• Dacă aș fi fost un animal, aș fi vrut să fiu un delfin. Să trăiesc undeva la mare, să fac baie toată ziua și să râd cu gura până la urechi scoțând din când în când capul din valurile imense de spumă.
• Dacă aș fi fost o actriță, aș fi vrut să fiu Julia Roberts, la fel de credibilă și frumoasă atât în Pretty Woman cât și în Erin Brockovich. Cu un păr superb și un zâmbet pe măsură.
• Dacă aș fi fost o culoare, aș fi vrut să fiu roz. Un roz pastel în zilele cu soare și un fuchsia puțin încruntat în zilele cețoase.
• Dacă aș fi fost un copac, aș fi vrut să fiu un cireș. Să înfloresc spectaculos în fiecare primăvară, luna iunie să poarte numele meu și toți copiii să îmi iubească fructele.
• Dacă aș fi fost un parfum, aș fi vrut să fiu un parfum oriental. O esență rară, senzuală și delicată din care să răzbată mirosul de ghimbir, ambră și mosc. Să spunem Crystal Noir.
• Dacă aș fi fost o băutură, aș fi vrut să fiu o limonadă. Să mă răsfăț într-un pahar aburit, îndulcită cu miere de salcâm, aromată cu frunze de mentă și băută pe o terasă umbrită, departe de arșița asfaltului încins.
• Dacă aș fi fost un cântec, aș fi vrut să fiu un vals vienez. Să alunec în mătăsuri foșnitoare sub țurțurii de cristal cu lumină răsfrântă în oglinzile cu rame aurite ale saloanelor imperiale.
• Dacă aș fi fost un obiect, aș fi vrut să fiu… o ștampilă. Ștampila pe care scrie ”Aprobat” și pe care Moș Crăciun o pune pe scrisorile primite din toate colțurile lumii.

      Aș fi fost o ștampilă veselă, gata oricând să-mi arunc amprenta peste scrisul unui băiețel care își dorește o bicicletă. Și nu orice bicicletă, ci una cu far adevărat și cu 18 viteze. M-aș fi aruncat fără ezitare și pe hârtia pe care o fetiță a desenat o păpușă mare cu ochi albaștri și cu multe haine de schimb. Dacă aș fi fost ștampila lui Moș Crăciun, aș fi stat într-un colț pe birou fremătând de nerăbdare ca moșul să termine de citit rugămintea unui copil care nu cere altceva decât niște cizme noi pentru că în cele vechi intră apa iar apoi aș fi sărit fix pe mijlocul hârtiei pecetluind rugămintea într-un ”aprobat” cu toată inima. Iar scrisorile care cer sănătate pentru cei dragi le-aș fi ștampilat pe bandă rulantă: clic, clic, clic. Aș fi dat cu mare emoție verdictul pozitiv și pe scrisoarea Marilenei care nu vrea decât o ștampilă personalizată care să o ajute în confecționarea invitațiilor și a cartonașelor care vor indica oaspeților locul la masă în cea mai fericită zi a vieții ei.

       E adevărat că Moșul este cel care ia decizia, dar de partea logistică mă ocup eu, deci… clic, am înscris pe epistola Marilenei un ”aprobat” cu inimioare. Dacă aș fi fost ștampila lui Moș Crăciun aș fi făcut toți copiii fericiți iar ”aprobat” ar fi avut exact sensul din dicționar, asta însemnând că mașină cu telecomandă înseamnă mașină cu telecoamndă și nu șosete sau pijamele iar Barbie înseamnă Barbie și nu set de fular cu mănuși.

       De-a lungul anilor Moșul a avut mai multe ștampile, toate de la Colop, dar niciuna atât de drăguță ca mine, scuzată-mi fie modestia. Suplă, zveltă, rezistentă la șocuri și cu suport personalizat… oh, nu mă mai satur să mă uit în oglindă 🙂 Da, dacă aș fi fost un obiect, aș fi fost ștampila lui Moș Crăciun.

 

       Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.

Read More

        Trăim într-o lume pe care toți vor să o schimbe așa că întrebarea ”Dacă ai putea schimba ceva la tine, ce ai schimba?” apare mereu în discuții, în presă, pe internet, în diverse tag-uri și cred că fiecare dintre noi s-a gândit cel puțin o dată la asta. Cu toate că oriunde întoarcem privirea ne izbim de îndemnuri motivaționale care încearcă să ne inducă răspunsul Nu îmi doresc să fiu altfel decât sunt acum, deci nu aș schimba nimic, eu totuși cred că în sinea lui fiecare s-a gândit că i-ar fi plăcut ca natura să îl fi înzestrat cu ceva în plus. Să fie mai înalt, mai slab, cu ochii de altă culoare, cu degete sau gene mai lungi, cu un nas mai mic, cu dinți mai albi, cu pomeți mai proeminenți… De sâni și de buze nu mai zic nimic, e mult prea evident cum e trendul și cum și le doresc majoritatea fetelor 🙂 Trebuie să recunoaștem că în fiecare dintre noi există o oarecare doză de superficialitate și, chiar dacă nu mergem atât de departe încât să recurgem la soluții extreme, gândul la o mică schimbare ne flutură din când în când prin minte.

        Eu, de exemplu, de când mă știu, mi-am dorit să am părul soră-mii. Întotdeauna a avut un păr bogat, frumos și sănătos, de culoarea alunei, admirat de toată lumea. Și, pe deasupra, o mai cheamă și Ileana iar când era mică toată lumea îi spunea Ileana Cosânzeana. Și pentru asta o invidiam iarăși. Nu auzisem nicio poveste în care vreo zână sau vreo prințesă să se cheme Ioana. Văzându-mi supărarea, tata mi-a povestit odată despre Ioana d’Arc dar asta nu m-a consolat deloc mai ales când am auzit că umbla tunsă ca un bărbat și apoi a fost arsă pe rug.

        Părul meu are ”natural” în el, dacă știți ce înseamnă asta. Adică nu e nici ondulat dar nu e nici drept. E doar enervant. Când aș vrea să am bucle și mi-l pun pe bigudiuri, după două ore e complet pleoștit. Când mă chinui să-l întind cu placa și aș vrea să fie drept și lins, nu există să nu dau de umezeală și să mă transform instant într-o oaie creață. Niciodată nu stă cum aș vrea eu, e fragil și lipsit de volum și de aceea am invidiat-o mereu pe Ileana pentru părul ei des, lung și care îi cădea greu pe umeri. Când eram la școală și purtam părul strâns în cozi, coada ei era de două ori mai groasă decât a mea și nu eram eu singura care observa asta. Mama îmi spunea mereu că ar trebui să mă tund și să port părul scurt pentru că părul lung nu mă avantajează dar acest lucru nu doar că mă supăra teribil dar cred că mă și complexa. Îmi doream păr lung și frumos continuînd să privesc cu oarecare ciudă la părul surorii mele.

        Însă viața ajunge să te pună în cele mai neașteptate situații și uneori ai da orice să întorci timpul înapoi, să îți înghiți cuvintele rostite demult și să-ți ștergi gândurile urâte sau rătăcirile momentelor de invidie. Nu pot să descriu în cuvinte sentimentele care m-au încercat ani mai târziu când mă uitam la capul Ilenei pe care nu mai creștea niciun fir de păr în cumplita perioadă a chimioterapiei. Avea un cap perfect rotund, fără nicio cută și fără vreo deformare vizibilă care o făcea să pară frumoasă în ochii mei dar nu-mi puteam lua gândul de la durerea prin care trecea. Aș fi vrut să pot face mai mult pentru ea și, în clipele în care rațiunea mea avea momente de slăbiciune, regretam faptul că odată o invidiasem pentru podoaba ei capilară. Dacă ar fi fost posibil i-aș fi dat părul meu fără să stau pe gânduri. Pierderea părului e un stigmat greu de purtat, e dificil să umbli printre oameni, pe fruntea ta să scrie cancer și toate privirile să se întoarcă în altă parte sau să se umbrească a compătimire. Nimeni nu vrea asta, e ca și cum ai umbla cu o pancartă pe care să-ți fie scrise toate afecțiunile de care suferi și, să fim serioși, câți dintre noi sunt perfect sănătoși? De aceea mi-a venit să o ucid pe vânzătoarea care s-a scandalizat când sora mea a vrut să probeze niște căciuli în cabina de probă și nu la oglinda din mijlocul magazinului. Mi-a spus atunci Ileana că după ce va termina tratamentul și îi va crește părul la loc niciodată, dar absolut niciodată, nu o să se mai plângă că nu îi stă bine părul. Și că nu o să mai lase pe nimeni să spună în fața ei că părul nu-i stă nicicum. Oricum ar fi, dacă ai păr, ar trebui să fii fericit.

        De atunci a tecut un an și jumătate, părul Ilenei s-a regenerat și cu toate că încă nu a crescut la fel de lung ca înainte, e la fel de des și de frumos. Și ce credeți că-mi spune soră-mea într-una din zilele trecute? Că trebuie neapărat să meargă la coafor că nu-i mai stă părul nicicum. Abia atunci am știut că Ileana s-a făcut bine cu adevărat, că gândurile ei au revenit la normal și că boala a rămas undeva departe. Și ce bucurie să putem vorbi din nou despre lucrurile mărunte care ne fac viața mai frumoasă, cum ar fi cosmeticele după care suntem înnebunite amândouă 🙂 De la ea am aflat despre noua gamă Gerovital Tratament Expert – șampoane, balsamuri, măști și tot felul de seruri pentru păr. Era foarte încântată de șamponul regenerant pe care tocmai îl cumpărase și fiindcă sunt convinsă deja de foarte multă vreme de excelentul raport calitate preț al produselor de la Farmec am zis să încerc și eu ceva din noua gamă așa că mi-am luat balsamul pentru volum.

        Confirm, cu mândrie românească și cu mâna pe inimă că este excepțional și că face exact ceea ce promite: dă volum părului și nu doar pentru câteva ore. În poza de mai sus părul meu este spălat în urmă cu trei zile și încă arată foarte bine, fără să-mi stea lipit de cap. Categoric o să-mi cumpăr și șamponul pentru volum deși acum folosesc un șampon tot de la Farmec, cel cu ulei de argan și keratină, de care sunt foarte mulțumită. Nu că aș vrea să-l schimb, dar îmi place să încerc lucruri noi 🙂 Iar acum e cel mai prielnic moment pentru încercat lucruri noi. Noua gamă apărută cuprinde în total 22 de produse destinate tuturor tratamentelor de care părul are nevoie: anti-mătreață, anti-cădere, controlul sebumului sau regenerarea. Iar dacă nu vă confruntați cu niciuna din aceste probeleme, cu atât mai bine, pentru voi există sub-gamele pentru menținerea frumuseții și sănătății părului: Pro Color, Nutri Complex și Smart Volume.

        Deci… să mergem la cumpărături, zic 🙂

        Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.

Read More

        Șeherezada râde cu toată fața descoperindu-și dinții albi ca migdalele proaspăt decojite. Aroma puternică a cafelei cu accente de miere, iasomie și mirodenii umple iatacul învăluit în lumina moale a soarelui de dimineață. Pe tăvile uriașe de argint, așezate pe măsuțele joase cu picioare sculptate, se îngrămădesc dulcețuri fine, șerbeturi rozalii, curmale, rodii și stafide așezate frumos în boluri de porțelan pictate cu aur. Pernele moi și confortabile, învelite în cea mai fină catifea sunt risipite peste tot așteptând oaspeții care urmează să sosească din clipă în clipă. O pisică neagră ca tăciunele, lungită pe spate, încearcă leneșă să prindă între lăbuțe ciucurii grei ai perdelelor de brocart care înăbușe zgomotele ce ar putea veni de afară iar oglinzile strălucesc reflectând arabescurile tapetului de mătase. Totul e pregătit pentru întâlnirea Șeherezadei cu prietenele sale, cadânele din seraiul sultanului din Bagdad.

        Le-a invitat să le arate ultimele daruri primite de la sultanul care o desfăta în fiecare zi pe credincioasa și preferata lui soție. Era cea mai iubită din harem și i se satisfăceau toate hatârurile astfel încât caravanele care se întorceau din lungile călătorii aduceau întotdeauna dovezi palpabile de iubire: mătăsuri subțiri, haine, giuvaieruri, mărgele de sticlă, odoare de aur și argint și multe alte minunății. Așa era obiceiul între frumoasele arăboaice cu ochi negri și pătrunzători: să se mândrească în fața celorlalte cadâne, la o cafea, cu lucrurile primite în dar prin mărinimia atotputernicului sultan și fiecăreia îi venea rândul, o dată la câteva luni. Era o distracție simplă, cu clipe petrecute între lucruri frumoase, sorbituri de cafea, șoapte catifelate, ochi măriți de admirație chiar dacă uneori mici luminițe de invidie nu reușeau să fie stăpânite cu totul.

        În timp ce gazda își etala vălurile fine de mătase purpurie, cerceii bătuți în rubine și diamante, brățările din aur masiv cu lucrătură fină de smaralde, periile și pieptenii cu mânere de peruzea, sticluțele de cristal umplute cu esențe rare și vasele aurite, slujnicele erau cu ochii în patru și, cu gesturi grațioase, aveau grijă ca niciuna dintre femei să nu aibă cana de cafea goală. Cuvântul ”repede” nu exista pe vremea aceea, ritualul cafelei era sfânt iar poveștile, planurile și bârfele care se depănau între patru pereți erau însoțite de caimacul în care se desenau flori, inimi, stele și soare. Ibricele de aramă cu cafea aburindă scoteau un clinchet vesel atunci când atingeau tăvile pe care erau așezate iar în aer plutea o aromă amețitoare.

        Două sute de ani mai târziu femeilor le place la fel de mult să își expună micile comori numai că de data asta lucrurile stau cu totul altfel. Nu mai depind de bunăvoința unui bărbat și nici de reușita unei expediții întoarsă de pe Drumul Mătăsii pentru a se bucura de haine. Acum există Zara și Topshop iar colierele statement de la H&M concureză cu succes bijuteriile de odinioară. Sutele de parfumuri din Sephora sau Douglas înnebunesc simțurile oricui, Ikea are vase pentru orice casă și bucătărie, ba chiar obiectele din tablă albă și perforată cu modele în formă de flori au devenit un must have. Plasticul a pătruns peste tot și accesoriile pentru păr s-au acumulat în colecții impresionante pe care bloggerițele de beauty le etalează pe YouTube. Poate că aceasta e cea mai mare schimbare. Fetele nu se mai adună în iatacul niciuneia dintre ele pentru a vedea ce mai are nou, ci se instalează în fața monitorului și își satisfac curiozitatea intrând în casele a căror ușă este deschisă la orice oră din zi sau noapte. Urmăresc cu aviditate ceea ce acum se numește ”haul” iar lucrurile, de cele mai multe ori, nu mai sunt primite în dar, ci cumpărate din proprii bani.  Ceva a rămas totuși la fel: plăcerea unei cafele degustată în timp ce ochii descoperă comorile expuse în văzul lumii poate la mii de kilometri, peste mări și țări. Cănile au crescut în dimensiune, au desene amuzante sau mesaje cu impact iar ibricele de aramă au rămas ascunse în dulăpioarele bunicilor și au fost înlocuite cu cafetierele Arzum Okka care aduc procedeul de preparare a cafelei  în secolul 21. Din fericire, aroma divină a cafelei preparată în acest mod a rămas aceeași.

        Unele lucruri nu au vârstă și nu se vor schimba niciodată iar plăcerea savurării unei cafele veritabile și aromate este unul dintre acestea. Dacă sunteți în căutarea unei cafetiere profesionale, aruncați un ochi pe magazinul MarketOnline.ro Este imposibil să nu găsiți ce căutați.

        Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.

        sursa foto: readtapestry.com

Read More

        La 1 octombrie începe SuperBlog, un concurs de blogging creativ și mă înscriu din nou. De data asta premiile puse în joc, deși evident vreau să le câștig,  vor fi doar pe locul doi. Pe primul loc e dorința de a mă regăsi în atmosfera concursului care înseamnă o experiență unică și gândul că la Gală voi reîntâlni o mulțime de oameni pe care am ajuns să-i îndrăgesc cunoscându-i prin intermediul acestei competiții.

        Concursul constă în scrierea de articole, numite advertoriale, pe teme date de către sponsori. Aceștia își promovează produsele sau serviciile prin intermediul bloggerilor și pun la bătaie premii care de obicei constau în vouchere de cumpărături, obiecte sau uneori cash. Jurizarea se face de către reprezentanții sponsorilor, la fiecare probă alții, și se acordă un punctaj între 0 și 100. Notarea se face pe baza unui mix de criterii tehnice care trebuie respectate întocmai și criterii subiective care se numesc originalitate, creativitate, unicitate și alte bla-bla-uri de la care nu știi la ce să te aștepți. Adică la o probă poți să fii pe placul juriului și să iei o notă foarte mare iar la următoarea probă, scrisă exact în același stil, cazi din înaltul cerului și ajungi la coada clasamentului. Dar în asta constă toată frumusețea. Să renaști ca pasărea phoenix o dată, de două ori, de trei ori… cât timp te țin nervii 🙂

        M-am uitat deja pe lista sponsorilor ca să știu la ce să mă aștept. Pe o parte îi știu din edițiile trecute, de alții doar am auzit iar pe unii nu-i știu deloc. Mi-am dat seama că trebuie să mă concentrez mai bine și să fiu un pic mai atentă dacă vreau să nu o dau în bară de la început. Adică ce-am făcut? Am văzut că anul acesta participă magazinuldecaini.ro și, nerăbdătoare cum sunt, imediat m-au năpădit tot felul de scenarii pentru povestiri cu animăluțe. Deja aveam idei deși tema nu e dată încă. Și-mi zic, hai totuși să intru pe site să văd ce căței au de vânzare…și… surpriză-surpriză! Dar ce zic eu surpriză, șoc de-a dreptul 🙂 magazinuldecaini.ro e defapt magazinuldecani.ro. Căni, nu câini! Diacriticele astea și un i în plus sau în minus pot distruge un imperiu. Acuma, nu că nu aș fi amorezată și de căni, doar știți ce colecție impresionantă am pentru că v-am arătat astă iarnă aici. Deci pot să scriu la fel de bine și despre căni, și despre câini dar parcă aș fi preferat câinii. Dar cine știe de unde sare iepurele.

        Poate o să sară de la vreo companie de cosmetice sau de la vreo bancă sau poate de la o agenție de turism. Sau poate o să sară mai mulți iepuri 🙂 Dacă o să am succes promit să îl împart cu voi.

Read More