V-am mai spus de nu știu câte ori că nu sunt mare specialistă la gătit și nici nu-mi doresc să excelez vreodată în acest domeniu dar, fără niciun pic de modestie, ceea ce știu să fac, îmi iese cu adevărat foarte bine. Nu sunt multe feluri cu care să mă laud însă cu salata de icre n-am dat niciodată greș și absolut toți cei care au gustat-o n-au avut decât cuvinte de laudă. Nu seamănă, nici măcar nu aduce, cu ceea ce găsim în comerț, ci este, pur și simplu, altceva. După părerea mea icrele sunt o mâncare de iarnă așa că momentul lor este în această perioadă. Eu le fac cu mixerul dar bineînțeles că se pot face și manual, frecate cu o lingură de lemn, numai că durează un pic mai mult. Cel mai adesea cumpăr icre de hering în cutiuță de 100 de grame și îmi iese o cantitate destul de mare, cam cât să umplu un bol de supă.

      Deși nu-mi plac rețetele care necesită măsurarea cantităților, de data asta o să scriu acest lucru pentru că este esențial. Prea mult ulei face ca icrele să devină grețoase iar prea puțin dă o senzație de bolovan în stomac. Ideal este ca această salată să fie pufoasă și aerată. Așa deci, avem nevoie de:

• 100 grame icre de hering
• 350 ml ulei de floarea soarelui
• 2-3 felii de pâine albă (depinde cât sunt de mari)
• o lămâie
• o ceapă albă mică (neapărat albă, cea roșie dă un aspect urât)
• 1-2 linguri de apă
• sare (uneori nu mai trebuie adăugată sare pentru că icrele sunt deja foarte sărate)

       Pâinea se curăță de coajă iar miezul se înmoaie în apă, apoi se stoarce, se fărâmițează, se pune în vas iar peste acesta se golește cutiuța de icre. Cojile de pâine se taie mărunt și se pun pe pervazul ferestrei astfel încât turturelele și vrăbiuțele să aibă de-o masă bună. Cu acest pas vă asigurați (parțial) intrarea în rai. 

      Bun, și acum să începem cu icrele care trebuie frecate exact ca o maioneză, adică uleiul trebui adăugat treptat, puțin câte puțin, astfel încât compoziția să nu se taie. Pentru că eu nu sunt cea mai îndemânatică atunci când trebuie să scurg din sticlă doar un strop de ulei și de multe ori am dat-o în bară, am găsit o metodă 100% sigură. Pun uleiul într-o cană și de acolo iau cu lingurița astfel încât sunt sigură că nu scap prea mult deodată. Merge perfect, în timp ce mixerul se învârte, adaug linguriță după linguriță.

       În timp ce mestecați icrele și uleiul, acestea capătă o consistență foarte groasă astfel încât devine necesar să adăugați și ceva apă dar îniante, puneți sucul de la o jumătate de lămâie. Dacă lămâia e foarte zemoasă, s-ar putea să nu mai fie necesar să adăugați apă dar asta se întâmplă rar. De data asta asta eu am stors și cealaltă jumătate de lămâie și am pus mai mult suc pentru că gustul nu mi s-a părut destul de acru. Este foarte important să fie suficientă lămâie în salata de icre, să se simtă gustul acrișor, altfel devine prea grasă și băloasă. Pentru că în continuare amestecul era prea tare, am mai adăugat vreo două linguri de apă.

       Cu mixerul, frecatul icrelor nu durează mai mult de cinci minute. La sfârșit se adaugă o ceapă mică tăiată mărunt (sau o jumătate de ceapă mai mare) dar în niciun caz să nu vă zgârciți la ceapă pentru că icrele fără ceapă n-au nici un dumnezo’. Pentru sare le gustați, de data asta eu nu am mai adăugat deloc sare pentru că nu mi s-a părut necesar. Icrele merg mână în mână cu măslinele așa că e musai să aveți măsline alături, iar o combinație de mai multe  sortimente arată foarte, foarte bine. A, și să nu uitați de bere 🙂 

Read More

       De multă vreme am tot văzut în supermarketuri așa numiții ”cartofi dulci” și am tot amânat să văd ce gust au deși eram destul curioasă. Am întrebat într-o zi colegii de servici dacă au mâncat vreodată și, deși niciunul nu mâncase, toți aveau o părere foarte clară și bine formată despre această legumă: că e un fel de morcov, că e un cartof cu conținut mai mare de zahăr, că e un alt soi de cartof uriaș, că e un soi de sfeclă și alte opinii la fel de bine fondate. Așa că m-am uitat pe wikipedia și mare mi-a fost mirarea să aflu că unele din florile mele preferate, adică zorelele, sunt strâns înrudite cu cartoful dulce, aparținând aceleași familii. Au aceeași formă a frunzei și fac același fel de flori cu o singură petală 🙂 Cred că acesta a fost impulsul de care aveam nevoie să cumpăr primii mei sweet potatoes: faptul că sunt înrudiți cu dragile mele zorele. De fapt am cumpărat doar unul pentru că sunt foarte mari iar cartoful meu a cântărit 750 de grame, suficient pentru 3 persoane.

       De rețete e plin internetul dar eu m-am uitat, ca de obicei, pe YouTube să văd ce face Laura in the Kitchen pentru că îmi plac lucrurile simple și pentru care nu se cer abilități deosebite. Să fie ceva gustos și care se face repede. Nu am dat greș nici de data asta așa că o să vă spun și vouă rețeta cu modificările de rigoare pentru că am eliminat un ingredient/ condiment pe care nu l-am avut și, de altfel, nu l-am folosit niciodată: salvia.

       Deci, în afară de cartoful dulce, mai aveți nevoie de 1-2 căței de usturoi, bacon tăiat cubulețe iar dacă acesta nu are suficientă grăsime, suplimentați cu câțiva stropi de ulei, sare și chilly (ardei iute pisat). Cartoful se curăță de coajă și se taie în felii de aproximativ 1 cm grosime. Are consistența destul de tare așa că veți avea nevoie de un cuțit bine ascuțit.

       Fiind tari ca piatra, aceste felii trebuie băgate 5 minute la microunde. Dacă nu vă place ideea, puteți înlocui microundele cu un mic clocot dar cartofii vor reține apă și nu vor mai fi crocanți așa cum se vrea să fie rezultatul final. Eu i-am băgat la microunde și mi-au ieșit foarte bine. În aceste 5 minute, într-o tigaie de teflon (cea mai mare pe care o aveți), prăjiți bucățelele de bacon cu usturoiul și un pic de ulei. Doar câțiva stropi, nu trebuie să fie strat compact de ulei.

       Când bucățelele de bacon au devenit crocante și usturoiul a căpătat o culoare maronie, scoateți-le pe o farfurioară. În uleiul rămas în tigaie și care deja a căpătat aromă, puneți feliile de cartof dulce într-un singur strat ca să se prăjească pe fiecare parte. De-aia am spus că este nevoie de o tigaie cu diametru mare.

       Se prăjesc aproximativ 5 minute pe fiecare parte până când capătă pete maronii. Sunt făcute atunci când furculița intră cu ușurință în ele. Partea de deasupra devine crocantă iar interiorul este moale. Când sunt gata, se sărează, se presară chilly după preferință și se adaugă înapoi în tigaie baconul și usturoiul. Se amestecă de două ori și jumătate și gata 🙂

       De arătat, e clar că arată ca în poză, dar să vă spun acum ce gust are. Într-adevăr nu are nicio legătură cu cartoful pe care îl știm noi. Dacă mi-ar fi dat cineva să gust legată la ochi, aș fi jurat că este dovleac copt 🙂 Un dovleac extrem de dulce și bine făcut, poate puțin mai dens și nu atât de moale cum e dovleacul toamna, dar foarte asemănător. Bineînțeles că până acum eu nu am mâncat dovleac sărat dar combinația de mai sus mi s-a părut foarte reușită iar izul de chilly îi scotea și mai bine dulceața în evidență. Dacă o să mai fac? Cu siguranță cartoful dulce va fi pe lista mea de acum înainte. Și sunt convinsă că și în varianta de post (adică fără bacon) este foarte bun. Cartofii dulci conțin mai multă vitamina A și beta caroten decât consacrații morcovi și sunt o excelentă sursă de fibre. Par să fie un aliment minune dar asta doar din ce am citit. Până să constat pe propria piele, nu voi băga mâna în foc decât pentru gustul pe care l-am simțit și care mi-a plăcut foarte mult. Sunt curioasă acum ce părere aveți voi despre acest aliment.

Read More

       N-am mai scris demult o rețetă aici pe blog dar adevărul este că nici nu prea am gătit în ultima vreme. A fost mult prea cald ca să mă gândesc la altceva decât la limonadă și mă îndoiesc că ar fi fost cineva interesat de o astfel de rețetă 🙂 Ieri însă mi s-a făcut poftă de salată cu paste așa că m-am apucat de treabă. Vorba vine, ”treabă”, pentru că în 15 minute a fost gata, știți doar că mie îmi place ca în bucătărie lucrurile să fie cât mai simple. Dacă vreți, vă dau și vouă rețeta pentru că este ceva foarte bun, se face rapid și, nu în ultimul rând, ține de foame 🙂 asta însemnând că nu este o salată indicată în diete pentru slăbit deoarece are în compoziție paste făinoase. Am mâncat această salată pentru prima dată cumpărată de la Carrefour, chiar când s-au deschis primele magazine în România și mi-a plăcut atât de mult încât am descifrat-o și de atunci o fac mereu. Începem cu ingredientele, le vedeți pe toate în poza de mai jos:

       Fiind o salată nu pot să vă dau exact cantitățile dar pentru un bol mare eu am pus două linguri de maioneză, un iaurt, un castravete, două roșii mari, o ceapă micuță, 200 de grame de parizer și două căni de paste fusilli. Am ales spiralele pentru că arată foarte drăguț dar bineînțeles că puteți opta pentru fundițe, melcișori, penne sau orice altă formă vă place. Pastele tricolore arată și mai bine.

         Acum încep amendamentele: primul, legat de maioneză. Bineînțeles că cea de casă este mai bună și dacă aveți chef puteți să faceți dintr-un ou și să nu folosiți maioneză de cumpărat. Iar dacă nu vreți deloc maioneză, se poate și așa, înlocuind-o cu iaurt și un pic de ulei de măsline. Dar eu cred că două linguri de maioneză n-au omorât pe nimeni. Parizerul se poate înlocui cu ceva mai bunuț, și aici mă gândesc la șuncă sau mușchiuleț afumat dar eu doar asta am avut și merge și așa. Dacă vă place ardeiul, puteți să puneți câteva feliuțe tăiate subțire de tot, eu nu am pus de data pentru simplul motiv că am uitat 🙂 Ultimul amendament este legat de iaurt pe care îl puteți înlocui cu smântână cu 12% grăsime dacă vreți un plus de savoare și calorii. Dar în acest caz s-ar putea să fie necesar să adaugați și un pic de lămâie pentru că smântâna nu este la fel de acrișoară precum iaurtul.

       În timp ce pastele fierb conform instrucțiunilor de pe ambalaj, într-un castron mare (în care urmează să serviți totul) amestecați maioneza cu iaurtul, apoi adăugați roșiile, ceapa și castraveții tăiați felii. La Carrefour toate astea erau tăiate cu mașina și erau atât de subțiri încât erau aproape transparente dar eu le tai obișnuit chiar dacă nu arată la fel de bine. 

       Deși este o salată care, ca orice salată, se face foarte simplu, am totuși un mic tip de care să țineți cont. Ordinea în care puneți ingredientele în sos contează. Dacă veți pune prima dată pastele fierte, acestea vor absorbi tot lichidul și salata va fi prea seacă. Deci întâi puneți roșiile și castraveții care lasă apă și abia apoi pastele. Parizerul și pastele le adăugați ultimele.

        Amestecați totul, adăugați sare, piper și eventual lămâie după propriul gust și cam asta e. Se poate mânca imediat dar dacă stă vreo două ore în frigider este perfectă pentru o zi caniculară. Eu n-am întânit pe nimeni căruia să nu-i placă 🙂

Read More

1. Care este mic-dejunul tău preferat? Nu este neapărat preferat dar în fiecare dimineață mănânc un iaurt cu o feliuță de pâine prăjită. Iaurt simplu, fără fructe.
2. Cum îți bei cafeaua? Neagră, cu foarte puțin zahăr și nu foarte tare. Nu-mi place laptele în cafea iar cappuccino, latte macchiato sau café frappé le consider deserturi.
3. Care este sandwich-ul tău preferat? pâine prăjită, unt, somon afumat, muștar cu miere și câteva frunzulițe de mărar.
4. Supă sau salată? salată, cu certitudine. Nelipsitele supe românești mi se pare că se transformă rapid în zone adipose pe abdomen.
5. Care este cartea de bucate preferată? Silvia Jurcovan pentru că explică toate rețetele cu lux de amănunte. De acolo știu că mămăliga se face cu 200 de grame de mălai pentru un litru de apă și îmi iese perfect. Da, nu vă mirați, cântăresc mălaiul 🙂
6. Ai renunța la dulce sau la sărat? Mi-ar fi mai ușor să renunț la dulce decât la sărat dar sper să nu fiu nevoită vreodată să fac această alegere.
7. Care bucătărie este preferata ta? De departe bucătăria mediteraneană. 
8. Care este filmul cu/despre mâncare preferat? Julie and Julia, un film din 2009 cu Meryl Streep și Amy Adams.
9. Care este cea mai mare plăcere vinovată? Înghețata. Aș fi în stare să mănânc o cutie întreagă odată. Preferata mea este cea cu caramel.
10. Care este inspirația ta cea mai mare când vine vorba de mâncare? Îmi face mare plăcere să-l urmăresc pe Jamie Oliver gătind. Când el este în bucătărie totul pare extraordinar de simplu și nu știu cum se face dar situația se schimbă radical atunci când încerc eu să repet ceea ce am văzut în emisiunile lui.
11. Gătit acasă sau masa în oraș? Dacă e vorba să gătesc eu acasă atunci prefer să mănânc în oraș, clar. Dacă e vorba despre casa altcuiva… parcă tot mai bine e în oraș, să se simtă toată lumea bine.
12. Ce se află pe lista ta de mâncăruri pe care nu le-ai încercat niciodată dar ai vrea? În general îmi place să încerc mâncăruri noi cu condiția să nu fie prea ”exotice”. N-am mâncat niciodată gazpacho pentru că nu am avut ocazia. Pe canicula din zilele astea cred că s-ar potrivi foarte bine dar o să mai aștept până ce voi ajunge în Spania ca să fiu sigură că prima experiență va fi cea corectă.
13. Care este restaurantul tău preferat? O să fiu foarte sinceră și nu o să inventez povești cu nume de restaurante de 5 stele pentru că mie îmi plac aripioarele picante de la KFC. Sunt delicioase. Bine, KFC nu este chiar ceea ce se numește restaurant dar îmi place mâncarea lor. Ca atmosferă îmi place restaurantul Shaghai din Cluj cu specific chinezesc, mâncare excelentă, servire ireproșabilă, curățenie și clinchet de clopoței asiatici.
14. Îmi fac cumpărăturile de la… Kaufland. Aproape tot cumpăr de acolo, cu excepția pâinii pe care o iau de la un mic magazin de cartier. 
15. Care este cel mai bun fel de mâncare pe care l-ai mâncat? O amintire deosebită și încântătoare mi-a lăsat primul Tiramisu pe care l-am mâncat în Franța. A fost cel mai bun lucru pe care l-am gustat vreodată.
16. Care este cocktail-ul tău preferat? Am două care îmi plac în egală măsură. Mojito și Cuba libre, amândouă pe bază de rom. Se pare că am o slăbiciune pentru această băutură.
17. Cafea cu George Clooney sau Heston Blumenthal? Nu știam cine este ce-al de-al doilea până ce am căutat pe wikipedia și am aflat că este un mare chef  britanic și proprietar de reastaurante, deci necunoscându-l deloc, prin excludere, rămâne Clooney. 
18. Ce nu lipsește de la tine din bucătărie? Herbes de Provence, un amestec de ierburi aromatice uscate. Mi se pare cel mai versatil condiment, îl folosesc în salate, la fripturi, la sandwich-uri, pentru că își schimbă gustul în funcție de combinația în care este folosit.
19. Gustarea mea preferată este… cel mai des mănânc pufuleți 🙂 Nu că mi-ar plăcea cel mai mult dar mă satură imediat și taie urgent senzația de foame ceea ce este minunat mai ales când sunt la birou. 
20. Ce pizza îți place cel mai mult? De departe, margherita, adică doar cu roșii și brânză. Nu-mi place ca pizza să fie încărcată cu salam, șuncă, porumb, ciuperci sau, mai rău, cu ananas sau pește. 
21. O mâncare care nu-ți place deloc. Asta mi s-a părut cea mai grea întrebare pentru că nu am mâncăruri pe care să le detest cu adevărat. Dar dacă tot trebuie să scriu ceva la acest punct, pe ultimele locuri în lista mea cu preferințe sunt fructele de mare și în special calamarii datorită consistenței lor spongioase și oarecum elastice. Nu pot să-i mestec.
22. Blogul de food preferat? Nu sunt pasionată de gătit așa că nu prea citesc astfel de bloguri. Totuși, în cazul în care caut o rețetă, mă uit pe YouTube să văd ce spune Laura Vitale.
23. Cel mai nebunesc lucru pe care l-ai mâncat vreodată. Pui de baltă? parcă așa se numesc pulpele de broască. Asta s-a întâmplat cu mulți ani în urmă și nu cred că aș repeta experiența. A fost un fel de cărniță cu un vag iz de pește, nici rea dar nici extraordinar de bună.
24. Nu pot trăi fără… fructe. Îmi plac toate fructele în stare crudă dar nu mă dau în vânt după dulcețuri și compoturi.

foto sodahead.com

Read More