Nu spun că dacă locuiești la casă nu apare niciuna dintre acestea și nici că dacă îți duci traiul la bloc sunt toate pe capul tău, dar probabilitatea ca ele să îți provoace neplăceri este cu mult mai mare atunci când locuiești într-un bloc. Și mai ales unul construit în perioada comunistă, așa ca cel în care stau eu. Ideea acestui articol mi-a venit atunci când mă plângeam unei prietene despre eterna problemă a infiltrației apei prin plafon, problemă cu care mă confrunt de ani de zile și care, pe când credeam că am scăpat, a reapărut. Mi-a răspuns că ar prefera să stea la ultimul etaj decât la parter, așa cum stă ea, și să suporte gălăgia grupurilor de tineri care se adună sub fereastra ei și care o deranjează, mai ales acum vara, până târziu după miezul nopții. Așadar, iată care cred eu că sunt problemele care apar cel mai frecvent în blocurile din România.

1. Igrasia.  Nu numai că este inestetică dar atrage după sine și diverse boli de la simple alergii până la afecțiuni pulmonare. Nu știu să apară pe pereții construiți din cărămidă (deci la blocurile ridicate înainte de anii 70)  dar la blocurile din betoane igrasia este ceva foarte frecvent. Sau, mai bine spus, era, pentru că toate cunoștințele mele care s-au confruntat cu această problemă și-au izolat pereții cu polistiren expandat. Unii doar pe interior, alții, acolo unde asociația de proprietari s-a implicat, și pe exterior. Se pare că este o soluție eficientă și care durează bine în timp. Vorbesc din ce am văzut în apartamentele prietenilor mei cărora la un moment dat li se făcuse mucegai peste tot în spatele mobilei.
2. Hidroizolația. Despre asta, din păcate, pot să vorbesc din proprie experiență. Am încercat toate soluțiile, inclusiv construirea unui mic acoperiș din tablă, de aproximativ 50-60 de cm înălțime. Ideea asta a fost cea mai bună și ne-a ținut mai bine de 10 ani până când, la o furtună puternică de vară, vântul a smuls acoperișul și l-a aruncat în stradă. Marele noroc a fost că nu a rănit pe nimeni și nici nu a căzut pe vreo mașină. Am revenit apoi la metoda clasică.  Firma care s-a ocupat de lucrare ne-a asigurat că izolația este făcută cu cele mai performante materiale (și, cel puțin din punct de vedere al prețului așa a și fost) și că ei ne vor asigura o garanție a lucrării de 10 ani. Au trecut doi și lucrarea e praf. Este adevărat că au venit la fiecare reclamație și au cârpit ceea ce era stricat dar asta nu mă încălzește cu nimic. Explicațiile pe care le primim de fiecare dată sunt halucinante, n-ar recunoaște nici morți că au fost total lipsiți de profesionalism, ci am fost doar noi, locatarii, urmăriți de ghinion.
3. Vecinii. Aici aș putea scrie scenarii pentru seriale de comedie. Din fericire la mine pe scară nu am vecini gălăgioși, nici scandalagii, nici din cei care fac mizerie. Este totuși greu uneori  să te pui de acord cu deciziile care implică votul tuturor pentru că oamenii sunt foarte diferiți și nu gândesc la fel dar, ca în orice relație, e bine uneori să mai lași de la tine sau să faci mici compromisuri pentru binele comunității. Și dacă tot ziceam de comedie, să vă povestesc o fază drăguță petrecută la una din primele ședințe ”de bloc”, când eram cu toții proaspăt mutați în apartamente. Vorbeam despre amenajarea spațiului verde și unul dintre vecini a venit cu ideea plantării unor butași de viță de vie urcătoare astfel încât pe peretele din spatele blocului să avem ceva verde care în același timp să țină răcoare vara. În plus, mai spunea că este un soi de vie extrem de productivă și că în doi ani am putea ajunge chiar să avem o recoltă frumușică, moment la care unui alt participant la ședință i s-a aprins un semnal de alarmă. Dacă vom culege strugurii, vom face vin, da? Și dacă vom face vin, cum îl împărțim? Cine, cât, ia? Care e procentul celor de la etajele superioare unde nu ajunge via, cât se cuvine la o scară și cât la cealaltă având în vedere că scările nu sunt identice? Vorbea cât se poate de serios, fiecare frază era un fel de sentință și era atât de pătruns de importanța clarificării acestui aspect  încât o bună parte din vecini i-au dat dreptate. Și decât să ne certăm în viitor despre cum împărțim vinul, mai bine nu mai plantăm nimic. Și așa a rămas.
4. Gândacii. Pot fi cea mai mare spaimă a unor persoane, dar ce spun spaimă, că unii intră în panică de-a dreptul când văd un gândac fugind ca bezmeticul în momentul în care aprinzi lumina. Și, cum spuneam la început, gândacii pot să apară și la casă dar la bloc au un mediu de dezvoltare mult mai propice și, în plus, au unde să se ascundă prin coloanele de țevi. Știu că multă lume evită să vorbească despre acest subiect ca și când ar fi o rușine să te trezești într-o bună zi că ai gândaci în bucătărie. De fapt la noi multe subiecte sunt tabu dar în Anglia am văzut că există până și jocuri pentru copii care se numesc Bugs in the Kitchen 🙂 Tot ce trebuie să faci este să prinzi gândacii în capcane și apoi să te descotorosești de ei pentru că toate jocurile pentru copii reproduc realitatea adulților la o scară mai mică.
5. Înfundarea vasului de toaletă. Sau, mai rău,  a coloanei de canalizare. Se întâmplă atunci când depinzi de oameni care nu au simțul răspunderii și aruncă în wc obiecte care nu se dizolvă și care apoi provoacă adevărate catastrofe domestice. Deși acum există multe soluții de desfundare wc, este preferabil să nu se ajungă la asta. La mine în bloc s-a întâmplat odată rău de tot și, după ce am încercat să rezolvăm problema cu tot felul de soluții chimice, operațiune total nereușită, am fost nevoiți să chemăm un instalator care desigur avea în dotare pompe vacuum cu care a extras din țeavă un… prosop. Nu un șervet, nu o cârpă, nu un prosopel, nu ceva de mici dimensiuni ci ditamai prosopul! Chiar și din greșeală să fi căzut în vasul de toaletă era imposibil să nu îl observi și cine l-o fi scăpat putea să îl arunce la gunoi în cazul în care nu ar mai fi vrut să îl folosească, dar în niciun caz să tragă apa după el. E o chestiune de educație și à propos de asta și de jocul cu gândacii, am văzut jocuri care abordează și această temă, dacă vă vine să credeți, a înfundării wc-ului. Adică îi învață pe copii de mici, ce poți și ce nu poți să arunci în vasul de toaletă.

           Voi cu care din problemele acestea v-ați confruntat? Pentru că nu pot să-mi imaginez că ar exista casă unde să nu se fi întâmplat nimic din toate astea.

Read More

        Acum că voi lucra mai mult de acasă, dar oare de ce spun ”mai mult” pentru că voi lucra exclusiv de acasă, trebuie să mă organizez un pic și să îmi fac un colț de lucru care să arate ca pe Pinterest 🙂 Întotdeauna mi-a plăcut să mă înconjor de lucruri frumoase atunci când vine vorba de scris, citit, învățat sau  lucrat la computer iar acum, pentru că a apărut această oportunitate în viața mea când nu mai depind de nimeni și de nimic, vreau ca totul să arate și să funcționeze perfect.

        Înainte de toate, îmi trebuie un birou nou, unul adevărat,  pentru că acum folosesc pe post de birou o masuță improvizată care, deși își îndeplinește rolul, din păcate nu are niciun sertar, lucru care îmi lipsește teribil. Am două opțiuni găsite pe site-ul Ikea și cel mai probabil până la sfârșitul acestei săptămâni, o să mă hotărăsc. Mai fac încă o dată măsurătorile și apoi dau comanda. Apoi,în funcție de ce model o să-mi iau, îmi aleg și imprimanta pentru că și acolo am un wish-list cu vreo 6-7 tipuri pe care le-am clasificat nu numai după criterii tehnice dar și după dimensiuni pentru că, normal, imprimanta trebuie să îmi încapă pe birou. Chiar dacă e wireless, nu vreau să o duc în altă parte.

        Iar investiția cea mai mare, ar fi un calculator nou. E adevărat că nu este ceva fără de care nu m-aș putea descurca în următoarea perioadă dar laptopul pe care îl am deja de ceva ani a început să dea semne de oboseală în sensul că are o viteză de reacție care nu mă mai satisface, iar hardul este mult prea mic și mereu trebuie să fac lucrări de organizare și să îmi mut fișierele pe suporturi externe. Mă bate gândul să îmi iau un desktop și un monitor mare și nu un laptop. Având în vedere că laptopul pe care îl am încă funcționează, l-aș putea lua pe acesta cu mine în călătorii iar atunci când lucrez de acasă, să folosesc desktopul. Cu o astfel de tastatura wireless și cu monitorul suficient de mare instalat pe birou, aș putea chiar să stau comod în pat și să îmi editez filmulețele. Nu zic rău, nu?

        Acestea ar fi cele trei mari obiective de atins: biroul, imprimanta și calculatorul. Apoi o să urmeze partea cea mai plăcută în care o să-mi iau cele mai frumoase rechizite de birou începând de la caiete, agende, pixuri, post-it-uri, agrafe colorate, stickere, creioane și markere. Bine, multe dintre ele o să le folosesc nu doar la munca propriu zisă ci și la scrapbooking, una din pasiunile mele cele mai mari și care îmi aduce cele mai mari satisfacții. Dar, pe de altă parte, deși îmi folosesc telefonul pentru a-mi nota multe lucruri, sunt genul de om care nu poate renunța la clasica agendă cu foi de hârtie. Îmi dă sentimentul de bună organizare, de ordine și claritate a tuturor lucrurilor pe care le am de făcut în fiecare zi. Am o agendă mare pe care o țin pe birou și una mai mică, pe care o port în poșetă și ador să subliniez în amândouă lucrurile importante cu astfel de markere colorate. Fiecare culoare are o semnificație și îmi place enorm să bifez de fiecare dată după ce am atins un obiectiv.

        Vouă vă plac agendele? Sunteți genul care le folosiți doar atunci când vă aduceți aminte sau sunteți niște împătimiți care ați trecut la nivelul următor și completați zilnic într-un bullet journal?

Read More

        Poate că nu toate sunt ”neobișnuite” dar sunt primele pe care le bifez pe lista pe care o am trecută în agendă pe ultima pagină. La fiecare început de an când încep o agendă nouă transcriu lista anului precedent, desigur cu unele modificări, ca să o am mereu la îndemână și să fiu sigură că iau cu mine tot ce trebuie chiar și atunci când apar plecări inopinate.

1. Căștile pentru telefon. Poate părea ciudat să fie numărul 1 pe listă dar pentru mine este prioritatea zero. Încărcător să zicem că ai uitat să iei și poți împrumuta unul pentru  juma’ de oră, dar căști nu ai cum să ceri de la altcineva iar cum eu sunt dependentă de telefon, mi-ar fi foarte greu să aștept prin aeroporturi sau să parcurg distanțe lungi în mijloace de transport fără să ascult nimic 🙂
2. Carnețelul cu parole. Da, am așa ceva și nu mai pot concepe viața fără el. Este de tipul repertoar (cred că așa se numește), adică are un index alfabetic pe pagini și am notate acolo parolele de la zecile de site-uri pe care intru. Nu-mi spuneți că aș putea să am aceeași parolă peste tot,  pentru că este imposibil, sunt site-uri unde modul de construire a unei parole are caracteristici proprii care nu se potrivesc cu ale altora. Ca să nu mai spun că pe unele aplicații sensibile (de exemplu la anumite bănci) mi se cere să modific parola la fiecare șase luni. Carnețelul acesta este aur curat și și-a dovedit utilitatea nu doar în călătorii ci și în viața de zi cu zi.
3. Chibrituri. Asta e o chestie care ține cumva de nevoile primare adică să fii sigur că ai cu ce aprinde focul în cazuri extreme și mi se trage de când am citit Robinson Crusoe, pe la 10-11 ani. Obișnuiam să iau o brichetă, dar de când unei bune prietene i-a explodat bricheta în geantă (geanta fiind lăsată la soare pentru mai mult timp) am revenit la sursele de foc tradiționale.
4. Costumul de baie. Nu contează dacă plec într-o vacanță adevărată sau doar la rude, nu contează dacă e vară sau iarnă, costumul de baie îl iau întotdeauna cu mine și întotdeauna în bagajul de mână ca pe o comoară prețioasă. Pentru că nu se știe niciodată ce oportunitate sau ocazie apare și e bine să fii întotdeauna pregătit. Știu că se pot cumpăra costume de baie peste tot dar asta e doar teoretic pentru că la mine nu se potrivesc seturile, slipul e o mărime iar sutienul alta și nu toate magazinele vând piesele separat și nu întotdeauna găsești ce cauți (mai ales iarna) așa că vreau să fiu scutită de acest stres mai ales că un costum de baie ocupă extrem de puțin loc.
5. O sacoșă/geantă pliabilă care, de asemenea, nu este deloc voluminoasă dar care și-a dovedit utilitatea de nenumărate ori. De cele mai multe ori plec cu un bagaj și revin acasă cu două iar motivul este evident, shoppingul fiind pasiunea mea. Am o geantă de material textil, foarte solidă și foarte rezistentă, pe care pot să o încarc la maxim cu suveniruri  (de obicei chestii de mâncat care cu ambalaj cu tot sunt foarte voluminoase).
6. Pungi cu ziplock. E adevărat că se găsesc de cumpărat în orice supermarket dar de ce să te obosești și să pierze vremea când e atât de simplu să ai 2-3 deja pregătite în bagaj. Pentru un sandwich, pentru un pachet de biscuiți cu ambalajul rupt, pentru resturi de mâncare, pentru sticluțe care s-ar putea să curgă, pentru un costum de baie ud și pentru câte și mai câte! Chiar și pentru dat la prietenii care nu au așa ceva la ei și care îți vor rămâne veșnic recunoscători 🙂
7. Prosoape. Chiar dacă nu iau un set întreg, unul mic, pentru față tot pun în bagaj, indiferent unde merg și câte stele are hotelul.  E așa de plăcut și relaxant să aduci cu tine un pic din confortul propriei case oriunde te-ai afla. Poate părea ciudat pentru unii dar eu am această ”fixă”. Pe față nu mă șterg decât cu propriul prosop.
8. Și dacă tot vorbim de ”fixe”, mai am una. Să iau cu mine (aproape) oriunde merg uscătorul de păr. Nu că n-aș găsi la hotel, deși s-a întâmplat și asta, dar de cele mai multe ori uscătoarele pe care le găsesc prin băile de hotel sau airbnb-uri  au un jet de aer atât de slab încât trebuie să stau cu părul la uscat câte o oră. Uscătorul meu e micuț, are mânerul pliabil și deci nu ocupă mult loc, și are un jet de aer de zici că e armatanul,vântul puternic și uscat ce bate dinspre Sahara. Aveți aici astfel de oferte de uscatoare de par.
9. Un baton cu cereale. Sau chiar două, trei. Iar asta e legată, oarecum, tot de instinctul de supraviețuire și nu înseamnă neapărat să naufragiez pe o insulă pustie ci poate doar să fie un blocaj în trafic de câteva ore. Sau să oprească trenul în câmp pe termen dedefinit așa cum, destul de des, mai vedem la știri.
10. O mască. Este un element de dată mai recentă deși, dacă stau să mă gândesc bine, doi ani și ceva de când a început pandemia nu se mai poate numi ”dată recentă”. Parcă am și uitat cum era înainte. Și chiar dacă masca nu mai este obligatorie, sunt totuși locuri care cer acest lucru sau, chiar dacă nu îl cer, îți vine ție să îl faci.

        Acestea ar fi printre primele lucruri pe care le pun întotdeauna în bagaj și rar mi se întâmplă să iau cu mine obiecte pe care să nu le folosesc. La voi cum e? Care este primul lucru după care întindeți mâna? În afară, desigur, de ”cei trei B”, adică banii, biletul și buletinul.

Read More

        Dacă ai cinci dulapuri, cinci dulapuri o să umple. Afirmația îi aparține fiică-mii dar mi s-a părut că sintetizează așa de bine realitatea zilelor noastre încât am preluat-o și de câte ori fac curățenie îmi revine în minte ca un laitmotiv de care nu mai pot scăpa. Trebuie totuși să recunosc că, față de acum 7-8 ani când am ajuns la această concluzie, lucrurile stau mult mai bine acum. Adică dulapurile mele nu mai sunt la fel de burdușite chiar dacă nu am trecut la un stil de viață minimalist iar hainele îmi plac în continuare la fel de mult. Dar nu mai cumpăr doar ca să mă aflu în treabă. Și nu mai colind magazinele doar ca să văd ce mai găsesc la reduceri. Și de fiecare dată când cumpăr un lucru nou, un altul vechi trebuie să plece. Donez, arunc sau reciclez. Am ajuns să fac smart shopping și spun asta fără falsă modestie. Cumpăr doar lucruri de calitate, haine de care am cu adevărat nevoie și pe care le pot integra ușor cu ceea ce mai am în garderobă. Deci, din punct de vedere al hainelor, pot să spun cu mâna pe inimă că nu mai am nicio problemă deși, din celălalt punct de vedere, adică cel al spațiului din dulapuri, ocupă același volum, pentru că, nu-i așa, hainele sunt ca gazul 🙂 Dar cel puțin nu le mai scot șifonate pentru că au stat prea înghesuite.

        Însă marele meu semn de întrebare a apărut după ce am comandat de la Ikea niște rafturi modulare pe care să le pun în baie. Ideea era să-mi organizez mai bine obiectele și cosmeticele pe care le țineam aici însă după ce am montat rafturile, mi-am dat seama că poate era de fapt mai bine să renunț la cea mai mare parte dintre obiecte în loc să amenajez noi spații de depozitare. Nu pot să spun că nu îmi place cum arată și că nu este util și foarte la îndemână să ai toate chestiile de coafat părul la vedere, dar tare mi-e teamă că în câteva luni coșurile vor fi pline cu o grămadă de mărunțișuri pe care o să le mut periodic dintr-o parte în alta fiindcă nu o să mă îndur să le arunc. Un uscator de par, o placă de întins părul și o perie rotativă stau bine-merci în coșurile glisante și îmi place cum arată pentru că ăstora niciodată nu știi cum să le găsești locul potrivit fără să se încurce cablurile între ele. Plus aparatul de tuns Philips multigroom care îi aparține lui Vlad și cu care am încercat să tund pisica, lucru pe care nu vi-l recomand pentru că mâța e mult prea păroasă și era să-l stric. Noroc că m-am oprit la timp 🙂 Pentru tunsul animalelor e nevoie de o mașină specială.

       În rest, raftul de sus o să îl umplu cu hârtie igienică, într-un alt coș o să pun prosoape împăturate frumos sub formă de rulou după o metodă găsită pe YouTube iar în cutiile albe de plastic o să țin doar cosmetice care nu sunt expirate. Probabil o să mai pun și ceva produse de curățat baia, niște lavete, câteva perii și niște bureți și cât de curând nu o să mai ai loc să arunci un ac. Dar până una-alta, cât încă e nouă, cum vi se pare noua mea etajeră?

Read More

        Cine a spus că sunt două lucruri esențiale care te vor face înțelept – cărțile pe care le citești și oamenii pe care-i întâlnești, mare dreptate a avut. Practic toată experiența de viață la asta se reduce. La ce trăiești pe propria piele sau prin personajele imaginate de alții și de aceea îmi este uneori atât de greu să îi înțeleg pe cei care n-au citit o carte în viața lor. Motivele sunt diverse dar în mare pot fi comprimate doar în câteva categorii:

1. Nu am timp să citesc este motivul cel mai frecvent și oarecum valabil pentru noi toți pentru că, hai să recunoaștem, nu am auzit încă pe nimeni spunând că are prea mult timp liber pe care nu știe cu ce să îl umple. Iar cititul îți poate lua destul de mult timp mai ales dacă te uiți la cartea din fața ta și constați că are o mie de pagini. Cu toate astea, cititul este un mod de relaxare și dacă îți permiți ca în fiecare seară să stai în fața televizorului o oră sau două sau, mai rău, să te adâncești în Facebook uitând de tine, cred că poți găsi și 15 minute pentru a citi un capitol sau două.
2. Mai bine văd filmul în loc să citesc cartea. Este adevărat că să stai în fața ecranului este o modalitate mai simplă și mai ușoară de a te bucura de ceva nou. Un film face rezumatul unei cărți într-o oră și jumătate-două, este mai rapid și mai captivant, ca să nu mai vorbim că include o mulțime de profesioniști talentați care, în afară de jocul actorilor contribuie la crearea atmosferei prin muzică, scenografie, peisaje, costume și toate celelalte. În carte toate aceste aspecte sunt realizate de o singură persoană, autorul, și de imaginația ta, adică a cititorului. Televizorul te face să vezi. Cititul însă te pune pe gânduri și îți stimulează imaginația iar apoi îți dă libertatea de a face povestea proprie. Am citit mii de cărți și probabil am văzut sute de ecranizări ale acestora însă doar o singură dată am spus ”Filmul a fost mai bun decât cartea” și asta s-a întâmplat pentru Eat, Pray, Love (Mănâncă, roagă-te, iubeşte) cartea scrisă de Elizabeth Gilbert. Julia Roberts a avut rolul principal în film și a fost întruchipara perfectă a pesonajului.
3. Mi se pare prea greu să citesc. Deși nu sunt multe persoane care să recunoască franc acest lucru, cred că în realitate numărul lor este de fapt mult mai mare. Dacă nu ai exercițiu, acest lucru poate fi într-adevăr anevoios și dacă nu ai citit nimic de ceva timp, să începi acum cu un roman fluviu poate fi descurajant. Dar așa cum pofta vine mâncând, la fel se dezvoltă și dorința de a citi. Nu este nimic rău să începi cu cărți ușoare, chiar și povestiri pentru copii care au un limbaj simplu dar în același timp un conținut încântător.
4. Nu am ce să citesc. Există atât de multe cărți și în continuare în fiecare an se publică mai mult de un milion. Bineînțeles că unele sunt groaznice sau, hai să nu fiu atât de tranșantă și să spun doar că nu sunt pe gustul meu. Citesc doar ceea ce îmi place și dacă o carte nu mă ”prinde” după primele 20-30 de pagini, o las baltă. Nu insist să citesc ceva ce nu îmi aduce bucurie pentru că lectura trebuie să fie o plăcere și de aceea nici nu am pretenția să trec prin toate cărțile care sunt la modă. Drept urmare sfatul meu este să citiți doar ceea ce vă face plăcere indiferent dacă sunt romane polițiste, cărți de dragoste, SF-uri sau cărți de dezvoltare personală (à propos, pe acestea din urmă le detest).
5. Nu știu care e rostul cititului. Pentru că cititul a fost ceva ce s-a făcut doar la școală pentru a putea absolvi, pentru a putea lua un examen și în final pentru a obține un loc de muncă. E o mentalitate des întâlnită și care induce ideea că cititul nu aduce niciun beneficiu imediat. Pe termen lung însă citirea cărților, chiar și a ficțiunii, face două lucruri: îți îmbunătățește vocabularul și îți dezvoltă empatia. Un om care citește mult, se exprimă mai ușor și în timp ce citește, trăiește viața prin ochii unei alte ființe umane văzând lumea dintr-o altă perspectivă.

        Niciodată nu este prea târziu să începi să citești, dar cu cât mai repede, cu atât mai bine și mă bucur tare mult că nepoatele mele au prins deja gustul lecturii și nu există seară în care să adoarmă înainte ca mama lor să le citească ceva. Cărți cu și despre Mog, pisicuța adorabilă care face năzbâtie după năzbâtie sau clasicele  povesti de Ion Creanga pentru că, hai să recunoaștem, nu există copil care să nu fi fost impresionat de întâmplările prin care  a trecut capra cu trei iezi. Fetițele adoră să meargă prin librării, cum de altfel îmi place și mie deși în ultimii ani am renunțat aproape complet la a cumpăra cărți în format fizic pentru că nu mai am unde să le țin și de aceea prefer varianta electronică. Singurele la care nu mă îndur însă să renunț sunt enciclopediile, în special cele ilustrate și dicționarele. Un dicționar economic, un dictionar de sinonime sau unul de mitologie nu strică niciodată la casa omului. Chiar, care este ultima carte pe care ați cumpărat-o? A mea este 5000 de lucruri uimitoare (despre orice!), o carte editată de National Geographic.

Read More