doi ani am purtat acest ghiozdan iar când sora mea mai mică a intrat și ea la grădiniță, tot pe ăsta l-a vrut deși mama îi cumpărase unul nou. Se pare că al meu era mai frumos.

       Și când am ajuns la școală ghiozdanul mi s-a părut la fel de important și am ținut întotdeauna să fie un accesoriu statement. Uneori s-a putut, alteori nu… Mă întreb cum aș fi reacționat atunci dacă aș fi avut posibilitatea de a alege din uriașa ofertă de ghiozdane care există acum pe piață. Sunt sigură că aș fi fost copleșită, extaziată și aș fi ales cu foarte mare greutate. Chiar și acum mă entuziasmez când văd un ghiozdan drăguț cum ar fi acesta de la Noriel. E cu pisici și asta deja spune tot 🙂

ghiozdan pisici

       Și în afară de faptul că e cu pisici cochete (ar putea fi și cu prințese, tot pe gustul meu ar fi) mai are și o fundiță din paiete turcoaz în partea de sus. Spuneți-mi dacă există fetiță pe lumea asta căreia nu i-ar plăcea un ghiozdan roz cyclam care mai are și un pic de bling-bling sclipicios pe deasupra.

       Dar de un ghiozdan cu minioni, cele mai simpatice creaturi inventate de cinema, ce ar spune copiii? Minionii din Despicable Me, mici, drăgălaşi, galbeni, cu ochelari şi înnebuniți după banane au cucerit planeta. Cum ai putea să reziști în fața unui astfel de ghiozdan?

ghiozdan minioni

       Să faci cadou un ghiozdan unui copil care încă nu merge la școală mi se pare unul dintre cele mai drăguțe lucruri. Eu de-abia aștept să crească micuța noastră să văd ce își va alege dar deja am un mic indiciu că se va îndrepta tot către un ghiozdan cu pisici 🙂

11825983_10153587683524974_6994267430890683415_nâ

       Sunt curioasă dacă voi vă mai amintiți primul ghiozdan pe care l-ați avut și cât de important a fost pentru voi.

Share This:

Citește mai mult