Un pic de îndemânare

         Știți cu toții pantofii aceia comozi pe care îi purtăm zi de zi și nu ne mai vine să luăm altceva în picioare. Sunt convinsă că fiecare avem o pereche cu care am putea să mergem pe jos 10 kilometri fără să ne jeneze nici un pic. Pantofi care pur și simplu ne sunt dragi. Așa sunt sandalele pe care mi le-am cumpărat la începutul verii și de care nu m-am despărțit nici o zi. N-am mai avut ceva atât de comod de tare multă vreme, nu au nici o cusătură pe interior, nici un noduleț, parcă sunt desculță când le port. Și in plus arată foarte drăguț și au o culoare care merge cu orice: nude. Pe românește, culoarea pielii.
         Așa că în momentul în care una dintre ele mi s-a stricat am crezut că leșin.

 

         Mi s-a agățat ceva de lanțul ornament (nici acum nu știu exact ce, cred că o sârmă pentru că eram pe stradă) și când am pășit, lanțul s-a rupt. Pentru că era de plastic deși părea metalic. Acuma, na, made in China, dar totuși foarte frumoase. Deci m-am împiedicat destul de tare și am fost teribil de supărată că mi-am stricat sandalele.
         După ce-am ajuns acasă le-am pus lângă coșul de gunoi cu gândul să le arunc imediat și să nu le mai văd. Ca să nu-mi tot aduc aminte ce rău îmi pare după ele. Nu știu de ce nu am dus gunoiul afară în seara aia. În orice caz a doua zi când am văzut din nou sandalele lângă coșul de gunoi m-a străfulgerat o idee. Ce-ar fi să le repar ?
          Întotdeauna mi-a plăcut să meșteresc, să cos și să fac lucrușoare hand-made. Nu era mare lucru de făcut, doar de înlocuit lanțul cu altceva. M-am tot uitat să văd ce găsesc prin casă: lanț nu aveam, dar aveam niște mărgele foarte frumoase care aș fi putut să le înșir pe un elastic. Dar erau prea colorate și nu vroiam să modific stilul sandalelor. Am găsit în schimb o panglică aurie rămasă de la Crăciun care se potrivea exact cu ce aveam în gând. Panglica avea marginile făcute dintr-o sârmă subțire astfel încât poate fi modelată cu ușurință și rămâne în forma pe care i-ai dat-o. Pe scurt: cum o pui, așa stă. În poză sunt toate ustensilele și materialele de care am avut nevoie:

 

 

         Am tăiat panglica, am trecut-o prin gaică, am împletit-o și apoi am cusut cele două capete unul de altul (dedesubt, să nu se vadă).
          Apoi am pus un strop de lipici în două-trei locuri ca să nu se deplaseze noul ornament și să nu-și modifice forma. Și gata, asta a fost tot. Tot proiectul nu a durat mai mult de 10 minute (pentru ambele sandale). Și parcă îmi place mai mult varianta a doua, cea modificată.
           De-acum pot să merg liniștită la plimbare pentru că sunt pe deplin mulțumită de rezultat. Ce spuneți, mi-au ieșit bine sandalele ?

Share This:

Read More

Mango outlet

         M-am ținut de promisiune și anul acesta nu am mai cumpărat nimic de la reduceri. Până acum, când am cedat ispitei și am cheltuit 20 de euro. Dar în cel mai inteligent mod posibil, spun eu. Am făcut un pic de smart shopping de la Mango, una din firmele mele preferate. Și cum să nu fie Mango firma mea preferată mea când Kate Moss este muza care îi inspiră pe designerii de la Mango  iar actuala regină a Spaniei, Letizia, le poartă hainele ?
         Ca să mă abțin de la cumpărături nu am mai fost în mall-uri de ceva vreme. Dar am făcut greșeala să intru pe www.mangooutlet.com și pe alte site-uri ca să-mi mai înec dorul.  De fapt nu a fost o greșeală pentru că nu îmi pare rău deloc de cumpărăturile făcute și nici nu am vreun sentiment de vinovăție. Sunt chiar fericită cu ce mi-am luat . Și am încălcat doar o promisiune, nu chiar un jurământ 🙂 E o diferență, nu ?
         Mangooutlet  este un site care livrează direct din Spania, prin curier rapid, la prețuri de outlet. În afară de reducerile care le au față de site-ul mamă (mango.com) au avut recent o promoție care mai oferea un discount suplimentar de 15% la orice produs. Taxa de transport este zero la comenzi în valoare de peste 100 de euro. În caz contrar este 10 euro. Dar nu există să nu găsești o prietenă, două, trei cu care să te cuplezi și să faci în total 100 de euro. Ceea ce am și făcut, am comandat un pachet la comun împreună cu o prietenă și iată cele 3 produse pe care mi le-am cumpărat: o pereche de pantaloni scurți din denim, o bluză de dantelă și un pulover.

         Pantalonii scurți au costat 10 euro și știu că o să aibă o viață foarte lungă. Au un pic de stretch în material , sunt foarte comozi și o să îi port în toate excursiile.

 
       Bluza de dantelă a costat 6 euro (redusă de la 30) și este foarte versatilă, se poate purta atât la blugi cât și pe sub un sacou . Sau se poate combina cu o fustă prețioasă pentru o ținută de gală. Este foarte feminină, delicată și o iubesc !

         Iar puloverul este numai bun pentru o seară răcoroasă de vară. Sau pentru la iarnă când nu vreau să mă supra-încălzesc dacă merg undeva. A costat doar 4 euro si are detaliile acelea cu ținte pe umeri care sunt foarte trendy. Dar nu într-atât încât sa iasă prea tare în evidență. Și cel mai mult îmi place că are mânecile trei-sferturi.
 

 
         Mangooutlet are și haine pentru bărbați dar nu am cumpărat niciodată așa că nu pot să-mi dau părerea la acest capitol. Am observat doar că reducerile nu sunt așa de mari ca la secțiunea femei. Dacă aveți răbdare o să găsiți haine la niște prețuri incredibile, nici nu se compară cu cele piperate din mall. Iar dacă vă abonați la news-letterul lor o să aflați din timp de discounturi suplimentare sau zile în care oferă transport gratuit indiferent de valoarea comenzii.
         Am comandat de mai multe ori de pe acest site, așa că dacă aveți nevoie de consultanță de specialitate vă stau cu drag la dispoziție 🙂

Share This:

Read More

Cumpărături cu cap

         A inceput sezonul reducerilor de vara. So what ? Mi-am promis că anul acesta nu o să mai cumpar nimic. Vreau să spun nimic de care nu am nevoie cu adevarat. Si cum pana acum nu am trecut nimic pe lista necesitatilor, nu ar trebui sa imi fac probleme ca voi cheltui (din nou) inutil.
         Am constatat cu o oarecare surprindere ca hainele pe care nu le port si care s-au adunat degeaba in dulap sunt in marea lor majoritate cumparate de la reduceri de-a lungul timpului. Cumparate sub impulsul momentului fara sa ma gandesc ca nu e stilul meu, ca nu am la ce le asorta, ca anul viitor nu se vor mai purta sau ca pur si simplu nu imi plac cu adevarat. Dupa marea curatenie de primavara de prin dulapuri, uitandu-ma la sacosele pline cu haine de dat mi-am propus sa respect cu sfintenie 5 lucruri legate de cumparaturi :
  1. Să cumpar doar cand am un anumit scop. Am nevoie de o pereche de pantofi bej? Voi merge la cumparaturi cu acest obiectiv clar in minte.
  2. Să rămân focusată doar pe ceea ce mi-am propus sa cumpăr. Oricât de frumosi si ieftini si de irezistibili vor părea pantofii rosii pe care îi voi vedea nu trebuie sa uit ca eu am nevoie de pantofi bej si nici o alta culoare nu trebuie sa imi distraga atentia.
  3. Să mă întreb înainte de a cumpăra ceva : Daca nu ar fi fost la reducere, aș fi cumparat acel obiect ?
  4. Să mă dezabonez de la site-urile care imi trimit diverse oferte pe email gen : ”în data de .. .toate produsele sunt reduse cu 30%”
  5. Să adopt o altă atitudine față de obiecte: lucrurile frumoase pot fi apreciate fara sa trebuiasca sa le detin neaparat.
         Dacă toate astea o să le respect nu o să mai acumulez lucruri inutile.
       Se spune ca experiențele pe care le trăim ne aduc o fericire de mai lungă durată decat lucrurile pe care le cumpărăm. Ne creează amintiri pe care le purtăm in minte si in suflet mai mult timp decat orice haina. Să luăm un  exemplu. Cu 65 de lei aș putea cumpăra o rochie de vară de la New Look. Racoroasa, vaporoasa, cu un imprimeu dragut, feminina… frumoasa, ce mai. Plus ca initial costase 130 de lei iar acum as putea sa o iau la jumatate de pret . Dar care de fapt nu îmi trebuie pentru ca mai am inca doua asemanatoare iar vara nu tine decat 3 luni. Iar canicula chiar mai putin.

 

       Cu 65 de lei as putea merge la strand trei zile la rand. Bilet de intrare + suc + înghețată. Să stau pe marginea bazinului cu picioarele în apă, sa ascult muzică, sa urmaresc bucuria copiilor, sa ma bronzez, sa povestesc cu prietenele, sa înot… si sa ma intorc seara acasa incarcata de energie pozitiva. As fi mult mai câștigată.
       Teoria e bună dar practica, ah, practica ne omoară.
       Am călcat strâmb, trebuie sa mărturisesc. Nu grav, dar am comis-o. Eram in mall cu scopul clar de a merge la film (la Grace Kelly, v-am povestit despre film aici). Si normal ca ma plimbam fără sa fiu legata la ochi. Mai intram prin cate-un magazin asa, de curiozitate, cand am vazut o esarfa bleumarin cu inimioare albe care era la reduceri si pe care am cumparat-o instant încălcând obiectivele 1,2 si 5 fara sa clipesc. Asta e eșarfa cu pricina:

 

         Drăguță, nimic de zis. Si nu a costat decat 15 lei (redusă de la 45). Daaaar… oare nu aveam destule eșarfe asemănătoare ?
         Singura consolare este că eșarfele nu se vor demoda niciodată. Dar jur că anul acesta nu mai cumpăr nimic de la reduceri. Pentru că nu am nimic pe listă.

 

Share This:

Read More

Grace de Monaco

         Am fost fascinată de prințese, regine si de viețile lor de cand ma stiu. Cred ca toate fetitele se viseaza
printese cu rochii lungi din mătăsuri scumpe, cu cercei de diamante si cu diademe stralucitoare dar mie pasiunea nu mi-a trecut nici dupa ce am crescut.
         Inainte de 89 aveam o cunostinta care avand rude in strainatate primea cu regularitate revista Paris Match. Cu intarziere de 2-3 luni dar pentru asta nu pierdea cu nimic din prețiozitate. Aveam si eu acces la revista (fara sa o pot lua acasa), trebuia sa o citesc acolo, dar bucuria mea era si asa deplina. Citeam despre Lady Diana si despre printesele de Monaco pe nerasuflate, le studiam hainele, gesturile, interioarele in care erau fotografiate, stiam orice miscare pe care paparazzi o surprindeau si toate evenimetele la care isi faceau aparitia.
         Îmi place si acum sa citesc despre familiile regale ale Europei, am citit mult despre Regina Maria a
noastră si ma bucur ca principesa Margareta a inceput sa iasa din anonimat.
         Cand am auzit ca s-a facut un film despre Grace de Monaco abia am asteptat sa-l vad. Am crezut ca va fi la fel de reusit ca si The Queen (film din 2006 despre regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii). Pentru filmul acesta actrita principala Helen Mirren a luat Oscarul si va recomand cu drag sa-l vedeti, e o pagina de istorie reala care iti da mult de gandit.
         Revenind la Grace de Monaco, film cu care s-a deschis festivalul de la Cannes de anul acesta, desi auzisem numai critici si pareri negative, trebuia totuși sa imi formez propria opinie. Asa ca m-am dus la film. Cei 14 lei pe care i-am dat pe bilet o sa-i trec la capitolul ”pierderi”. Pentru ca în timpul filmului m-am uitat la ceas din 10 în 10 minute si asta spune tot. M-am plictisit de moarte si nu am gasit in film nimic din ceea ce speram. Nici macar de peisajele spectaculoase de pe Coasta de Azur nu am avut parte prea mult, regizorul s-a zgarcit rau desi ar fi avut de unde alege:
         Paranteza : Grace Kelly a fost o mare actrita de la Hollywood care a castigat un premiu Oscar si a renuntat la cariera pentru a se casatori in 1956 cu printul Rainier al III-lea de Monaco. A avut o nunta ca-n povesti, 3 copii si o viata pusa in slujba datoriilor regale. A murit in 1982 intr-un accident de masina
la varsta de 53 de ani. Am inchis paranteza 🙂
Grace Kelly

         Nicole Kidman este cea care o interpreteaza pe printesa Grace si desi mie imi place foarte mult
Nicole, de data asta mi se pare ca talentul ei s-a irosit si nu a reusit sa intre in rol. Plus ca mi s-a parut ca se vedea prea evident ca e trecuta bine de 30 de ani (vârsta personajului ei din film) … Sorry, Nicole 🙁
         In timpul filmului o vedeam pe ecran si nu stiu cum mi-a venit in minte cuvantul ”ascuțită” , cuvânt cu care am asociat-o gandindu-ma ca adevarata Grace a fost mult mai …”rotunjită” . Si am primit confirmarea atunci când le-am văzut semnaturile. Scrisul reflectă mult din personalitatea omului dar pe acestea nu le aseamănă absolut nimic:

 

         Despre film chiar nu mai am ce sa spun decat ce am spus: ca este plictisitor si cam atat. Trailerul (pe care puteti sa-l vedeti aici) promite multe dar … rămâne doar cu promisiunea.
         Iată însă cateva lucruri mai putin cunoscute despre adevarata prințesă :
         Inaintea casatoriei Printul de Monaco i-a cerut tatalui ei o zestre de 2 milioane de dolari. Initial acesta s-a infuriat ingrozitor si a refuzat. Apoi, la insistentele fiicei sale (luata si ea prin surprindere de aceasta cerere), a acceptat sa plateasca. Se pare totusi ca jumatate din zestre a fost plătită de însăși Grace din banii castigati din actorie.
         Un mare secret atat fata de familie cat si față de opinia publica americana a fost testul de fertilitate pe care Grace a fost obligata sa il faca inaintea casatoriei. Daca s-ar fi dovedit inapta de a concepe un mostenitor pentru regatul monegasc casatoria nu ar mai fi avut loc.
         A fost cea mai frumoasa mireasa a secolului XX iar rochia (un dar din partea studiourilor de film Metro-Goldwin-Mayer) una dintre cele mai frumoase din istorie. Modelul ei de rochie a fost sursa de inspiratie pentru cea a lui Kate Middleton in 2011.

         Unul din accesoriile sale preferate era o poseta Hermes cu care a fost adeseori fotografiata. Pentru prima oară în istoria modei o geanta a primit numele în onoarea unui star – ”Kelly bag” – si incepand din 1960 vanzarile acesteia au crescut continuu. Modelul se vinde si acum, la mai mult de 30 de ani de la moartea ei iar listele de asteptare pentru aceasta poseta continua sa creasca.

         Nu stiu cat de fericita sau nu a fost printesa in palatul din Monaco dar in istorie va ramane un fashion icon: in pantaloni sau in rochie a fost la fel de chic.

 

Share This:

Read More