Nu e politicos să vorbești (foarte mult) despre tine, codurile de bună conduită (și bunul simț) spunând că e preferabil să îi lași pe ceilalți să-și exprime părerile în timp ce tu asculți. Adică decât să îi plictisești tu pe alții, mai bine să te plictisească ei pe tine 🙂 Din fericire, aceste reguli de bună purtare se referă la comportamentul în societate sau cel puțin așa vreau să cred. Deci nu se referă la destăinuiri scrise pentru că azi am chef de pălăvrăgeală și o să vorbesc numai și numai despre mine. Mai precis despre băuturile alcoolice care îmi plac și pe care le beau cu plăcere (și cu măsură). Sper că titlul nu v-a indus în eroare pentru că n-am povești picante legate de beții 🙂 O să fac doar top ten-ul favoritelor mele deși ordinea e aleatoare, preferințele schimbându-se în funcție de anotimp și de starea de spirit. Nu de spirt 🙂
- Bere. O bere rece într-o zi caniculară mi se pare dătătoare de viață. Dar berea îmi place nu numai vara ci și cea care apare înainte de Crăciun, mai precis Tuborg Christmas Brew atunci când o bei cu prietenii. La un moment dat am avut un șef care, la una din petrecerile organizate cu firma, s-a arătat surprins de gusturile mele și mi-a spus pe un ton superior că berea e băutura săracului. Cum nu vreau să par altceva decât sunt, m-a durut fix în… nu, de fapt nu m-a durut nicăieri, l-am lăsat să-și etaleze gusturile rafinate în compania altor persoane.
- Vin roșu sec. Mi se pare că vinul se bea neapărat acompaniat de mâncare, adică eu nu prea pot să beau vin pe stomacul gol dar alături de o friptură îi simt mult mai bine aroma. Combinația perfectă, răsfățul suprem de duminica, este o porție zdravănă de spaghetti bolognese cu un pahar de Shiraz. Asta ca să știți dacă mă invitați la masă.
- Ouzo. Cred, de fapt sunt sigură, că asta e băutura cu cele mai multe grade de tărie care se regăsesc pe lista mea. Ouzo nu înseamnă doar aromă de anason ci înseamnă Grecia, înseamnă vacanțe și terase pe malul mării.
- Mojito. E un cocktail pe care îl beau cu plăcere în serile de vară și pe care mi-l prepar singură de cele mai multe ori mai ales de când tufele de mentă au crescut în neștire pe lângă gardul din grădina părinților. Rețete și tot felul de lucruri interesante despre originea și istoria cocktailului, găsiți aici.
- Cuba libre, alt cocktail dar ăsta e și de iarnă și de vară 🙂 Cola, cofeină și rom, cum să nu-mi placă?
- Bloody Mary. Cu muuult suc de roșii ca să-mi țină și de foame. Cică s-au făcut studii și Bloody Mary este cocktailul ideal de servit în avion. Dacă sunteți curioși de ce, intrați aici și o să aflați 🙂
- Lichior de ciocolată. Din ăla gros ca o cremă și care ține loc de desert, făcut de mine după o rețetă extraordinar de simplă.
- Vin fiert. Nu concep să petrec weekendurile friguroase de iarnă fără mirosul de scorțișoară răspândit în toată casa. De când am fost la Viena înainte de un Crăciun și tot orașul mirosea a vin fiert parcă îmi place și mai mult.
- Am zis că o să aleg doar zece băuturi și acum sunt în dilemă. Oscilez între gin tonic și eggnog (tot de mine făcut) dar cred că ginul tonic o să câștige pentru că e mai băubil, adică are o arie de cuprindere mai mare. Nu depinde de sezon și poate avea un grad de alcool mai mare sau mai mic, în funcție de dispoziția pe care o am.
- Șampanie. Cu cât mai dulce, cu atât mai bună. Îmi place la orice oră dar neapărat să fie băută din pahare elegante ca să-ți încânte nu doar gustul ci și ochii. O asociez cu sărbători fericite, cu aniversări importante și cu celebrări amestecate cu lacrimi de bucurie.
Așa deci. Acum sunt curioasă, dacă o să avem ocazia să stăm vreodată împreună la masă voi ce o să comandați?
Iarasi suntem pe aceeasi lungime de unda si iarasi mi-ai facut pofta. 🙂 Acum ca nu pot bea alcool, e destul de rau, desi chiar nu sunt bautoare. Ca si tine, si mie imi place berea si nu ma intereseaza ca se spune ca e pentru saraci si nu e o bautura pentru femei. Imi place sa beau atunci cand mananc ceva sarat, gen masline sau alte aperitive.
Imi place mult si lichiorul de ciocolata, si vinul fiert, si mojito si… cocktailurile. De fapt, se spune ca Tokyo este capitala cocktailurilor asa ca aici ar trebui sa incerc cat de multe, dar… nu se poate, ramane pe data viitoare. 🙂
Ah, mie imi mai plac mult de tot si bauturile de vara gen sangria sau Pimm’s – sunt delicioase si racoritoare.
De sangria am uitat complet. E bună-rău 🙂
Lasă că și tu mi-ai făcut poftă de oatmeal de m-am dus glonț să-mi cumpăr de la supermarket 🙂
Eu numai vin (sec,dar nu zic nu la un gewurztraminer) si sampanie. Nici Sangria nu e rea, cocktailuri extrem de rar ( o data pe an sa zicem).
Mie nu-mi place deloc berea, oricit am incercat tot mi se pare ca lasa un gust prea amar in gura. Ii invidiez pe toti cei care se racoresc cu ea.
Apăi nici eu nu beau cocktailuri decât din an în paști 🙂 Dar la o berică nu zic nu 🙂
cu greu beau un pahar de bere. In special cele de fructe.
Dar de ceva luni am inceput sa beau vin, cam 50ml seara, la masa. Cel rose e cel mai lejer si pe gustul meu.
Mai mult alcool nu. Cu siguranta ca as gasi liqueur-uri dulci sa imi placa, dar nu am incercat…
Berea cu lămâie îmi place și mie foarte mult.
cu lamaie, cu cirese, cu zmeura, etc .
Mojito sau sampanie, daca e un eveniment de sarbatorit.
Lichior de ciocolata, pfff, nu am baut de un secol.
Stiam site-ul cu bauturi, au preturi ok, dar nu vazusem ca au si blog cu retete, ce bine ca mi-ai atras atentia! Eu sunt mare fan Cuba Libre, adica rom cu cola, asta dintre cocktailuri ( nu ca as fi vreo experta ceva. tot din an in paste le beau si eu) , iar in rest, ma innebunesc dupa tequilla stinsa cu bere si vin din ala rosu de tara care face limba rosie, iar el are o nuanta de rosu spre negru ( nu stiu cum se numeste soiul, sigur are el un nume) .