Economii în bucătărie

         Tot am zis că nu-mi mai cumpăr nimic dar dacă e vorba de o carte, nu se pune, nu ? E o carte de bucate… Toate pe care le am, deși încă le folosesc, sunt de pe vremea lui Pazvante. Le țin în bufetul din bucătărie și se vede după starea în care sunt că le-am răsfoit destul de des dar parcă se simte nevoia unui suflu nou 🙂
         Trecând cu vederea cartea Siviei Jurcovan care s-a tot reeditat de-a lungul timpului, cărțile de genul Album literar gastronomic sau Almanahul gospodinei sunt deja piese de muzeu tipărite în vremea când almanahurile (atenție, nu almanahele) erau la modă și la mare căutare, deci în urmă cu mai bine de 25 de ani. Acum că m-am justificat suficient vreau să vă arăt și ce carte îmi doresc: 
         Normal că o vreau, cine nu-l iubește pe Jamie Oliver și cine n-ar vrea să gătească după rețetele lui care par atât de simple atunci când le prepară în fața camerei de filmat ? Dar oricât de mult îmi place să mă uit la emisiunile lui, este altceva atunci când ai cartea în față și poți să o răsfoiești cu grijă, să cauți ceva la cuprins, să pui bilețele între pagini, să faci adnotări pe margine și să știi că este a ta și doar a ta . Ca de obicei, cartea este mai bună decât filmul 🙂 Pe lângă rețete, Jamie abordează și insistă pe ideea de a economisi în bucătărie și de a nu risipi mâncarea.
         Irosirea mâncării este o problemă acută în țara noastră. Vestea bună este că fiecare dintre noi poate face o diferență în acest sens. Jamie Oliver propune în noua sa carte, “Economisește cu Jamie”, apărută la Curtea Veche Publishing, un nou stil de a face cumpărături, de a găti și de a utiliza alimentele astfel încât să economisim mai ușor. Rețetele sunt realizabile cu un buget redus și gândite astfel încât să valorifice la maximum ingredientele.
         V-am mai spus și în articolul despre pâine că am toleranță zero la a irosi mâncarea. Să arunc mâncarea la gunoi este ca și cum aș lua, să zicem, o bancnotă de 10 sau de 50 de lei și aș arunca-o în tomberon. Numai un nebun ar face asta așa că atunci când am auzit că și chef Jamie Oliver merge pe același principiu ca și mine (deși este milionar în lire sterline) mi-a crescut inima de bucurie. Sfaturile din carte te țin cu picioarele pe pământ și sunt prezentate într-o formă amuzantă și prietenoasă, adică exact așa cum este el, iar rețetele… abia aștept să le încerc. O să încep cu cele mai simple și acolo o să mă opresc 🙂 
         Dar până una-alta o să vă spun ce fac eu ca să economisesc în bucătărie.
       1 La cumpărături. În primul rând aleg întotdeauna marca proprie a supermarketului în special la alimentele de bază cum ar fi uleiul, zahărul, untul, laptele și așa mai departe. 

         Nu văd nici un sens să dau 6 lei pe un litru de ulei în care o să prăjesc ceapă sau morcovi când pot să dau doar 4. Nu este absolut nici o diferență și este normal că nu o văd pentru că aceiași producători fabrică atât brandurile de renume (care includ costuri mari cu publicitatea) cât și produsele marcă proprie ale marilor comercianți. De exemplu laptele K-Classic este produs tot la Albalact, exact ca și Zuzu care este cu 50% mai scump.
        De asemenea nu ezit niciodată să cumpăr alimente cu preț redus atunci când acestora li se apropie termenul de expirare și de multe ori găsesc adevărate comori. 
        Este, într-adevăr, o economie substanțială să ajungi de la 37 de lei la 22 pentru o roată de cașcaval care mai are valabilitate încă 4 zile. Trebuia să vedeți ce mămăligă cu brânză am făcut și ce sufleu de conopidă și mi-ați da dreptate 100% pentru că nu sunt nici eu nebună să mănânc mâncare stricată. Și nu am pățit niciodată nimic dacă ridichile pe care le-am cumpărat cu 1 leu în loc de 2 lei cincizeci au avut frunzele veștejite.
         2 Am ajuns la concluzia că tot ce prepari în casă este mai ieftin decât dacă ai cumpăra. Sigur că aici mă refer la bani și nu la timp pentru că uneori lipsa timpului ne omoară. Cumva ideea asta este la mintea cocoșului și toată lumea știe deja acest lucru, deci nu vă spun nici o noutate, dar poate că nu toți ați stat să calculați diferența de preț. Să vă dau câteva exemple. Un borcan de zacuscă de 330 de grame făcut astă toamnă,  a costat, cu toate ingredientele cumpărate din piață, undeva la 1,90 lei. Zacusca de Râureni, singura care se poate compara cât de cât cu cea făcută în casă, costă peste 5 lei în orice magazin. (Nu vreau să-mi asum merite pe care nu le am și să vă induc în eroare, zacusca a făcut-o mama, eu am făcut doar calculele)
         Să iau un alt exemplu care nu necesită o muncă monumentală ca cea de la zacuscă. Să spunem tzatziki care se prepară în mai puțin de 10 minute. O cutiuță la Lidl costă 6 lei iar aceeași cantitate făcută pe masa din bucătărie mai puțin de 2 lei (am socotit un castravete mare cu 1 leu treizeci) ca să nu mai punem la socoteală gustul care este mult mai bun și mai aromat. La fel putem calcula pentru o maioneză de casă sau pentru orice preparat care se vinde congelat. Și aici o să trec la punctul 3, adică
         3 Mâncarea congelată. Congelatorul este una dintre invențiile care au revoluționat modul de a găti. Nu cred că este cineva care nu mânâncă alimente congelate deși fițe am văzut destule la viața mea. Dacă vinetele puse toamna în congelator sunt excelente pentru  a face o salată în timpul iernii, nu văd de ce niște sarmale congelate nu ar fi la fel de bune? sau o tocană sau chiar o ciorbă. Când știu că în următoarea săptămână nu o să am timp de gătit, pun la congelator cutii de plastic cu capac cu ceea ce am gătit sâmbăta. Sau dacă mi se pare că am gătit o cantitate prea mare sau mâncarea nu are succesul scontat, o pun la congelator înainte să se învechească și o scot din nou peste câtva timp. Poate mușteriii mei s-au răzgândit. Nu are rost să strâmbați din nas pentru că și la McDonald’s și la KFC sau alte restaurante tot cartofi și carne congelată servesc și sunt foarte bune. Se vede după profit 🙂 
         Sunt curioasă ce alte idei de a economisi în bucătărie o să găsesc în cartea lui Jamie Oliver pentru că, vă spun cu mâna pe inimă, prefer oricând să dau banii pe un parfum sau pe o carte decât pe mâncare. Sau poate până cumpăr cartea aveți voi alte sugestii?

Share This:

Read More

Înghețată de iarnă

        Înghețata de iarnă, ca și cea de vară… se cumpără de la magazin 🙂 Sunt înnebunită după înghețată dar nu cred că o să mă apuc vreodată să o prepar eu cu mâna mea atâta timp cât ceea ce se găsește în comerț este delicios. Dar… pentru că există un dar, oricărei înghețate i se pot aduce îmbunătățiri. Iar cum aroma de măr copt și scorțișoară se potrivește perfect cu iarna de afară, îmi place să mă răsfăț (fără să aștept neapărat musafiri) cu un desert foarte simplu dar care are savoarea a ceva făcut în casă
          Pe lângă înghețată, ingredientele principale sunt mărul, zahărul și scorțișoara. 
         De data asta eu am avut o înghețată de măr copt cumpărată de la Lidl dar de obicei am înghețată de vanilie. Tot ”gătitul” constă în a curăța un măr și a-l tăia feliuțe pe care apoi se presară zahăr și scorțișoară. Pe farfurioara din fotografie am doar o jumătate de măr pentru că m-am găndit că ar fi bine să mai reduc din calorii.
        Mărul astfel tăiat se pune la microunde un minut, două până se înmoaie puțin, devine transparent și lasă sirop.
         Apoi se așează în cupă, fierbinte, lângă înghețata rece și e gata. Vreau să spun gata pentru a fi mâncat.
          Este ceva demențial, atât gustul merelor coapte care acoperă aproape de tot gustul înghețatei, cât și combinația de rece-fierbinte. Aș folosi o expresie pe care sigur ați auzit-o dar care îmi cam dă de gândit: ceva atât de bun că-ți vine să-ți bați copiii. Este un superlativ prin care exprimăm ceea ce simțim dar care, din fericire, nu se mai potrivește cu politica zilelor noastre. Expresia însă continuă să existe 🙂

Share This:

Read More

Eggnog

         Deși eggnog este o băutură care se consumă în America în mod tradițional începând cu Thanksgiving până în perioada Crăciunului, eu cred că nu este nici acum prea târziu pentru un deliciu de după-amiază. Iar în afară de asta trebuie să avem în vedere că la noi mai urmează câteva sărbători de iarnă pe care sigur nu o să le ratăm.
       Eggnog este o băutură alcoolică pe bază de lapte, zahăr și ouă la care se adaugă diverse mirodenii, în special vanilie, scorțișoară sau nucșoară. Sau toate trei pentru un efect senzațional. Am putea să-i spunem lichior de ouă deși nu e chiar același lucru. Sau am putea să-i spunem lapte de pasăre cu rom. Sau am putea, cum mi se pare firesc, să-i lăsăm numele așa cum este prentru că e intraductibil.
         Originea băuturii se află în Anglia iar etimologia provine de la egg (ou) + noggin (cană mică sculptată din lemn folosită pentru a servi alcool). În orice caz pe la 1700 și ceva această băutură era deja pomenită în multe din cărțile de călătorie scrise în acea perioadă despre continentul american.
      Există multe rețete dar, ca și la sarmale, fiecare casă are propria interpretare. De obicei Întotdeauna eu o aleg pe cea mai simplă și o să vă arăt cum puteți să vă delectați musafirii sau, de ce nu,  pe voi înșivă, cu o băutură delicioasă.
        Cantitățile nu sunt stricte ca la farmacie sau ca la o rețetă de prăjituri, depinde de gustul fiecăruia, așa că o să vă spun cum fac eu iar voi puteți să adaptați după cum vă place. Pentru eggnog avem nevoie de ce se vede în poză adică lapte, ouă, zahăr, vanilie, scorțișoară și ceva alcoolic: rom, coniac sau whisky: 
         Eu folosesc un gălbenuș de ou și două lingurițe de zahăr pentru o cană de lapte (aproximativ 200 ml). Se separă albușul de gălbenuș iar acesta din urmă se freacă cu zahărul. 
         Albușul nu se folosește la nimic, îl lăsați la frigider și faceți mâine dimineață o omletă. Batonul de vanilie se despică longitudinal astfel încât să i se poată scoate semințele. Dacă nu aveți baton, îl puteți înlocui cu esență de vanilie fără nici o problemă. Laptele, împreună cu vanilia, se pun la fiert amestecând tot timpul astfel încât să nu se prindă de fundul oalei. 
         Apoi se adaugă gălbenușul frecat cu zahăr și se dă un clocot. Se lasă să se răcească și… e gata. Se strecoară, se pune în pahare și poate fi servit  fără alcool dar seamănă cu o băutură de bebeluși. Eu adaug rom, coniac sau de data asta whisky că altceva nu am avut în casă, în funcție de cât de tare vreau să fie băutura, de la câțiva stropi până la… nu știu, cum îi place fiecăruia dar nu foarte mult pentru că trebuie să rămână dulce. Îmi place să beau eggnog-ul la temperatura camerei sau chiar un pic călduț pentru că e iarnă, dar unii îl toarnă peste cuburi de gheață. Deasupra se presară cu scorțișoară iar eu am mai adăugat, pentru un plus de savoare și calorii, un pic de frișcă. 
         Aceasta este rețeta mea de eggnog care se prepară în câteva minute și care sigur o să vă placă. De Sfântul Ioan asta o să beau 🙂

Share This:

Read More

Lichior de ciocolată cu gust de Crăciun

         Cred că în fiecare casă există o tradiție specifică  locului, adică de sărbători să se facă anumite mâncăruri sau prăjituri, aceleași în fiecare an. La mine lichiorul de ciocolată este nelipsit la Crăciun, merge foarte bine chiar și pe post de desert și dacă nu l-aș face, toată lumea i-ar simți lipsa. Deja au început să mă întrebe prietenii când e gata 🙂  L-am făcut azi și, deși este extrem de simplu de preparat, nu îl fac decât o dată pe an. Așa mi se pare mie… că este un christmassy thing și deci nu l-aș putea savura în alt anotimp. Dar este doar părerea mea, poate voi o să îl asociați cu  Valentine’s Day 🙂
         Rețeta este atât de simplă încât nici măcar nu o am scrisă pentru că o țin minte: 1 litru de lapte, 1 kg de zahăr, 100 de grame de cacao și aproximativ 4-500 ml de alcool pur (depinde cât de tare vreți să fie). Din aceste cantități ies aproape 3 litri de lichior ceea ce este destul de mult. Mie îmi este suficient dacă înjumătățesc totul.
         Nefiind vorba de un preparat sofisticat cantitățile nu trebuie măsurate la gram sau cu cântarul farmaceutic. Deci, pasul 1: Zahărul și cacaua se amestecă împreună ca să se desfacă eventualii bulgărași.

 

         Apoi se adaugă un pic de lapte și se amestecă toate astfel încât să nu se formeze cocoloașe. Nu durează mai mult de un minut, două.

 

         Împreună cu tot laptele, compoziția se pune pe foc și, amestecând din când în când ca să nu se prindă de fundul oalei, se dă un clocot. Apoi se stinge focul și se lasă să se răcească după care se adaugă alcoolul. Dacă vreți ca lichiorul să nu fie foarte tare puteți să înlocuiți o parte din alcool cu vodcă (fără arome, evident). Aici este partea cea mai frumoasă și mai plăcută. Gustați un pic, mai adăugați un pic de alcool, mai gustați un pic, turnați un pic de vodcă și tot așa până ajungeți la numărul de grade dorite. De obicei la prepararea acestei băuturi este bine să participe cel puțin două persoane astfel încât să existe un proces consultativ. Când începeți să vedeți totul în roz înseamnă că ați terminat și puteți turna băutura în sticle. După câteva zile aceasta va deveni cremoasă și va arăta perfect în pahare iar, dacă vă place, puteți să adăugați un pic de ness și veți obține o altă aromă delicioasă.
         Anul acesta o să fac pentru cei dragi câteva cadouri făcute de mâna mea iar unul dintre ele va fi o sticlă de lichior de ciocolată. Ca să personalizez cadoul, am făcut o etichetă desenată și colorată de mine. De fapt nu eu  am desenat-o că nu mă pricep, am copiat eticheta (găsită cu google) de pe calculator. Pur și simplu am pus coala de hârtie pe monitor și am copiat conturul 🙂
         Apoi am decupat-o, am lipit-o pe sticlă (e sticla în care a fost alcoolul), am adăugat o fundă roșie (recuperată de la o cutie de bomboane de demult) și am lipit un strop de beteală pe capac. Arată drăguț iar conținutul e delicios.
         Vă place cum a ieșit ? Dacă da, vă aștept la colindat 🙂

Share This:

Read More

Măsline aperitiv

         Cei care mă cunoașteți știți că îmi place să gătesc la fel de mult cam cât le place pisicilor să facă baie. Adică deloc. Totuși sunt câteva lucruri care îmi ies foarte bine în bucătărie și cu care am avut succes de fiecare dată când am avut oaspeți. Măslinele de care vă spun astăzi nu înseamnă gătit propriu zis dar au un gust foarte, foarte bun, țin de foame, sunt aspectuoase și reprezintă sănătate curată. Prepararea lor durează doar câteva minute iar singurul minus e faptul că trebuie lăsate la marinat de azi pe mâine. Avem nevoie doar de ce se vede în poză, adică măsline, pătrunjel, usturoi și lămâie.
         Eu am cumpărat 400 de grame de măsline din soiul Kalamata. Acestea provin din regiunea cu același nume din Grecia și au culoarea maronie sau mov închis. Obișnuiam să cumpăr măsline negre dar de când am auzit că unii producători folosesc coloranți ca să le înnegrească mai repede (în loc să aștepte coacerea completă urmată de un proces de oxidare naturală) nu mai vreau să risc. Măslinele  Kalamata nu sunt foarte mari dar au un gust mai pregnant și sâmburele foarte mic.
         Tot ce trebuie să faceți este să tocați mărunt pătrunjelul și să presați doi-trei căței de usturoi.
         Apoi amestecați măslinele, pătrunjelul, usturoiul și câțiva stropi de lămâie și lăsați totul la marinat, în frigider, de pe o zi pe alta. Bineînțeles le puneți într-o cutie cu capac sau  trageți folie alimentară deasupra pentru că altfel tot frigiderul va mirosi a usturoi.
         A doua, a treia zi măslinele sunt delicioase și pot fi servite ca aperitiv . Usturoiul își pierde total asprimea inițială și se întrepătrunde foarte bine cu verdeața și gustul sărat al măslinelor. Merg excelent cu bere dar și băutorii de apă plată le apreciază la fel de mult . Pentru ca masa să fie mai colorată puteți pregăti și niște ardei fripți în stil italian care se fac la fel de ușor deși aceștia necesită foc 🙂 . Câteva felii de pâine cu semințe și aveți un meniu de Master Chef. Este un meniu vegetarian dar credeți-mă că nici cei mai mari carnivori nu vor avea obiecții.
          Cu acest articol m-am alaturat campaniei Fii Activ cu Doppelherz® aktiv Pentru Vegetarieni.

Share This:

Read More