O piele sănătoasă, e o piele frumoasă

        Nu ca să mă laud, dar întotdeauna am fost mulțumită de aspectul tenului meu. Adevărul e că nu am avut probleme majore nici măcar în adolescență, atunci când multe fete se confruntă cu acneea. Am trecut ușor peste acea perioadă și nu-mi aduc aminte să fi avut vreo suferință din acest punct de vedere. Sau poate ar trebui să menționez episodul cu alergia? Și-acuma îmi vine să mă iau de cap când mi-aduc aminte de pocinog. O colegă citise nu știu unde că dacă îți dai pe gene cu vitamina A uleioasă acestea vor crește vizibil în doar două săptămâni. Zis și făcut, doar cine nu-și dorește gene lungi ca de zână? Am cumpărat de la farmacie o fiolă de vitamina A și seara, cu ajutorul unei periuțe de rimel, mi-am pus soluția pe gene. M-am gândit că, în afară de faptul că nu o să se vadă niciun efect asupra genelor, mai rău nu are ce să mi se întâmple. Mare greșeală! Uriașă, chiar. A doua zi dimineața era să înnebunesc când m-am văzut în oglindă. Eram umflată în jurul ochilor, buhăită de-a dreptul, că aproape nici nu mai puteam să clipesc. Medicul mi-a spus că am făcut o alergie foarte urâtă la soluția de vitamina A care ajunsese pe pielea subțire din jurul ochilor, dar că ar trebui să fiu recunoscătoare că nu mi-a afectat și corneea. Și că o să-mi treacă dar să nu mai pun prostii pe față niciodată, să nu mai testez nimic pe pielea mea și să mă încred doar în sfaturile specialiștilor.

        De atunci eu doar așa am făcut. Nu mă spăl cu gălbenuș de ou pe păr, nici bere nu-mi pun în cap în loc de fixativ, nici nu-mi trântesc pe față măști cu legume și fructe, nici zaț de cafea sau mălai nu folosesc în loc de exfoliant și nici nu-mi prepar singură creme care să se râncezească în câteva zile. Nu văd rostul atunci când avem atâtea produse românești de calitate, produse de tradiție cu un raport calitate-preț excepțional. Vorbesc despre Farmec, desigur.

       Deci, după cum spuneam, în cele mai multe din zile sunt mulțumită de cum arată pielea mea. Desigur, dacă trebuie să merg la vreo nuntă este obligatoriu să-mi apară un coș în mijlocul bărbiei cu o zi înainte, asta e o regulă care nu poate fi încălcată sub nicio formă. Iar dacă, eventual, sunt nașă la nunta respectivă, o să-mi apară mai multe coșuri și ceva iritații suplimentare. Astea din urmă sunt valabile și pentru petrecerile de Revelion. Cu cât evenimentul e mai important pentru mine, cu atât e mai mare probabilitatea ca tenul să arate rău. Mă trezesc cu un fel de pete roșiatice care se descuamează și pe care dacă încerc să le maschez cu fond de ten arată și mai rău decât înainte. De obicei trec de la sine dar am descoperit și remediul care grăbește vindecarea, e vorba de crema pentru piele cu roșeață și scuame din gama Gerovital H3 Derma+. Este indicată în zonele bogate în sebum: în jurul nasului, sprâncenelor și pe frunte, adică exact acolo unde apar acele pete inestetice.  crema roseata

       Și am mai descoperit, tot din aceeași gamă de dermatocosmetice de la Farmec, o cremă dermoreparatoare care face minuni în cazul iritațiilor sau leziunilor superficiale. Eu o folosesc atât pe față, cât și pe zgârieturile de pe mâini, zgârieturi pe care le capăt în urma luptelor greco-romane pe care le dau în fiecare seară cu Sylvestra, pisica mea :) În rest, în zilele în care nu trebuie să merg nicăieri, stau doar în casă și fac curățenie, tenul meu arată impecabil. Cu toate astea nu o să declar că nu fac nimic pentru acest lucru și că îl am așa de la mama natură. Nu, un ten frumos se menține cu multă grijă și cu produse adecvate acestuia iar rutina zilnică de întreținere trebuie respectată cu strictețe. O piele mereu curată este o piele sănătoasă așa că demachierea e sfântă și reprezintă un pas peste care nu trebuie sărit niciodată iar o cremă hidratantă nu ar trebui să lipsească din casa nimănui. Atunci când pielea e sănătoasă și frumoasă ești fericită și tu iar asta e valabil acum mai mult decât niciodată.

         În niciun caz nu vreau să vă întristez și de-aia m-am tot gândit dacă să aduc sau nu din nou în discuție tragedia petrecută în Clubul Colectiv. Nu ar fi corect față de oamenii aceia să ne băgăm capul în nisip și să ne prefacem că viața merge înainte uitând încet-încet incendiul din noaptea de groază. Sau cel puțin, nu încă. Pe mine m-a afectat îngrozitor de mult și nu pot să-mi scot din cap fețele zâmbitoare ale celor care au devenit doar un număr într-o sumbră statistică a morții. Iar ceea ce mă cutremură și mai tare e turnura vieții pe care o vor avea cei care au scăpat cu viață. Cu inima bătând, dar mutilați pe vecie. Fetele acelea tinere și frumoase, machiate, aranjate, strălucind de sănătate, numai bune de pus pe coperta unei reviste ar da acum orice să se întoarcă la viața de dinainte când nu aveau pielea arsă și sufletul scrum. Așa că, dacă tot vorbim despre piele, noi, cei care avem pielea întreagă și sănătoasă nu cred că avem dreptul să ne plângem de  micile imperfecțiuni pentru care, oricum, există leac. Să fim recunoscători și fericiți că suntem întregi.

farmec_superblog_proba

        Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.

Share This:

Citește mai mult

Trandafirii nu sunt doar pentru cei bogați

        17 ani aveam când am primit prima floare din viața mea. Bine, mai primisem flori și până atunci de ziua mea de la colegele de clasă care veneau la o felie de tort dar pe alea nu le pun la socoteală. Erau buchete de flori cumpărate de mame, apoi date fetițelor să mi le aducă în dar. Cum le primeam, așa le și dădeam mai departe mamei să le pună în apă fără să le arunc vreo privire. Nu mă interesau florile și nici semnificația acestora, știam doar că așa se face și nimic mai mult. La rândul meu și eu procedam la fel când eram invitată, cadoul constând într-un buchet de flori, o cutie de bomboane sau o carte și… fuga la joacă! Acesta era firescul vârstei.
      Abia mai târziu aveam să aflu ce multe gânduri se pot ascunde sub petalele unei flori și câte sentimente nerostite pot fi descifrate în mesajul primit pe această cale. Aveam 17 ani și în fiecare pauză îmi doream cu înfrigurare să întâlnesc privirea unui anumit băiat, așteptam să mă observe, să îmi adreseze un cuvânt, un zâmbet sau măcar o clipire din ochi în semn de simpatie. Din păcate nu se întâmpla nimic din toate astea. Nu avea ochi pentru mine, dacă îi spuneam eu ceva îmi răspundea politicos și trecea mai departe ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat deși pentru mine tocmai se crăpase cerul în două. Eram la vârsta căutărilor când ți se pare că tot orizontul este concentrat într-un singur punct și nimic altceva nu mai există în jur. Exact așa se întâmpla și cu mine, focusul meu era foarte bine definit iar în rest nu mă mai interesa nimic, nu mai vedeam nici în stânga, nici în dreapta. De aceea am fost mai mult decât suprinsă când, într-o zi de martie, am primit un trandafir de la un coleg de clasă. A venit la  mine, mi l-a pus în mână și a plecat fără să spună niciun cuvânt. Era un trandafir roșu pe care era prins un fir de mărțișor și un bilețel cu o poezie de Lucian Blaga:
poezie
        Am rămas consternată, se pare că mă iubea în secret sperând la un gest de bunăvoință din partea mea, își dorea să-i zâmbesc și să-l bag în seamă, pe scurt, i se întâmpla și lui exact ce mi se întâmpla mie de partea cealaltă a oglinzii dar, din păcate, fără reciprocitate. Începusem să apreciez poeziile lui Blaga și a știut să-mi atingă coarda sensibilă deși n-a fost să fie nimic între noi, nici atunci și nici mai târziu. Cu toate astea, de atunci și până acum, zeci de ani mai târziu, continui să privesc ghimpii trandafirilor ca pe niște muguri care n-au mai apucat să se transforme în flori. Gestul, poezia și floarea m-au impresionat profund iar imaginea, mult prea frumoasă ca să nu-i dau crezare, mi s-a întipărit în inimă pentru totdeauna. Poate e o legendă, poate e o poveste, poate e doar o imagine poetică dar de atunci, pentru mine, ghimpii de pe tijele acestor minunate flori nu mai sunt simpli ghimpi care înțeapă ci niște muguri cu un destin mai puțin fericit.
        Am primit mulți trandafiri de atunci, în anul următor am primit un buchet chiar și de la prima mea simpatie, băiatul care nu mă băga în seamă. Cu toate că gestul a venit mult prea târzi, buchetul de trandafiri m-a bucurat și chiar dacă pentru mine semnificația nu a mai contat, perfecțiunea naturii adunată în aranjamentul perfect al petalelor de catifea nu m-a lăsat rece.
        Mie mi se pare că trandafirii sunt florile care se potrivesc oricărui eveniment. Am văzut mirese cu trandafiri în păr sau în buchetul din mână, inele de logodnă însoțite de trandafiri, buchete oferite la aniversările doamnelor de 90 de ani sau la majoratul tinerelor fete, aranjamente în săli de concert sau la mese prezidențiale, trandafiri de 1 Martie, de 8 Martie, de Valentine s Day, de început și de sfârșit de an școlar și buchete trimise colaboratorilor în situații oficiale. Mi-aduc aminte cu mare plăcere de un astfel de coș cu trandafiri pe care l-am primit de la firma de asigurări cu care aveam o relație de afaceri.
cos-cu-15-trandafiri-rosii-si-albi-FYyLY
     Politica acestei firme era ca la fiecare sfârșit de an (și am avut mulți ani împreună) să trimită partenerilor un cadou drept mulțumire pentru buna colaborare de peste an. Cea mai spectaculoasă surpriză au fost trandafirii. M-am bucurat mai mult decât de orice cozonac, vază, iconiță sau alte mici cadouri pe care le-am primit de-a lungul timpului. Aveau și aceștia ghimpi dar eu le știam deja secretul :)
        La rândul meu am vrut să fac și eu surprize frumoase persoanelor speciale din viața mea, una dintre acestea fiind o doamnă medic care m-a ajutat enorm într-un moment dificil. Când am aflat cu mare tristețe că urma să plece definitiv din țară am vrut neapărat să-i arăt un semn de recunoștință și apreciere pentru profesionalismul și dăruirea de care a dat dovadă mereu. Lucra într-un spital privat așa că niciodată nu s-a pus problema de a-i da bani în plic așa cum știm cu toții că se procedează la stat. Am plătit la fiecare vizită la recepție și n-am fost nevoită să umblu cu penibilități sau să-mi fac gânduri de genul oare cât să dau, oare cum să procedez, oare când? înainte sau după? știți exact ce vreau să spun…
        Așa că m-am gândit că niște trandafiri la cutie s-ar potrivi extraordinar de bine. De ce la cutie și nu un coș sau un buchet? Pentru că eu detest să atrag privirile asupra mea, îmi imaginez că există și alte persoane care simt la fel și nu mi-o închipuiam pe doctorița mea defilând pe holurile spitalului cu toți pacienții și asistentele holbându-se la ea în timp ce și-ar fi cărat dulcea povară. Nimic nu mi se pare mai elegant și mai discret decât o astfel de cutie frumoasă în care nimeni, în afara curierului, nu știe ce se află. După ce am luat una dintre cele mai grele decizii din viața mea (culoarea trandafirilor), am scris pe site textul felicitării care însoțea florile, am plătit cu cardul și în câteva ore trandafirii au fost la ușa doamnei doctor.
trandafiri-roz-la-cutie-YXVDP
        A, și am ales ca florile să fie însoțite de o cutie de ciocolată Merci. Puteam să aleg și Raffaello (că parcă îmi plac mai mult) sau o sticlă de șampanie dar pierdeam mesajul. Deși fac shopping online de ani de zile, tot mă minunez de fiecare dată cât de simplu, frumos și elegant este să stai acasă și printr-un simplu click să ți se îndeplinească orice dorință. De data asta eu sunt cea care am făcut un cadou dar zău că nu m-aș supăra să-mi bată și mie la ușă o astfel de surpriză cu ghimpi și nu neapărat pentru vreo ocazie specială, poate să fie și pentru a treia vinere din lună :)
BucheteTrandafiri-300x209
        Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.

Share This:

Citește mai mult

Amintiri cu baterii

        Dacă este vreun cuvânt pe care să-l urăsc cu adevărat pe lumea asta, acela este redresor. Ani de zile, cum dădea frigul, pe gresia din bucătăria mea se instala un redresor care trăgea după el o grămadă de cabluri inestetice care aveau ca scop încărcarea peste noapte a bateriei de la mașină. Tot timpul mă împiedicam de ele și mi se părea că îmi strică tot feng shui-ul micuței mele bucătării cochete dar nu prea aveam ce face. Soțul meu se ocupa de această problemă și era singura rezolvare în perioada neagră a sfârșitului de eră comunistă și cea a lipsurilor de la începutul anilor 90. Dețineam o Dacie, ca de altfel toată lumea, iar atunci când temperatura scădea sub zero grade nu mai pornea nici moartă. Și nu numai mașina noastră, toate Daciile vecinilor mei de bloc înțepeneau în parcare. Dimineața își dădeau curent unul altuia, trăgeau cabluri între mașini, se împingeau unii pe alții sau, mi-aduc aminte foarte clar, cum unii aveau chiar un fel de manivelă cu care smuceau motorul ca să-l pornească. Și totul era de un firesc absolut care acum mi se pare demn de filmele cu Stan și Bran.

baterie-masina-iarna

        Toată lumea cunoștea un electrician care lucra într-o fabrică și care avea competențele (sau cel puțin așa lăsa să se înțeleagă) de a construi un redresor pentru încărcarea bateriilor auto. Drept urmare, orice adevărat gospodar era fericitul posesor al unui astfel de aparat rudimentar, fără voltmetru, fără niciun indicator care să arate dacă bateria e încărcată sau nu sau nivelul acesteia. O lăsai la încărcat de seara până dimineața la nimereală. Așa că explozia unei baterii în zeci de bucățele nu era ceva nemaivăzut și nemaiîntâlnit deși, din păcate, un fenomen extrem de periculos pentru că acidul din ele poate provoca arsuri grave. Că bateriile conțin acid o știu din proprie experiență. Făceam odată curat în bucătărie și, după cum vă spuneam, bateria auto stătea pe jos la încărcat. Am văzut că era murdară cu un fel de praf alb pe care, cu mintea mea de gospodină, m-am gândit să-l curăț ca să nu se răspândească prin casă. L-am șters frumușel cu o cârpă uscată dar în momentul în care mi-am băgat mâinile sub jetul de apă ca să mă spăl am simțit că iau foc. Mi-am dat seama ce s-a întâmplat mult mai târziu, când mi-am scos blugii  cu care fusesem îmbrăcată din mașina de spălat, plini de găuri provocate de reacția chimică a acidului pe care, fără să știu, îl luasem de pe baterie. Offf, blugii mei turcești, cumpărați din piață, singurii pe care îi aveam…

        Dar cel puțin inconvenientele astea se petreceau pe lângă casă. Mai grav era când bateria te lăsa baltă la naiba-n praznic. Acum îmi vine să râd de o întâmplare petrecută cu ceva timp în urmă deși atunci m-am crizat destul de tare. Era într-o duminică dimineața în miezul iernii, totul acoperit cu zăpadă și un ger cumplit când Vlad a luat mașina să meargă la grădina bunicilor. Voia să-și ia niște scule pe care le ținea în magazia de acolo. După vreo oră mă sună supărat foc să merg după el că mașina lui nu mai pornește. Îl lăsase bateria. Îi spun să vină pe jos că face doar 15 minute pe jos, dar el: Nu pot, că sunt în papuci de casă și în tricou… Am simțit că turbez. Cum Doamne iartă-mă să te pornești în papuci de casă cu zăpada de un metru afară? Păi, dacă eram cu mașina, am crezut că nu trebuie să umblu pe jos… Ce să fac, am mers după el blagoslovind tot drumul. Dacă atunci mi-ar fi spus cineva că o să existe firme care să vândă baterii auto cu montaj la domiciliu aș fi spus că e ceva de domeniul science fiction.

        Dar nu e niciun SF. Suni la firmă iar aceasta vine exact cu bateria potrivită pe care o montează pe loc, acolo unde ai rămas în pană. Nu trebuie să te deplasezi la service, nu trebuie să cheltuiești cu vreo platformă închiriată, nu trebuie să te pricepi la motoare și nu mai trebuie să-ți faci niciun fel de griji. Trebuie doar să ceri. Dintre multele mărci de baterii auto care există acum pe piață eu aș cere întotdeauna o baterie auto Bosch  . Nu că Varta sau Banner n-ar fi la fel de bune, dar mi-a intrat mie în cap că o firmă germană care are succes pe piață de mai mult de o sută de ani nu are cum să dea greș.

        Atâta mi se pare de faină ideea asta de a veni firma la tine să-ți schimbe bateria veche că mă mir cum de nu mi-a venit mie :) E ca un fel de room-service, nu trebuie decât să întinzi mâna și să te servești, de fapt în asta constă marele avantaj al internetului. Ai totul în fața ochilor și găsești orice cauți printr-un simplu click.

        Sigur că n-aș aștepta chiar să mă lase mașina în drum și să nu mai pornească din parcarea magazinului dar decât să duc mașina în service și să o las acolo fără să mă pot folosi de ea un timp, nu mai bine îi chem acasă pe cei de la BateriiAuto.net?

bateriiautonet-300x171

        Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.

        foto observatorulph.ro

Share This:

Citește mai mult

Jurnal de călătorie

        Marți, 27 iunie. De când eram în liceu am visat la programul work and travel și azi visul mi s-a îndeplinit. Am aterizat la Chicago la 8:20 iar verificatul actelor a durat cam o oră. Față de Varșovia, unde făcusem escala, totul a fost mirific, oamenii foarte simpatici și politicoși iar ofițerul de la vize m-a întrebat unde am învățat așa bine engleza. Mie nu mi-au verificat bagajele și mi-au prins bine biscuiții pe care i-am avut. La ieșirea din aeroport erau foarte mulți americani cu baloane și cadouri care își așteptau rudele, parcă era sărbătoare iar eu îmi imaginam că se bucură de sosirea mea. Am luat un taxi până în Gurnee Mills la un hotel la care ne-am hotărât pe loc. Cazarea în campus începe doar de mâine așa că am cheltuit deja 70 de dolari dar sper să câștig bine la Six Flags și să-i recuperez repede. Toate casele de aici din Gurnee  au  gazoane perfecte, căsuțe poștale în fața curții, nu au garduri iar oamenii parcă nu există. Și eu, și Betty am rămas foarte mirate să vedem că doar noi două suntem pe jos, restul sunt toți în mașini. Americanii se șochează când le spunem că nu avem mașină. Toți au mașini imense, de fapt aici totul e imens. Drumurile sunt extrem de largi, casele depărtate unele de altele, porțiile de mâncare uriașe, rafturile din magazine, imense. Magazinul de cartier unde am intrat are atâtea sortimente de marfă cam cât întreg Carrefour-ul și prețuri atât de mici… Rafturi întregi de cosmetice cu un dolar, în cantități industriale :) Am trecut și pe lângă un „high-school” care arăta exact ca în filme, cu o parcare imensă și teren de fotbal american. Așa de tare mă bucur că am venit, e așa de diferit de tot ce am văzut prin Europa.

        Miercuri, 28 iunie. Azi am fost să-mi fac formalitățile de angajare și să-mi depun formularele pentru social security card. După ce o să primesc cardul voi putea aplica pentru un al doilea job. Ni s-a spus că vom începe lucrul de mâine și apoi ne-au invitat în parc să ne distrăm sau să facem ce vrem noi până la ora 5 când vine autobuzul care ne duce în campus. Parcul depășește orice imaginație, m-am dat într-un rollercoaster care mi-a ridicat adrenalina la nivel maxim și a fost foarte amuzant. Cei care vom lucra aici, la Six Flags, avem acces gratuit la toate atracțiile așa că voi profita din plin.

six flags

VacanteSpeciale.ro1_

pluto

        Joi, 29 iunie. Ne-am cazat în, sfârșit. Mă simt pe altă planetă, duplexurile în care stăm sunt la ani lumină de căminele din Grozăvești. Doza de încântare nu mă părăsește nicio clipă.

aleea

        Azi a fost prima zi de muncă și nu a fost greu deloc. Lucrez la o terasă din  parcul de distracții și tot ce trebuie să fac este să duc comenzile de pizza și să torn suc în pahare. La 21 de ani sunt cea mai în vârstă  iar șeful meu direct este un tip negru de 17 ani. Mi se pare ciudat să-i cer lui voie să mă duc la baie dar mă gândesc că o fi având el ceva merite daca l-au pus supraveghetor. M-am împrietenit cu două rusoaice de la restaurant și cu un tip columbian cu care am venit pe autobuz și care m-a întrebat dacă studiez limbi străine. E așa de fain să cunoști tot felul de oameni și culturi. Tuturor le pun întrebări despre țara lor și deja am învățat mai multă geografie decât în toți anii de școală.

        Duminică, 2 iulie. Sunt mai mult decât impresionată de Chicago, este mai spectaculos decât în filme. M-am plimbat cu Betty și cu unul din sârbii din campus pe străzi și la un moment dat am intrat într-un magazin unde la recepție era un punct de informare turistică cu ghiduri și hărți, toate gratis. Așa m-am bucurat. Am luat un ghid din ăla mai grosuț care se numește ”Tot ce poți face vara asta în Chicago”. Cred că o să merg în fiecare weekend pentru că sunt atâtea muzee, evenimente și chestii de făcut că mi-e greu să mă hotărăsc. Am găsit o ofertă specială cu intrări la toate muzeele importante cu 40 de dolari și mi-am luat-o, altfel doar la muzeul de istorie costa 20 de dolari. Abia aștept să merg. La Muzeul de Știință sunt un fel de mașinării făcute după schițele lui Leonardo da Vinci iar la Muzeul de Științe naturale este un T Rex în mărime naturală. Este și un Millenium Park unde sunt niște ”monumente” foarte moderne și interesante, de exemplu un fel de bulă de mercur dar foarte mare, cam cât un bloc cu patru etaje… sau mai mare, nu știu că n-am văzut-o numai în poze. Oricum, sunt foarte, foarte multe de făcut.

pe rau

        Sâmbătă, 7 iulie. Ieri am avut o senzație minunată când am primit primul cec de 245 $.  Vreau să-mi strâng niște bani pentru câteva excursii pe care să le fac prin Europa anul viitor. Am văzut multe circuite turistice care mă tentează și deja visez cu ochii deschiși. De când sunt în America apetitul pentru călătorii mi-a crescut brusc. E minunat să vezi cum arată viața pe alte continente. Dar până una-alta am fost din nou la Chicago cu cei doi polonezi simpatici care stau în clădire cu noi. Au închiriat o mașină și ne-au luat și pe mine și pe Betty. Foarte interesant, în America nu există regula priorității de dreapta ci a primului sosit în intersecție. Pe autostradă nu e ca la noi, să mergi pe dreapta și să depășești când e cazul. Se merge în paralel minute bune și nimeni nu se stresează să depășească iar autostrăzile au intersecții din loc în loc, nu e ca în Europa unde mergi ore întregi fără să oprești.
190388078_221d018d89_b
        Seara am fost la un concert gratuit în aer liber și ne-am distrat minunat…
concert
        Fragmente din #jurnaldecalatorie scris de Cristina în vacanța cu work and travel pe tărâmul american.
vacantespeciale-300x110
       Articol pentru SuperBlog 2015.

 

Share This:

Citește mai mult

Iată ce pot face sculele dibace

        Toți copiii mici au o jucărie preferată de care nu se despart niciodată, cu care dorm și căreia de multe ori îi dau un nume caraghios. Cristina l-a avut pe Gogu, o păpușă de cauciuc care avea pistrui și un păr des castaniu și mă așteptam ca și fratele său să adopte vreo pufoșenie dar, nu, el nici măcar nu s-a uitat la ursuleți sau iepurași… când avea opt luni a apucat odată la trusa de scule și a extras o șurubelniță pe care nu a mai vrut s-o lase din mână. Urla ca din gură de șarpe când încercam să i-o iau. Am încercat să i-o înlocuiesc cu una de jucărie, mai puțin periculoasă, și i-am cumpărat un set de unelte din plastic foarte colorate și drăguțe dar nici nu s-a uitat la ele. N-am avut ce face și, ca să nu se rănească, am ajuns la o soluție de compromis: am învelit vârful șurubelniței în vată pe care am lipit-o cu leucoplast și l-am lăsat să se joace cu ea. A dormit cu ea în mână până după vârsta de un an.

        Vlad a fost de mic pasionat de meșterit. Mi-aduc aminte că într-una din vacanțele de vară a bătut cuie în scândurile din grădina bunicilor în fiecare zi. De dimineața până seara, împreună cu un băiețel din vecini, nu făceau altceva decât să bată cuie :) Nici nu mă mir că acum este atât de îndemânatic. De fapt nu mă mai mir de nimic de la faza cu cadoul de ziua lui, la aniversarea de 20 de ani. Văzusem un ceas frumos, de firmă, un pic mai scumpicel, știți voi, ceva ce nu cumperi toată ziua și aș fi vrut să fiu sigură că-i place modelul înainte de a-l cumpăra. Chiar dacă îi stricam surpriza, i l-am arătat pe internet spunându-i care e intenția mea. Mare mi-a fost dezamăgirea când am văzut că nici nu s-a uitat la el și mi-a spus să nu mă supăr dar, dacă vreau cu adevărat să-i fac o bucurie de ziua lui, să-i cumpăr un compresor. Un ce??? Nici nu știam exact ce e ăla. De unde să-ți iau eu un compresor? l-am întrebat șocată iar el mi-a răspuns foarte senin: De la GTools, de exemplu. Au o mulțime de scule electrice

        Până la urmă și-a cumpărat singur compresor pentru că eu n-am știut exact ce model i-ar plăcea cel mai mult. A fost una dintre cele mai bune investiții pe care le-a făcut vreodată pentru că l-a folosit aproape în fiecare zi de atunci încoace. Pentru mașina de găurit, pentru cea de înșurubat, pentru ciocanul pneumatic, pentru șlefuitor, pentru pistolul de vopsit, pentru 1001 de operațiuni. Fără exagerare, dacă cineva este pasionat de meșterit prin curte sau prin casă, un compresor este aur curat la casa omului.

        În vara asta și-a luat un fierăstrău cu motor, tot de la GTools, și primul lucru pe care l-a făcut au fost cuștile celor 3 câini pe care îi avem: Jax, Gina și Patrocle. Au ieșit foarte bine și l-am întrebat dacă n-ar vrea să mă ajute să facem mobilier de grădină din paleții care stau în spatele garajului de mai bine de 2 ani. Vorba vine ”să mă ajute”… adică să-l facă el :) Ideea cu mobilier din paleți nu-mi aparține, am văzut însă foarte multe piese reușite așa că mi-am spus că n-ar fi rău să încercăm și noi. A părut încântat de idee și mi-a răspuns că eu doar trebuie să îi arăt o schiță cu ce îmi doresc  și el îmi va face exact așa pentru că are absolut toate sculele de care are nevoie. Iar dacă ai sculele potrivite, munca devine floare la ureche. N-am fost în stare să-i dau o schiță pentru că nu știu să desenez, în schimb am găsit o mulțime de idei pe internet. Chestiile astea făcute din paleți nu numai că sunt foarte la modă dar sunt extrem de ieftine și mie mi se pare că arată foarte bine. Mi-a fost destul de greu să mă hotărăsc asupra unui model dar până la urmă am ales să facem ceva de genul ăsta:

pallet-patio-furiture-1

        Foarte ingenios, nu? Husele cu care sunt îmbrăcați bureții de pe banchete o să le cos eu iar de partea de asamblare a paleților se va ocupa Vlad. Apoi va șlefui unde e cazul, va sufla cu vopsea albă totul și… gata! Mă gândesc să atașăm rotile nu doar măsuței ci și canapelelor pentru a fi mai ușor să le mutăm dintr-un loc în altul și, poate, să punem o bucată de sticlă pe masă pentru a evita răsturnarea paharelor. Sunt atât de încântată de idee că abia aștept să vină primăvara să putem sta din nou în grădină!

Gtools_mic-300x240

        Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.

        foto 99pallets.com

Share This:

Citește mai mult