O nouă surpriză de la Farmec

5 November 201413 August 2015 Ioana Leave a comment

În urmă cu vreo două săpămâni am intrat la farmacie să cumpăr, la indicațiile medicului, niște pastile de calciu pentru Jax . Are nevoie de calciu pentru că a crescut foarte repede (a ajuns la 50 de kilograme într-un singur an) și trebuie prevenite anumite carențe care pot să apară la organismele tinere. Jax este iubitul și adoratul nostru rottweiler, unul dintre cei trei câini care formează mica haită a familiei. Ceilați doi sunt adunați de pe străzi dar nu despre asta vreau să vă povestesc acum.

Din fericire la farmacie sunt nevoită să intru destul de rar și atunci doar ca să iau paracetamol, antinevralgic sau alte chestii de genul ăsta. Dar și când intru… acolo mă uită Dumnezeu 🙂 . Nu mă mai pot dezlipi din fața rafturilor cu produse cosmetice. Stau și mă uit pe îndelete, citesc etichetele, miros, testez, compar, pipăi și mă extaziez în fața loțiunilor, cremelor și gelurilor de care sunt pur și simplu îndrăgostită. Orice durere sau nefericire am, acolo îmi trece pe loc. Pentru mine este un tratament anti-depresie.

Și cum stăteam eu tacticoasă și scanam etajerele cu sticluțe miraculoase, zbang! îmi sare ceva în ochi la standul Farmec. Vedeam că scrie Gerovital dar nu înțelegeam de ce e scris pe fond roșu. În primul moment am crezut că s-a schimbat ambalajul și s-a renunțat la albastrul deja consacrat. Cunosc produsele Farmec ca-n palmă, le folosesc și sunt încântată de calitatea acestora pentru că am crescut și am evoluat împreună cu ele. Așa că am fost tare, tare surprinsă să văd ceva nou, de care eu nu știam. Pentru că, apropiindu-mă, am constatat că nu era vorba de nici o schimbare de ambalaj ci pur și simplu a apărut o linie nouă care se cheamă Gerovital H3 DERMA + .

Fac o mică paranteză: Poate încă nu știați, dar cosmeticele Gerovital reprezintă prima gamă anti-age din lume. Au apărut în 1967 și de atunci nu cred că există român care să nu fi auzit de ele. Gerovital Doctor în Frumusețe este un brand cu care toți ne mândrim chiar dacă singurul nostru merit este faptul că suntem mari consumatori de produse. Sunt românești, sunt bune și ne sunt dragi. În rest, se ocupă specialiștii.

Revenind la mirarea mea în fața noii game cred că va trebui să-i scriu lui Mark Zuckerberg să-l întreb de ce noutățile de la Farmec nu-mi apar în news feed-ul Facebook-ului meu deși am dat like paginii Farmec de la începutul începuturilor. Pentru că, bineînțeles, lansarea noii linii de produse dermatocosmetice a fost anunțată pe pagina oficială. Dar, mai bine mai târziu decât niciodată, am aflat și eu la vreo lună de la lansare.

Dermatocosmeticele sunt create împreună cu medicii dermatologi și în afară de funcția cosmetică au rolul de a completa tratamentul unor afecțiuni ale pielii cum ar fi acneea sau dermatita atopică. Au anumie proprietăți terapeutice, sunt hipoalergenice, sunt fabricate în condiții sterile și sunt testate pe pielea sensibilă. Ele nu se găsesc decât în farmacii așa că dacă vreți Gerovital H3 DERMA + să nu căutați în supermarket.
Mi-a atras atenția crema dermoreparatoare ale cărei indicații sunt leziunile superficiale ale pielii, iritațiile sau micile cicatrici recente. Am cerut și am primit o mostră iar acesta este un alt mare plus al Farmec-ului. Tot timpul are mostre disponibile la toate produsele. Și nu doar că are, că mai sunt și alte firme care fac mostre, dar aici se găsesc în cantități suficiente și ai posibilitatea să testezi orice produs înainte de a-l cumpăra. De data asta însă am fost chiar impresionată de cantitatea mare conținută de mostra pe care am primit-o: 10 ml.

Așa că am supus-o testării: Am uneori unele porniri sadice pe care nu mi le pot înfrâna atunci când îmi apare (întotdeauna în cele mai nepotrivite momente) câte un coș pe față. Și, deși știu că nu trebuie să trec la atac, totuși o fac cu mare agresivitate urmând ca în secunda doi să regret dezastrul pe care l-am lăsat în urmă. Singura consolare, dacă pot să spun așa, e că nu sunt singura membră a acestui club. Clubul celor care se piscălesc în oglindă.

Sursa foto: www.gurl.com

După ce
într-o seară, într-un acces de neastâmpăr, m-am
îndeletnicit cu automutilarea, am întins pe mica rană lăsată pe
față un pic de cremă din mostra primită. Vă jur
că până dimineața abia se mai vedea o urmă slabă. Nu-mi venea
să cred, a funcționat perfect. Am mai încercat, cu același efect
senzațional, să-mi oblojesc punctele roșii care rămân pe lângă
unghiile de la mâini în timp ce trag de câte o pieliță
până îmi dă sângele. Fără să vreau, asta mi se întâmplă când mă uit la
televizor la talkshow-uri politice, cred că din cauză că mă concentrez prea tare, doar, doar voi înțelege și eu ceva din ce se întâmplă acolo. La fel, până în ziua următoare nu se mai vedea aproape nimic.

În concluzie o să cumpăr crema
în varianta full-size
mai ales că acum vine iarna și de la ger mi se întâmplă adesea să
mi se irite tenul destul de rău. O să îmi mai iau crema antirid
pentru conturul ochilor care are efect nu doar diminuarea ridurilor
ci și a cearcănelor, eterna mea problemă.

Și aș mai vrea și
gelul spumant purifiant și șamponul antimătreță și… toate
le-aș vrea. Ce nu mi se potrivește mie, de exemplu crema
antiacneică, i-aș da-o nepoatei mele care are 17 ani. O să fac în curând o
comandă pe site-ul
Farmec pentru că au prețuri bune, au
tot timpul produse la ofertă și, nu în ultimul rând, în pachet primești o mulțime de
mostre 🙂

Voi ce-ați vrea să încercați din noua gamă ?

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

Strada Ficțiunii

2 November 201413 August 2015 Ioana 2 Comments

Bombă în lumea literară din România!
Codin Maticiuc a scos o carte! Please, please, nu-mi spuneți că nu
știți cine este Codin Maticiuc. Știu că sunteți niște
intelectuali care nu citesc tabloide și care nu se uită la Capatos, Măruță sau Brancu dar numele lui sigur v-a trecut pe lângă ureche cel puțin
o dată. Dacă totuși până acum ați trăit pe o altă planetă,
aflați că personajul despre care vorbesc este un arătos playboy de
Dorobanți, are un tată foarte bogat iar el a avut o mulțime de
relații cu femei celebre sau care au devenit celebre tocmai datorită
relației cu el. Deci departe de a fi avut (până acum) vreo legătură cu scrisul sau lumea boemă a scriitorilor.

Vreau să citesc romanul său și abia
apoi o să-mi dau părerea (deși e la modă să faci invers). Nu vreau să plec din start cu prejudecăți mai ales că
Alex Ștefănescu, criticul literar, a spus că “aşa se
întâmplă uneori, nici nu ştii de unde apare un scriitor bun, din
cele mai neobişnuite locuri“. Cred că romanul ”Consumatorul
de suflete” merită o șansă. Cartea a apărut la Editura ALL în
această toamnă și a avut parte de recenzii controversate, unele
datorate limbajului licențios folosit, altele datorate reputației
mondene a autorului.

Un mic amănunt interesant pe care l-am
aflat și eu de curând: Codin Maticiuc stă pe aceeași stradă cu
Dan Chișu. De Dan Chișu sigur ați auzit: a scris Garsoniera din pădurea de macarale, a avut o emisiune culinară și a făcut mai multe filme în calitate de actor, regizor, scenarist și producător.

Amândoi locuiesc pe Strada Ficțiunii. Trec în fiecare zi pe acolo și îmi place să mă opresc din când în când să admir casele, copacii, oamenii care se plimbă liniștiți. Pe Strada Ficțiunii locuiesc doar scriitori, unii în vile vechi și scorojite, cu pereții acoperiți de iederă , alții în apartamente noi cu geamuri termopan, unele case au poarta larg deschisă, altele sunt mai misterioase, nu sunt accesibile oricui și se ascund după garduri înalte.

Am o casă preferată în curtea căreia aș vrea să trag cu ochiul dar zidul care o înconjoară nu lasă să se vadă aproape nimic.

sursa foto: thebedfordclanger.wordpress.com

Știu că în spatele zidului de cărți locuiește Rudyard Kipling. E deja destul de bătrân și probabil nu-i place să fie deranjat de priviri indiscrete, de aceea se ascunde . Nu mai scrie nimic de multă vreme dar s-a bucurat teribil când Editura ALL i-a reeditat unul din cele mai de succes romane ale sale, Kim, o frescă a Indiei de acum mai bine de un secol.

M-am bucurat și eu alături de el, mai ales că romanul este disponibil și în varianta electronică iar de când sunt fericita posesoare a unui kindle aleg de multe ori să cumpăr cărțile în acest format.

Sunt mulți scriitori care își doresc să se mute pe Strada Ficțiunii și își caută un loc al lor. Editura ALL și-a propus să-i ajute să facă acest lucru și o va face. Pentru că Strada Ficțiunii nu stă sub administrația nici unei primării și este, de fapt, o colecție de literatură. Începând din acest an în cadrul colecției există un proiect nou Lista lui Alex Ștefănescu care își propune promovarea scriitorilor români contemporani alături de autori străini. În listă vor fi incluse numai cărțile scrise bine, ”indiferent dacă sunt scrise de celebrități sau necunoscuți, de tineri sau bătrâni, de oameni cu studii universitare sau autodidacți, de prieteni sau dușmani”. Deviza colecției este ”Hai să ne bucurăm împreună de frumusețea literaturii ! ” Iar mie nu trebuie să-mi spui asta de două ori.

O să mă plimb toată iarna pe Strada Ficțiunii și știu că nu o să mă plictisesc nici o clipă. O să mă întâlnesc cu cunoștințe vechi, cu prieteni, cu colegi. Aș vrea să văd cât mai mulți copii scoși din fața televizorelor și aduși să se joace la colțul străzii cu Fetița cu chibrituri. Poveștile ei o să le șlefuiască sufletul și o să-i facă mai buni pentru tot restul vieții.

sursa foto: www.brilliant-insane.com

De ce să pierdem vremea în mall-uri sau în cluburi pline de fum de țigară când Strada Ficțiunii e un loc exact, dar exact pe gustul fiecăruia dintre noi. Căci nu sunt doi oameni care să-l vadă și să-l perceapă la fel. Fiecare și-l poate imagina așa cum dorește în funcție de experiența pe care i-au adus-o cărțile citite.
Pentru că cititul ne face să ne simțim bine, să avem despre ce vorbi, să înțelegem altfel lumea și chiar să devenim mai competitivi. Nu există cadou mai frumos (potrivit în orice situație și pentru orice vârstă) decât o carte. Vă invit să alegeți încă de acum cadourile de Crăciun pentru cei dragi. Cu o carte din secțiunea Bestseller este imposibil să dați greș.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

L’air du Temps

1 November 201413 August 2015 Ioana 6 Comments

Cuierul din hol era ticsit de haine,
agățate unele peste altele, iar din sufragerie se auzeau râsete și
clinchet de pahare. Ușa era închisă, ca de obicei când aveam
musafiri. Copiii nu aveau de ce să stea gură-cască la
petrecerile oamenilor mari așa că eu și sora mea mai mică ne
găseam jocuri pe lângă bradul ce încă nu fusese despodobit. Asta
se întâmpla în fiecare an, de Sfântul Ioan, când părinții mei
dădeau o masă la care se adunau toți prietenii.

Inventam tot felul de jocuri fără să știu că unul
dintre ele prevestea marea iubitoare de parfumuri care o să devin.
După ce ne asiguram că nimeni nu ne mai poate vedea, luam pe rând paltoanele doamnelor sosite în vizită și… le miroseam. Le luam unul câte unul,
sistematic, ne înfundam nasurile în gulere și în eșarfele sau
fularele lăsate în mânecă iar apoi făceam un clasament al celor
mai frumoase mirosuri. De fiecare dată câștiga cojocelul alb, cu
blăniță la guler și la mâneci. Mă înnebunea mirosul de
garoafe, singura notă pe care o recunoșteam, deși mai era ceva
nedefinit, aerat, delicat și proaspăt care mi se părea feminitatea
întruchipată.

Anii au trecut, lucrurile și timpurile
s-au schimbat, iubeam deja cu pasiune cosmeticele și parfumurile deși
încă în România nu apăruseră marile branduri iar magazinele nu
aveau vitrine strălucitoare, lumini puternice și oglinzi ca acum. Erau anii
tulburi de după revoluție. Am făcut atunci, la începutul anilor
90, o excursie în Franța la invitația unor prieteni. Ajunsesem pe altă
planetă. Banii îmi erau numărați, prețurile de acolo mi se păreau
exorbitante, era o diferență de la cer la pământ. A fost totuși
o vacanță care mi-a arătat cum se trăiește în altă lume. În
ultima zi am primit un cadou de rămas bun de la prietenii francezi.
Era un pachețel învelit în hârtie de mătase legat cu o
panglică galbenă. Ambalajul era atât de frumos încât îmi părea rău
să-l desfac. Primisem un parfum. Primul parfum de marcă din
viața mea. Sticluța era superbă, în formă de amforă grecească
și doi porumbei translucizi cu aripile întinse pe capac. Părea un
bibelou și nu ambalajul unui parfum. Eram mută de uimire și
emoție.

Când i-am simțit aroma am fost
copleșită. M-au năpădit amintirile și l-am recunoscut din primul
moment: era mirosul cojocelului alb. Am fost așa de fericită că
nici nu pot să descriu în cuvinte. Se numea L’air
du Temps, parfum de Nina Ricci, și a fost unul din cele mai frumoase
cadouri primite vreodată.

M-a ținut mult… nu îl foloseam decât la ocazii de
teamă să nu se termine prea curând. Îl miroseam însă în
fiecare zi și aveam câte o clipă de bucurie. Mi-aduc aminte că am
pulverizat paginile unei cărți pe care o citeam și mirosul s-a
păstrat săptămâni în șir. Citeam și din când în când îmi
băgam nasul între pagini cu ochii închiși. Sublimă senzație. Era parfumul meu.

Următorea întâlnire memorabilă cu L’air du Temps am avut-o într-o zi toridă de vară . Eram pe
stradă și mă îndreptam către casă aproape înotând prin
asfaltul fierbinte când m-a oprit o fată să mă întrebe cum poate
ajunge pe o anumită stradă. Părea așa de proaspătă și respira curățenie prin toți porii. Parcă avea rouă pe gene deși afară totul se topea sub fierbințeala soarelui. În
timp ce îi spuneam pe unde s-o ia, i-am simțit parfumul și atunci
mi-am explicat de ce m-a prins brusc admirația față de o necunoscută
care nu avea aparent nimic deosebit. Avea în schimb o aură pe
care i-o dădea acest parfum. Parfumul meu.

Numele L’air
du Temps nu se poate traduce cuvânt cu cuvânt. Este mai degrabă
modul poetic de a spune ceea ce este la modă acum sau spiritul timpului. Sau, dacă ar trebui să dau
un nume românesc parfumului, i-aș spune scurt Acum. Dar nu o să
fac asta niciodată pentru că sună prea melodios în limba franceză. Parfumul a
apărut în 1948 iar porumbeii simbolizează reîntoarcerea la pace
după cel de-al doilea război mondial. De atunci este unul dintre
cele mai bine vândute parfumuri din lume și va rămâne mereu unul din preferatele
mele.

Îl recunosc oriunde și se pare că nu doar mie mi se pare unic.
Există o secvență în Tăcerea mieilor când
Hannibal Lecter (Anthony Hopkins) îi spune lui Clarisse Starling
(Jody Foster) care stătea crispată în fața celulei sale: You
use Evian skin products and sometimes L’Air du Temps… but not
today… (pentru piele folosești produse Evian și te dai cu L’Air
du Temps… dar nu astăzi…) Îmi place să cred că mirosul acestui parfum îl impresiona până și pe maleficul criminal în serie.

Din fericire acum trăim într-o lume normală și pot din când în când să-mi cumpăr un parfum care mă face fericită nu doar atunci când este nou ci câte un pic în fiecare zi. Prefer să cumpăr de pe internet pentru că prețurile sunt mai mici decât în magazinele fizice și este evident de ce. Oferta de parfumuri online este foarte mare iar acum am posibilitatea să găsesc toate mărcile de prestigiu și în România. Magazinul OnlineParfum.ro vinde parfumuri la cele mai avantajoase prețuri și oferă garanția „money back” (returnarea integrală a contravalorii produselor, în cazul în care cumpărătorii nu sunt pe deplin mulțumiți). Dar nu va fi cazul. Eu spun că merită să încercați.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

Viena la super ofertă

28 October 201413 August 2015 Ioana 2 Comments

Când îmi intră în cap o idee, orice
s-ar întâmpla, nu mai poate fi scoasă de acolo. O să vă dau un
exemplu povestindu-vă despre cea mai nonconformistă
vacanță a mea.

În urmă cu câțiva ani, în timp
ce pierdeam vremea pe internet în cel mai plăcut mod posibil, am
dat peste o super-ofertă de bilete de avion la Viena. Nu mai știu
cât costau dar era un preț de ziceai că nu poate fi decât o țeapă
(deși nu era). Ceva în jur de 40 de euro dus-întors. Mi s-a lipit
gândul la biletele alea și am început să fac socoteli cum aș
putea face să plec la Viena. Stăteam foarte prost cu banii în perioada aceea. Totuși în
câteva ore am hotărât că și de-ar fi să dorm pe stradă tot o
să plec. Cum s-ar zice, m-am aruncat cu capul înainte. Așa că,
împreună cu Cristina, ne-am cumpărat bilete de avion pentru
începutul lui decembrie, adică peste o lună. Urma să petrecem o
vacanță specială de trei zile în Austria. Nu era o destinație
exotică dar urma să vedem cum se pregătește Viena de Crăciun.

Rămăsese problema dormitului . Asta cu statul pe străzi era o
glumă, nu ar fi fost posibil nici vara, darmite în decembrie! Așa
că am început căutările pentru cea mai ieftină variantă de
cazare.

Și am găsit-o la Wombat‘s
Hostel. De fapt Cristina a venit cu ideea hostelului pentru că eu în viața mea
nu mai fusesem la un hostel,
nu știam exact nici ce este și nici la ce să mă aștept. A
fost cea mai interesantă și nonconformistă experiență legată de
călătorii pe care am trăit-o.

În
primul rând reținerile pe care le-am avut legate de faptul că nu
m-aș fi încadrat în categoria de vârstă potrivită pentru
clienții hostelurilor mi-au fost spulberate de la bun început.
(Eram departe de anii studenției). Cel puțin aici, în hostelul
aflat în plin centrul Vienei, am văzut de la bebeluși de 5-6 luni
până la domni care erau nevoți să meargă sprijniți în cadru.
Toți se simțeau la fel de bine ceea ce înseamnă că hostelul nu e
numai pentru cei a căror vârstă începe cu douăzeciși
de ani.

Apoi mi-am pus o grămadă de întrebări legate despre cum aș
putea să dorm cu niște necunoscuți în aceeași cameră. Un hostel
înseamnă dormitoare cu 4, 6 sau chiar mai multe paturi, de obicei
suprapuse. Vreau să vă spun că am dormit foarte bine, într-o
noapte nici măcar nu am auzit când a intrat cineva și s-a instalat
în patul alăturat. Abia dimineața am văzut că era cineva sub
pătură. N-o să știu niciodată cine a fost pentru că seara, când
m-am întors, deja plecase.

În
altă noapte am fost colegă de cameră cu o australiancă de vreo 30
de ani, extrem de comunicativă dar pe care o înțelegeam destul de
greu. Era cu rucsacul în spate de 3 luni prin Europa și avea în
plan o călătorie pe mai multe continente. Era de una singură și
fără nici o teamă. Am mai cunoscut două olandeze blonde și
frumoase care mâncau doar covrigi pentru că li se terminaseră
banii. Au fost foarte fericite când în frigiderul din sala de mese
de la subsol au găsit un raft întreg plin de mâncare și un
bilețel pe care cineva scrisese ”Poftă bună. Luați și mâncați,
noi nu mai avem nevoie.”

Apoi
am dormit lângă o americancă, Jenny parcă o chema, care călătorea
fără nici un plan. Destinația următoare și-o stabilea în
funcție de oamenii și întâmplările care îi ieșeau în cale.
Ne-a întrebat o mulțime de lucruri despre România, despre Dracula
și Transylvania și părea hotărâtă să ne viziteze țara.

Nu
ne-am deranjat unii pe alții în camera de hostel. Deși într-o
dimineață pe la ora 6 una din fetele care urmau să plece și-a
adunat bagajele și a foșnit timp de aproape o oră niște pungi pe
care le-a mutat de o sută de ori dintr-o parte în alta. Din când
în când ofta, se oprea un pic și o lua de la capăt cu foșnitul
și aranjatul. Apoi a plecat. Când m-am sculat am găsit sub masă o
pereche de cizme ugg și un bilețel pe care scria ”for you”,
adică ”pentru tine”. Sau ”pentru voi”, adică pentru cine se
nimerește. Am dedus că nu îi mai încăpuseră în bagaj. Pentru
că erau aproape noi le-am luat deși nu erau măsura mea și le-am
dat și eu mai departe.

Cam
așa se întâmplă într-un hostel. Condițiile sunt foarte basic
dar se creează repede
o mare comunitate, lumea este prietenoasă și dă dovadă de
respect. Nu am mai fost de atunci într-un hostel dar m-aș duce din
nou oricând cu mare plăcere și fără nici un fel de prejudecată.
Sigur că în cele 3 zile cât am stat acolo am vizitat aproape tot ce se putea vizita începând de la Palatul Schonbrunn, Hofburg, Belvedere, Catedrala Sf. Stefan, Opera și terminând bineînțeles cu magazinele de pe Mariahilfer Strasse. Tot orașul mirosea a vin fiert cu scorțișoară și asta a fost cam singura tratație care ne-am permis-o. În rest mâncam kebab de la toneta unui turc sau salam de la Penny. Dar cine se încurcă în astfel de amănunte când amintirile se leagă de cu totul altceva!

În afara pozelor cu Viena pregătită de sărbătoare păstrez cu
drag în suflet oamenii pe care i-am cunoscut atunci. Atât de diferiți și totuși atât de comunicativi. Și
parcă de atunci sunt mai deschisă la orice fel de călătorie chiar dacă
iese din tipare și pare mai aventuroasă.

Tare
îmi mai place să călătoresc… Caut mereu oferte turistice și visez cu
ochii deschiși la
următoarea vacanță. Deja au început să apară ofertele de
early-booking pentru 2015! Am o vorbă care-mi place și care se aplică perfect în acest caz : niciodată nu e prea devreme
dar uneori poate fi prea târziu 🙂

Am găsit o mulțime de destinații exotice de vis
pe
site-ul CND Turism – Vacanțe Speciale. Cel mai tare și mai tare mă tentează o excursie în Portugalia. Asta pentru anul viitor. Iar pentru acum nici nu știu ce să aleg: revelionul la Paris? sau la Barcelona? sau la Cannes? sau mai bine la Lisabona ca să știu la ce să mă aștept la vară.

Voi ce părere aveți, unde ar trebui să mă prindă Anul Nou? Intrați vă rog pe site-ul CND Turism – Vacanțe Speciale și dați-mi o idee. Iar apoi spuneți-mi voi ce excursie ați alege de acolo ?
PS Nu vreau să vă influențez cu poza de mai jos dar în Santorini este magnific !

Santorini

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

Fericit cu Yaris. Oriunde

27 October 201413 August 2015 Ioana Leave a comment

Tu pe cine iubești mai mult ? pe mama sau pe tata ? … Ahhhh!!? După ce ajungi să scapi cumva de această întrebare stupidă, urmează, după câțiva ani, alta : Tu la care ții mai mult, la ăla mic sau la ăla mare ? aici fiind vorba de odraslele proprii. Poți să răspunzi la așa ceva ? Evident că nu.

Eu nu pot să răspund nici la întrebarea ”ție care îți place mai mult: Aygo sau Yaris” ? Pot eu să aleg între cei doi frați Toyota? Pot să-i șoptesc unuia ”tu ești preferatul meu dar vezi nu-i spune lui frate-tu” … Și de ce aș face-o când țin la fel de mult la amândoi și îmi sunt dragi în egală măsură?

Dar azi parcă totuși îl iubesc un pic, un pic mai mult pe Yaris. Adică pe noul Yaris pentru că și-a schimbat look-ul și îi stă atât de bine că-ți vine să-l ~~mănânci~~ conduci. De fapt poate nu e corect să spun că îl iubesc mai mult ci doar că azi îl sprijin mai mult pentru că are nevoie să-i fac cunoscut concursul „Yaris în orașul tău” pe care l-a organizat cu ocazia reinventării sale. Și vă invit cu drag pe toți să participați.
În ce constă concursul ? E un concurs de creație la care participanții trebuie să surprindă printr-o fotografie sau videoclip ipostaze inedite ale noului Yaris prin oraș și cum acesta îi inspiră să fie fericiți la volan. Ipostaze inedite înseamnă poze sau filmulețe lângă clădiri renumite sau reprezentative, alături de personalități importante sau în ipostaze cu semnificație sentimentală care implică noul Yaris și orașul lor.

O poză valorează 5 puncte, un video 10 puncte iar o invitație trimisă unui prieten pe e-mail primește 1 punct. Pentru ca materialul foto sau video uploadat să fie eligibil pentru competiție, acesta trebuie să surprindă noul Toyota Yaris 2014 (nu alte modele) și să fie înscris în concurs până pe 10 noiembrie 2014. De asemenea participantul trebuie să acumuleze minim 6 puncte.

Înscrierea se face în contul propriu de pe toyotamea.ro, iar câștigătorul va avea parte de o călătorie unică, Behind the Scenes, all-inclusive (transport, cazare, masă) de un weekend, la fabrica Yaris din Valenciennes, Franța, unde va descoperi secretele din spatele automobilului. Toate detaliile concursului se găsesc pe site-ul Toyota .

Doi câștigători vor fi aleși prin tragere la sorți (și deci acolo nu ajută decât, eventual, rugăciunile) dar un al treilea căștigător “Genial oriunde”, va fi ales prin votul juriului (format din angajați Toyota) pentru cel mai original și reprezentativ video, criteriile fiind atât de originalitate, cât și de compatibilitate cu conceptul de lansare al noului model, sintetizat în sloganul “Genial în oraș, fericit oriunde!”.

Premiile puse în joc sunt foarte faine, cui nu i-ar surâde o excursie în Franța ? Și mai mult decât atât, o vizită într-o fabrică Toyota ? Pentru a fi cât mai originali și a avea șanse de câștig vă recomand cu mare drag să NU folosiți materiale cu pisici la volan. E plin internetul de ele și chiar dacă sunt drăguțe, simpatice și primesc zeci de like-uri nu sunt deloc originale.

sursa foto www.catsparella.com

Poate reușiți să o surprindeți pe Simona Halep dând autografe pe capota noului Yaris. Sau poate vă filmați râzând cu gura până la urechi în oglinda retrovizoare. Zic și eu. Deși sunt sigură că ideile voastre pentru filmulețe sunt cu mult mai bune. Succes maxim să aveți !

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

Share This:

Share This:

Share This:

Share This:

Share This: